Psihologia de război: cum s-au schimbat românii

Această generozitate se suprapune peste calitatea pe care și-o asumă cel mai des românii în sondajele de opinie: ospitalitatea. Studiul amplu făcut, însă, de profesorul Daniel David de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, descoperă că în autoportretul pe care și-l fac românii pe locul al doilea, după ospitalitate, este indiferența, nepăsarea, cinismul, iar per total: „profilul psihocultural al românilor este dominat de neîncrederea în oameni, care ne face să fim mai puțin toleranți și cooperanți cu alții în beneficiul comun” (Daniel David, Psihologia poporului român, Polirom, Iași, 2015). Această concluzie a cercetării ar putea sugera că ospitalitatea pentru refugiații ucraineni ar putea fi pe termen scurt, mai ales dacă guvernul nu se va implica mai mult. În trecut au existat reacții adverse față de străinii primiți în România, și chiar comunități care s-au revoltat, iar în perioada cea mai grea a sirienilor, care fugeau de războiul civil prelungit și de teroriștii Statului Islamic, aproape 70% dintre români nu erau de acord cu primirea refugiaților în țară (INSCOP, septembrie 2015). În acest răspuns se ascunde, însă, și rasismul autohton, atât de prezent când e vorba și despre romi.

Reacția primitoare a românilor față de ucraineni e diferită fiindcă intră în discuție proximitatea geografică, ușurința mai mare a oamenilor de a se pune în pielea altora și mai ales urgența războiului care i-ar putea ajunge și pe ei din urmă. De aceea se poartă cu ucrainenii așa cum ar vrea să se poarte occidentalii cu ei, în cazul în care vor fi nevoiți, la rândul, lor să fugă.

La oarecare depărtare de români se află Republica Moldova, unde populația e „complet de acord” cu primirea refugiaților ucraineni în proporție de 45%, urmată de Polonia cu 35%, Serbia și Slovacia cu peste 30% și Ungaria cu 28%. Totuși, totalul celor care sunt complet de acord și a celor care sunt parțial de acord arată că în fiecare din aceste țări există în jur de 60% din populație care răspunde afirmativ în fața tragediei din apropierea granițelor lor, potrivit unui sondaj DataDiggers făcut în luna martie și citat de G4media.ro.

Cercetarea evaluează percepțiile din interiorul statelor care au frontiere comune cu Ucraina, pentru a vedea care e susținerea de care se bucură această țară aflată într-un război dur de apărare în fața invaziei trupelor rusești. Într-un fel previzibil, Ungaria și Serbia sunt mai puțin tranșante cu Rusia și crimele ei de război. Serbia fiindcă nu a fost sub cizma sovietică, dar a beneficiat de-a lungul istoriei sale recente de sprijinul Moscovei în războaiele care au dus la destrămarea Iugoslaviei, iar Ungaria și-a păstrat unele tendințe pro-ruse din cauza propagandei și a politicilor premierului Viktor Orban, care a avut mereu relații pe care le-a numit pragmatice cu Rusia.

De pildă, întrebați cum văd sancțiunile aplicate Rusiei de comunitatea internațională, polonezii (60%) și românii (48%) le consideră „mult prea blânde” și „destul de blânde”, în vreme ce sârbii (65%), moldovenii (46%) și ungurii (39%) le consideră „mult prea aspre” și „destul de aspre”.

Cu toate că sancțiunile îi vor afecta și pe ei, individualismul, prezent în cercetările referitoare la calitățile și defectele românilor, se dă la o parte în fața războiului pe care îl duc ucrainenii cu rușii. Aproape în aceeași măsură ca dorința de a-i primi pe refugiații care vin din Ucraina.

În privința ajutorării ucrainenilor cu arme occidentale, românii sunt de acord în proporție de 75%, după ce într-un sondaj IRES din luna martie, aproape 40% s-au pronunțat pentru trimiterea de armament în Ucraina. În același timp, românilor și moldovenilor le este cel mai frică de extinderea războiului. Ar putea fi un reflex mai vechi despre care a vorbit la începutul secolului trecut D. Drăghicescu în volumul Din psihologia poporului român, atunci când a spus că „în natura sufletului nostru etnic este pasivitatea, rezistența defensivă, resemnată, supusă, înfrântă, lipsa de energie ofensivă” (ed. Albatros, București, reeditare din 1995). În cazul românilor, această teamă este, totuși, contrabalansată de faptul că 70% sunt de acord cu implicarea țării în apărarea altui stat NATO (INSCOP, martie 2022).

Față de portretele rezultate din măsurători sociologice și evaluări istorice, românii par mai hotărâți ca oricând în opțiunea lor pro-atlantistă și foarte solidari cu vecinii lor atât de greu încercați. Pare că războiul din proximitate și apartenența la NATO le-a schimbat românilor psihologia.