1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Presshub: Românii care luptă în Ucraina

16 ianuarie 2024

Moartea este preferabilă pierderii libertății, consideră românii care au ales să lupte în Ucraina. S-au înrolat cu credința că este datoria lor să contribuie la oprirea tăvălugului rusesc.

https://p.dw.com/p/4bJNA
Soldați ucraineni în apropiere de frontul din Kupiansk
Soldați ucraineni în apropiere de frontul din Kupiansk Imagine: Ozge Elif Kizil/Anadolu/picture alliance

Sunt convinși că lupta lor, chiar dacă se desfășoară într-o altă țară, este pentru România, căci Rusia trebuie ținută cât mai departe de granițele noastre.

Românii care luptă în Ucraina sunt organizați în așa numitul Romanian BattleGroup ”Getica”. PRESShub a discutat cu comandantul operațional al acestui grup. Din motive de securitate, nu a dorit să-și dea numele real. Se prezintă doar sub pseudonimul Callsign Getotac.

Din aceleași motive tactice, a preferat să păstreze secret numărul cetățenilor români care luptă în Ucraina. Dar a oferit amănunte despre viața lor de zi cu zi pe frontul anti-rusesc.

PRESShub: Prima întrebare vine firesc: de ce vă riscați viața pentru altă țară? Sunt români care spun că, dacă ar începe un război la ei acasă, ar fugi. Voi de ce v-ați dus spre război, de ce nu ați stat în România, liniștiți?

Callsign Getotac: De fiecare dată când mi se pune întrebarea asta, răspunsul este că românii din Battle Group ”Getica” sunt convinși că Rusia va încerca să atace Moldova și poate chiar și țara.

De asta ne-am afla aici. Totuși, pentru acest interviu, o să răspund altfel.

România este unită de un document sacru, care se numește Constituția României. Primul alineat al acestui document vorbește despre independență și inalienare. România va rămâne un stat liber, independent și inalienabil.

Mai există o operă sacră, pe muzica compozitorului Anton Pann, cu versuri scrise de Andrei Mureșanu, un cântec numit Imnul de Stat al României.

Chiar dacă la evenimente oficiale sunt intonate doar 5 strofe din varianta oficială, imnul are 11 strofe. Acestea vorbesc despre datoria fiecărui român de a răspunde în fața unui tiran sau unui agresor extern, datoria sacră de a-și păstra și de a-și apară limba, datoria sacră de a păstra reputația țării fără pată și teritoriul ei intact, datoria de a-și comemora și de a-și respecta eroii și de a continua lupta lor pentru libertate și neatârnare.

Dar mai presus de toate, imnul ne învață să rămânem uniți. Întrebarea firească este: ce legătură au toate astea cu Ucraina?

O să răspund simplu. Și Ucraina are o Constituție și un imn de stat. Împotriva oricărei idei pe care ar încerca să o impună propaganda, Ucraina nu a vrut acest război. 

Și noi, ca buni vecini și mai presus de toate, ca oameni, trebuie să păstram reputația țării și să arătam oricărui tiran că există o lege și o ordine internațională care nu poate fi schimbată de către nimeni și de către nici o „operațiune militară specială”.

Pentru românii care declară că vor să plece din țară în cazul în care aceasta ar fi atacată, avem un singur mesaj: Uitați-vă în jurul vostru. Apoi uitați-vă în oglindă. Există posibilitatea să pierdeți tot ce vă e drag și exista posibilitatea să vă pierdeți curajul de a vă privi pe voi înșivă.

Asta, în opinia noastră, este mai rău decât moartea de care atât de mult vă temeți.

O faceți pentru bani?

O să răspundem scurt aici. Nu. Fiecare dintre noi putea să aibă un venit substanțial mai mare și o viață lipsită de griji în țară, în Europa sau în orice alt stat dezvoltat. Prima întrebare cred că explică de ce totuși alegem să fim aici.

Câți oameni numără în prezent grupul de luptă  „Getica”? Cei care s-au înscris erau militari în România sau aveau meserii civile?

Preferăm să nu comunicăm un număr exact, din motive de securitate operațională, dar putem spune că în scurt timp vom putea fi un pluton. Apoi cine știe, chiar un batalion. Din ce în ce mai mulți români ne scriu cu cererea de a se alătura.

Ucraina: Femeile se pregătesc să lupte pentru ţară

Eu cred că asistam la un trend pozitiv și un semnal îmbucurător. Mulți români vor alege să își apere țara în caz de necesitate.

Cei ce suntem aici acumulăm o experiență de luptă care vă fi neprețuită în caz de orice pericol viitor pentru națiune și pentru teritoriul ei.

Efectivul grupului este majoritar compus din foști militari sau membri în alte structuri militarizate, dar există și excepții pentru cei ce au pregătire în domenii tehnologice și de telecomunicații.

Care au fost misiunile despre care se poate vorbi public? Și, mai ales, câți răniți și câți morți din rândul batalionului ați avut până acum?

Este prematur și periculos deocamdată să dăm detalii despre misiuni executate, dar avem cazul luptătorului român „Dracula”, care a rezistat timp de 6 zile la temperaturi mult sub limita înghețului, într-o tranșee din sudul Bahmutului, fiind rănit de schije de grenadă.

Puteți citi despre această misiune în pagina noastră de Facebook. În misiunile efectuate de către grupul nostru nu au existat fatalități și am avut doar răni ușoare.

Cel mai greu moment este pierderea unui camarad. Vă gândiți că ați putea fi următorul?

„Getica” nu este un nume pe care l-am ales întâmplător. „Getica” nu este un nume pe care propaganda pro-rusă din România are drepturi de autor. Suntem acuzați de multe ori că întinăm numele dacilor prin numele pe care am ales să îl dam grupului de luptă.

Noi credem că le facem cinste, fără falsă modestie. Dacii erau un popor pașnic, care totuși răspundea necruțător atunci când erau atacați. Dacii au avut puterea de a ține piept și a câștiga războaie cu cel mai mare imperiu din acele vremuri. 

Dar cel mai important, dacii erau recunoscuți prin faptul că râdeau și se bucurau în fața morții.

În Getica, credem că există lucruri mult mai dureroase decât moartea. Pierderea libertății, a demnității și a idealurilor umane sunt doar câteva exemple.

Românii din Getica și-au acceptat destinul, pentru a ieși cu capul sus din această viață, atunci când va veni vremea. Să nu uităm că toți oamenii sunt muritori și nimeni nu decide cum, unde și când va muri.

Cum arată, de fapt, o zi pe front? Atât pentru un militar, dar mai ales pentru un civil?

Dominată de stres, de oboseală, de uzură psihică și fizică. În cele mai multe cazuri, punctele fierbinți de-a lungul liniei de contact sunt evacuate de populația civilă.

Există excepții. De exemplu, un domn care își plimba cățelul între trupele inamice și trupele noastre, în această vară, în Bakhmut.

Există oameni care nu vor să își abandoneze casele și viața pe care o aveau înainte. Credem că ăsta este un exemplu foarte bun pentru românii care vor să plece din țară în caz de război.

Civilii trăiesc totuși oribil în zonele unde se desfășoară ostilități.

Citiți interviul integral AICI