Copiii sunt capitalul nostru

Afirmaţiile nu lipsesc din niciun discurs de politican, nu au lipsit nici înaintea şi nici în timpul pandemiei: tinerii din Germania sunt capitalul nostru, educaţia este materia primă a Republicii Federale, campioană la exporturi. Doriţi câteva exemple? "Nu este permis ca tinerii să devină perdanţii pandemiei" (cancelara Angela Merkel, septembrie 2020). Afirmaţii similare au făcut toţi premierii regionali, preşedinţii partidelor, miniştrii. Doar vice-cancelarul Olaf Scholz, ministrul Finanţelor în actualul guvern, a recunoscut acum că închiderea şcolilor în primul lockdown din primăvara anului trecut a fost o eroare. "A fost o decizie care mi s-a părut foarte dificilă", a spus Scholz, referindu-se la povara pe care au trebuit s-o suporte copiii şi adolescenţii precum şi părinţii lor. Un politician măcar a spus asta.

De mai bine de un an elevii, profesorii şi părinţii sunt aruncaţi de colo-colo, oscilând între învăţământul fizic, la distanţă, şi cel hibrid. În funcţie de regiune, regulile au fost diferite şi derutante, fiindcă educaţia este de competenţa guvernelor regionale. Apoi, în sfârşit, la mijlocul lunii aprilie, anul curent, regulile au devenit unitare. La o incidenţă de peste 165 de noi infectări la suta de mii de locuitori, şcolile şi grădiniţele rămân închise. Din nou.

Landul Berlin menţine doar învăţământul hibrid

Acum numărul infectărilor scade rapid iar guvernele regionale pot decide iarăşi măsurile care se aplică în raza lor de competenţă. Iar elevilor li se oferă măcar perspectiva că se vor putea duce iarăşi la şcoală înaintea vacanţei de vară, de exemplu în landurile Renania de Nord-Westfalia, Brandenburg şi altele. Dar în capitală, la Berlin, se va menţine învăţământul hibrid până la vacanţa de vară, care începe acolo pe 24 iunie. Deci o parte din elevi se duc la şcoală, în vreme ce restul învaţă online de acasă, indiferent de nivelul incidenţei.

Concomitent, restaurantele şi cafenelele îşi deschid terasele iar evenimentele culturale redevin treptat posibile. Motivaţia Senatului din Berlin pentru menţinerea restricţiilor în şcoli vorbeşte de la sine: elevii, profesorii şi părinţii trebuie să-şi tragă sufletul, nu trebuie să fie suprasolicitaţi. Mai pe scurt: nu mai putem, lăsăm totul cum este şi facem un nou început după vacanţa de vară.

Este o dovadă a neputinţei clasei politice. Încă înaintea pandemiei starea multor şcoli era precară, profesorii erau suprasolicitaţi şi părinţii depăşiţi de situaţie. În timpul pandemiei situaţia s-a agravat. Dotarea digitală a multor şcoli este o ruşine pentru o ţară prosperă ca Germania. În plus, elevii au fost înfieraţi fără jenă de nu puţini politicieni drept principal factor de răspândire a coronavirusului, fără a putea prezenta dovezi concrete în acest sens. Chiar cancelara a propus la un moment dat ca unui copil să nu-i mai fie permis să se întâlnească decât cu un singur prieten sau prietenă. O idee ruptă de realitatea vieţii, care a fost rapid abandonată. Dar care a arătat cât preţ se pune pe copii şi adolescenţi în Germania.

"Programul de recuperare": denumirea spune totul

Desigur, a fost necesar ca pandemia să fie combătută şi în şcoli, dar dăinuie impresia că nicăieri nu a fost mai dur combătută decât în şcoli şi grădiniţe. Concomitent, toate ideile de uşurare a situaţiei în care se aflau elevii, de exemplu simplificarea procedurilor de examinare, au fost respinse de-a valma. Acum guvernul vrea să sară în ajutorul elevilor cu un program dotat cu două miliarde de euro. Sunt bani pentru meditaţii în cadrul şcolii, pentru recuperarea materiei pierdute, bani pentru tratament psihologic, de care este urgentă nevoie.

Măsura se numeşte "program de recuperare" şi denumirea sa spune totul. Fiindcă la urma-urmei, elevii sunt cei care trebuie să recupereze. Caracteristic este şi felul în care guvernul tratează demiterea ministrei pentru familie, social-democrata Franziska Giffey, eveniment petrecut în cursul săptămânii trecute. Ministra Justiţiei, Christine Lambrecht, preia, pur şi simplu, şi atribuţiile lui Giffey până la alegerile parlamentare din toamnă. Cu siguranţă nu s-ar fi întâmplat la fel dacă ar fi fost vorba de Ministerul de Externe.

Mai mult respect pentru o perioadă importantă din viaţă

Rămâne speranţa în vremurile de după pandemie. Germania trebuie să ia în sfârşit mult mai în serios educaţia, şcolile, elevii, profesorii şi părinţii. Toate grupele de populaţie au suferit în timpul pandemiei din cauza restricţiilor şi a interzicerii contactelor fizice. Dar pe copii, pe elevi, criza coronavirus i-a afectat într-o perioadă decisivă a vieţii, când se dezvoltă personalitatea, când se leagă prietenii pentru tot restul vieţii. Toate acestea se întâmplă în şcoli şi grădiniţe. Ar fi o mângâiere dacă pandemia (să sperăm că o vom depăşi curând!) măcar atâta efect pozitiv ar avea: să ne facă să-i luăm mai în serios pe copii, adolescenţi şi tineri, pe ei şi nevoile lor.