Dezinformare și manipulări: cum au intrat în viețile noastre

Dezinformarea a fost una dintre constantele alegerilor desfășurate în superanul electoral 2024. Poate părea că în lunile din urmă a funcționat mai intens și mai agresiv ca oricând – dar această impresie e susținută în primul rând de numărul mare de provocări politice petrecute în ultimele luni. Presiunea prezentului este, oricum, de obicei mai apăsătoare decât amărăciunea amintirilor.  

Dezinformarea, de fapt, a fost aici tot timpul. A apărut cu milenii în urmă, de la cea dintâi minciună ticluită de primele forme umanoide. Doar raportarea la capcane, manipulări sau știri false a diferit în timp.  

Spaghetele de dezinformare  

Profesorul Peter Gross, fost jurnalist la Chicago, a studiat dezinformarea de pe vremea când ”ceea ce astăzi este un fenomen era doar o curiozitate” și constată că apariția internetului și dezvoltarea rețelelor sociale ”au făcut ca difuzarea dezinformărilor să devină mai percutantă și mai sofisticată. Ceea ce s-a schimbat este modul precis în care este utilizată acum. Mai complex, mai extins, mai țintit. Noile instrumente de diseminare au oferit potențial mai eficient de răspândire”, observă specialistul american în jurnalism născut la Timișoara.  

”Imediat după cel de-al doilea Război Mondial, să studiezi așa ceva era joacă de copii, comparat cu ceea ce vedem astăzi. Pe atunci era strict propagandă și foarte puțină dezinformare, în principal în scopuri militare și mai rar politice sau economice. Între timp a devenit un fel de armă totală”, explică profesorul de la Universitatea Iowa, într-o discuție cu DW.  

Strategiile și tacticile folosite de țări precum Rusia, China și Iran sunt în prezent mai stratificate și mai sofisticate, implicit mai dificil de abordat. ”Am devenit mai rafinați. Și asta face o diferență foarte, foarte mare. Am devenit mult mai buni la diseminarea manipulării, oricum vreți să o numiți, fie că este vorba de propagandă, dezinformare sau intoxicare. Dar am devenit mai buni și în conceptualizarea ei. Ofensiva nu este unilaterală. Arată ca o farfurie întreagă de spaghete. Multe, multe fire. Și asta face o diferență în eficiență”.  

Folosirea greșită a internetului   

Ani la rând, singurul vector de propagare a manipulării informative a fost mass media. Actorii interesați aveau nevoie de un instrument penetrant - iar acestea erau marile ziare și reviste, televiziunile - sau de o portiță intermediară, o publicație minoră sau regională, în caz că nu aveau acces direct la platformele cu mare vizibilitate.  

A venit, însă, internetul. Dacă, în trecut, presa era ”king maker”, jurnalismul consacrat pare acum mai degrabă preocupat să promoveze imaginea că este, prin puterea financiară pe care o are, deținătorul monopolului pe credibilitate. Însă: prima funcție gândită pentru internet, democratizarea accesului la cunoaștere, pare să fi rămas un instrument al celor tot mai puțini cu pasiuni nișate. ”Folosirea greșită a internetului s-a dezvoltat organic. Atunci când ai capacitatea de a ajunge la un număr din ce în ce mai mare de oameni, cu o viteză mare, trecând peste granițe, când ai orice fel de scopuri ilegitime, te orientezi evident către internet aproape instantaneu, pentru că îți este util”, remarcă Gross, autor al mai multor studii despre mass-media, unele apărute și în România.  

Paznicii concediați   

Nu doar noile formate media au schimbat peisajul ci și ”modul în care se face detectarea și răspunsul la dezinformare. Întreprinderile media au rămas să se concentreze pe crearea conținutului”. Din redacții au dispărut ”verificatorii de fapte”, care cercetau amănunțit detaliile materialelor publicabile înainte ca acestea să ajungă la public. Verificatorii ”vin acum să dezmintă ceea ce deja s-a publicat și, în orice caz, nu mai sunt în redacții ci s-au mutat la altă adresă. Sunt asociați în ONG-uri sau alte structuri independente, uneori populate și cu foști jurnaliști”, punctează profesorul, prezent la București la cea de-a treia conferință organizată la Universitatea București de Centrul Român pentru Studii Ruse.  

Oricum, adaugă Gross, ”mass-media a devenit, în timp, mai partizană, anumite canale aliniindu-se în mod deschis cu partidele politice, ceea ce a contribuit la proliferarea camerelor de ecou și la consolidarea credințelor ideologice, mai degrabă decât la difuzarea informațiilor reale”.   

Cel puțin în Statele Unite, mass-media s-au transformat în pioni ai partizanatului politic: ”Știm că un anumit canal distribuie reclamă pentru Partidul Republican sau un altul pentru pentru Partidul Democrat, într-un mod destul de direct, fără nicio reținere. În mod paradoxal, alegătorul american s-a obișnuit și s-a supus acestui partizanat. De fapt, votantul ia decizii pe baza ideologiei, nu a ideilor practice sau politice. Trăim într-o societate ideologică, nu într-una politică. Mijloacele media pe care le urmăresc, ascultă sau citesc, le întăresc convingerile. Așa au ajuns alegătorii să se concentreze pe influenceri sau bloggeri”.   

Captivi în camerele de ecou  

Însă oferta de creatori de conținut specific ideologizat a crescut odată ce costurile difuzării au devenit mult mai accesibile. Pe lângă marile afaceri de presă, în flota de furnizori de informație (sau de conținut) au apărut grupuri independente sau purtători atomizați de mesaje. Marile crucișătoare media s-au văzut rivalizate de șalupe capabile să se strecoare rapid prin jungla actualității.  

Rigorile documentării și scrupulele deontologice și-au pierdut din priza la publicul interesat mai degrabă de a afla repede că au dreptate. ”Oamenii”, apreciază profesorul Gross, ”gravitează în jurul acestor camere de ecou pentru că așteaptă confirmări. Dacă nimeresc una în care circulă informații și opinii cu care nu sunt de acord, caută de la o ușă la alta până nimeresc la cea la care le sunt întărite convingerile, care le dă dreptate în ceea ce simt și cred și gândesc. Rezultatul este că acești oameni nu sunt informați ci doar își întăresc diverse convingeri”.  

La fuga către asemenea voci au contribuit, de-a lungul vremii, și derapajele din jurnalismul mainstream: ”Există persoane implicate în ceea ce se numește jurnalism care l-au transformat de fapt în dezinformare. Sunt jurnaliști activi care diseminează dezinformare, în beneficiul unui stat sau al unui partid politic, al unui politician anume sau al unui proprietar de afacere. Avem furnizori profesioniști de dezinformare”.  

”Nu știm care va fi următorul pas”  

Prizonieratul ideologic, izolarea în bulele de opinii și respingerea oricărei critici percepută ca parte dintr-un asediu pot folosi ca parte din explicații și pentru faptul că propaganda Kremlinului funcționează la fel, uneori manipulând cu aceleași concepte, și în cenzuratul extremul orient al Federației Ruse, de unde vin buriații care luptă în Ucraina, sau în Kazan și Bașkortostan, dar și în societăți deschise precum Germania, Ungaria sau România, unde accesul la multiple surse de informare este lipsit de constrângeri.  

”Dacă sunt total absorbiți de o anumită ideologie, nu vor fi deschiși la informații noi și, prin urmare, nu își vor schimba deloc părerea. Factorii psihologici contribuie la succesul campaniilor de dezinformare, chiar și în societățile mai educate și mai conștiente din punct de vedere cultural. Indivizii angajați ideologic sunt mai susceptibili de a fi receptivi la conținutul care le întărește convingerile, indiferent de acuratețea faptică a acestuia. Este, pentru mine, inexplicabil. Ar fi nevoie de un psiholog pentru a explica asta, nu de un politolog”.  

Există și cazuri în care opinia publică s-a schimbat, amintește Gross, și dă exemplul Ungariei, ”unde sprijinul inițial pentru invadarea Ucrainei de către Rusia a făcut în timp loc unei poziții mai critice, după ce publicul a fost expus la o gamă mai largă de informații, mai ales din afara țării, dar și din interior. Dar au avut mințile deschise să primească informații pe care apoi le-au analizat”. 

Iar situația nu este nici pe departe aproape de o rezolvare, crede profesorul Gross: ”Lucrurile se pot agrava, în special odată cu evoluția inteligenței artificiale. Nu știm nici care va fi următorul pas în dezvoltarea tehnologică. Poate un implant în creier unde se primesc toate știrile. Sau în ochelarii tăi. Asta va schimba încă o dată jocul. La fel cum internetul și rețelele sociale au schimbat regulile jocului. Deci, da, cred că lucrurile pot deveni mult mai rele”, conchide Peter Gross.