Analiză: Alegeri românești în Republica Moldova

După primele două zile, din cele aproape trei (vineri-sâmbătă-duminică), rezervate alegătorilor din afara granițelor, românii din Republica Moldova se plasează pe un loc fruntaș, poate chiar primul.

Acest aflux, se poate spune, vine în siajul turului doi al alegerilor prezidențiale din Republica Moldova, din 20 octombrie, când a existat o mare mobilizare pentru a opri avansul concurentului susținut de Rusia prin rețeaua penalului Șor. Atunci sloganul electoral „Salvăm Moldova!”, al candidatei Maia Sandu, nu avea nimic exagerat, exprima o realitate dramatică. Energia acelui efort popular s-a păstrat până azi.

Dacă Rusia s-a aruncat cu tancurile și rachetele asupra Ucrainei, împotriva Republicii Moldova a declanșat un război hibrid: economic, politic, informațional și electoral, cum s-a văzut, iar principala misiune a autorităților de la Chișinău acum este să distrugă aceste tentacule mafiote-kgb-iste, care vor încerca să împânzească Basarabia în perspectiva scrutinului parlamentar din 2025, când Moscova va dori să-și ia revanșa.

Ce îi „mână” pe moldoveni în alegerile românești?

Răspunsul e simplu: sentimentul național și criza de securitate. Aflați în proximitatea pârjolului ucrainean, basarabenii cu cetățenie română votează pentru o România puternică și prosperă, care le poate oferi o umbrelă de securitate, prin apartenența ei la NATO și la Uniunea Europeană.

Moldovenii din primul val al celor care și-au redobândit cetățenia română în anii ’90 au făcut-o mai ales din motive sentimentale, naționale: dorința de a deveni români cu acte în regulă, așa cum au fost buneii și părinții lor, născuți în epoca interbelică, atunci când Basarabia a fost parte a Regatului Român. Cetățenia română era pentru ei o treaptă ontologică: îți oferea o ridicare în rang, un grad superior de demnitate personală. Erai mai mult decât cetățeanul unui stat obscur, falimentar, controlat de Rusia.

Ulterior, în ultimele două deceniu, moldovenii, tinerii mai ales, și-au dorit cetățenia română mai degrabă pentru avantajele economice: posibilitatea de a călători fără restricții în Occident, de a sta acolo un timp nelimitat, suficient cât să-ți faci studiile și să-ți aranjezi o situație mulțumitoare. Dar și acești oameni, chiar dacă ghidați de motive mercantile, pragmatice, au asimilat, majoritatea dintre ei, sentimentul de comuniune cu românii de peste Prut, parcurgând cumva invers procesul decât primii basarabeni deveniți cetățeni români: s-au deplasat de la necesități materiale, la cele spirituale.

Pentru acești basarabeni mai tineri a fi român nu mai înseamnă atât legătura cu trecutul interbelic, cât o punte spre viitorul european al Moldovei. Este o evoluție a conștiinței naționale care merită o analiză mai amplă.

Relația București-Chișinău cimentează votul

România a susținut consecvent Republica Moldova în toți cei peste 30 de ani de independență, mai ales pe linie culturală și educațională. Chiar și în cele mai negre intervale de timp, când la vârful puterii de la Chișinău se declamau partituri moldoveniste, antiromânești, acest sprijin nu a încetat. Comunitatea de limbă, cultură, istorie, multiplele legături de rudenie au cimentat continuu colaborarea instituțională și au dezvoltat relațiile economice. În ultimii patru ani relația dintre București și Chișinău, sub guvernarea Maiei Sandu și PAS, a cunoscut o ascensiune continuă, consolidată de sentimente naționale, dar și de situația geopolitică explozivă, care obligă cele două state înrudite să meargă umăr la umăr, pentru a rezista în fața revanșei rusești.

„Eu cu cine votez?”

Moldovenii cu cetățenie română au participat cu entuziasm la alegerile prezidențiale din ultimele două decenii, votându-i pe Băsescu și pe Iohannis, împotriva reprezentanților PSD – partid perceput ca urmaș al fostului PCR, ale cărui năravuri se regăsesc și în formațiunile politice basarabene, care profesează un discurs ambiguu: și cu Estul, și cu Vestul.

La alegerile prezidențiale din 2024, ca niciodată, deruta s-a extins pe ambele maluri ale Prutului. Întrebarea sacramentală a „cetățeanului turmentat”, surprins de nemuritorul Caragiale, am auzit-o din gura multor intelectuali, a unor oameni bine informați din Moldova. Doar că de data asta nu amețeala cetățeanului e de vină – „turmentată” e clasa politică.

14 candidați, reflectând diviziuni din societatea românească, dar mai ales orgolii, pofte de mărire și de revanșă. Și în Republica Moldova la recentele alegeri prezidențiale am avut tocmai 11 competitori, dar ne-a fost mult mai simplu: 9 dintre ei erau plantați de Rusia. Singura opțiune autentică a fost Maia Sandu.

În Basarabia: Elena Lasconi sau Nicolae Ciucă

La întrebarea pe care i-am pus-o lui Cristian Tudor Popescu, prezent în cadrul Bookfest Chișinău, în august 2024, și anume cu cine să voteze basarabenii?, cunoscutul gazetar a răspuns așa: „Votați cu acel candidat care vă dă încrederea sau măcar speranța că va menține România ferm pe drumul euroatlantic. Este principalul obiectiv în aceste vremuri extrem de primejdioase, cu războiul în proximitatea granițelor noastre.”

Din această perspectivă lucrurile devin mai clare.

Chiar dacă, potrivit sondajelor, la nivel național Marcel Ciolacu, președintele PSD, va intra primul în turul doi, este puțin probabil să obțină același lucru în Republica Moldova. Întâietatea aici se va disputa între Elena Lasconi, lidera USR (percepută ca un politician antisistem, comparată cu Maia Sandu), și Nicolae Ciucă, președinte PNL, fost premier și general al Armatei Române – o calitate importantă în actualul context dramatic.

George Simion se va plasa probabil pe locul 3 sau pe 4. AUR nu are mare priză în Basarabia. Pentru cetățenii români din Basarabia, unioniști, dar și antiruși și anticomuniști, interdicția de intrare în Republica Moldova și Ucraina, pe care „a dobândit-o” George Simion, înseamnă o dovadă în plus că șeful AUR nu este o opțiune valabilă.

Ajutorul frățesc al României este colacul de salvare al Republicii Moldova. Basarabenii știu asta și vor să contribuie prin votul lor la temelia democratică și europeană comună.