În urmă cu 85 de ani: Germania lui Hitler a atacat Polonia

În seara zilei de 31 august 1939, soldații SS au ocupat postul de radio german din Gleiwitz (azi Gliwice, în Polonia). Ei au difuzat un mesaj în poloneză în care îndemnau la o acțiune armată împotriva Germaniei național-socialiste. Trebuia să pară că postul de radio ar fi fost ocupat de soldați polonezi. Acest atac înscenat a fost doar una din numeroasele provocări ale Germaniei naziste la frontiera cu Polonia, deoarece dictatorul Adolf Hitler dorea să creeze un motiv pentru care să atace și să ocupe Polonia. În ideologia sa rasistă, el visa la un nou "Lebensraum" (spațiu vital) pentru germanii din est.

Începutul celui de-al Doilea Război Mondial: discursul lui Hitler în Reichstag

La mai puțin de 24 de ore, în dimineața zilei de 1 septembrie, Wehrmacht-ul german a invadat Polonia, fără o declarație prealabilă de război. În aceeași zi, Hitler a rostit un discurs în Reichstag la Berlin, difuzat în întreaga Germanie de radiodifuziunea nazistă: "Soldații Poloniei au tras din nou noaptea trecută asupra teritoriului nostru. De la ora 5.45 am început să tragem și noi! Iar de acum înainte vom răspunde la bombe cu bombe! Cine luptă cu otravă, va primi înapoi gaz otrăvitor. Cine nu respectă regulile unui război uman, să nu se aștepte de la noi la altceva, vom răspunde cu aceeași monedă. Voi continua această luptă, indiferent împotriva cui, până când voi obține securitatea Reich-ului și garantarea drepturilor lui."

Ministerul Propagandei de la Berlin a transmis apoi că folosirea cuvântului război nu este permisă. Potrivit discursului lui Hitler, "noi doar răspundem la atacuri", s-a spus atunci. O minciună servește drept paravan pentru declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial. Victima este de fapt autorul.

Atacul înscenat asupra postului de radio din Gleiwitz ar fi vizat trei obiective, potrivit șefului departamentului de Istorie Contemporană de la Fundația Konrad Adenauer, apropiată de CDU. Matthias Oppermann a precizat pentru DW: "Mai întâi trebuia convinsă populația Germaniei, care nu era deloc încântată de perspectiva unui război, că Polonia ar fi provocat războiul, deci că acesta ar fi fost inevitabil. În al doilea rând, și Marea Britanie și Franța ar fi trebuit convinse că aceasta ar fi fost situația. În al treilea rând, a contat imaginea lăsată în istorie: Hitler a pus la cale un motiv de atac propagandistic, dar nu s-a interesat de credibilitatea lui, pentru că istoria este scrisă oricum de învingători."

Aliații Poloniei - Franța și Marea Britanie - nu s-au lăsat însă păcăliți de manevră. La două zile după invazia germană cele două țări au declarat război Germaniei naziste. Dar ajutorul militar pentru Polonia nu s-a concretizat: din cauza unui amestec de precauție militară, ezitări politice și erori strategice.

Invazia Armatei Roșii și ocuparea Poloniei

Armata germană a avansat rapid și deosebit de brutal, având la dispoziție numeroase tancuri și avioane. "Parțial, Polonia a răspuns atacurilor mașinăriei de război germane cu divizii de cavalerie. Știu că aceste atacuri de cavalerie au reușit chiar să treacă de prima noastră linie. Dar apoi au dat direct peste tancuri, ceea ce a însemnat desigur sfârșitul lori", își amintește fostul soldat din Wehrmacht Albert Sefranek într-o înregistrare video online a Casei de Istorie din Bonn. Pe 17 septembrie, Polonia este invadată și de Armata Roșie. Hitler și dictatorul sovietic Iosif Stalin se înțeleseseră cu puțin înainte de război, în așa-numitul pact Hitler-Stalin, să nu se atace unul pe celălalt și să împartă Polonia între ei. Dar Hitler a atacat și Uniunea Sovietică mai târziu în cursul conflagrației mondiale.

Varșovia a capitulat la patru săptămâni după invazie. Naziștii au sărbătorit tactica lor de "Blitzkrieg", războiul rapid. Invazia și ocupația germană se soldează cu moartea a peste cinci milioane de polonezi, în cea mai mare parte civili. În lagărele de concentrare create de naziști sunt omorâți evrei și alți oameni din întreaga Europă. Aproximativ jumătate din cei șase milioane de evrei uciși de naziști sunt cetățeni polonezi. Atacul Germaniei naziste asupra Poloniei marchează și azi relațiile bilaterale dintre Varșovia și Berlin.

Urmările atacului asupra politicii de azi

Vinovăția pentru ororile celui de-al Doilea Război Mondial și pentru Holocaust se reflectă până în ziua de azi asupra politicii externe și de apărare a Republicii Federale. Și din acest motiv se discută atât de aprins pe marginea ajutorului militar acordat Ucrainei atacate de Rusia. Mulți germani sunt speriați de realitatea că tancuri germane se mișcă din nou pe un teritoriu străin.

Cât de greu cântărește istoria germană asupra politicii actuale se vede și din felul în care este abordată conducta Nord Stream 2, care ar fi urmat să transporte gaz rusesc în Germania prin Marea Baltică. Istoricul Matthias Oppermann: "Când ne uităm la situația de azi, nu trebuie să pierdem din vedere că pactul Hitler-Stalin a fost o precondiție pentru atacarea Poloniei. Cred că, în acest context, se cuvine din punct de vedere politic, moral și psihologic ca Germania să nu facă nicio deosebire între interesele sale și cele ale Poloniei. Când un guvern polonez avertizează cu privire la Rusia, știe de ce o face. Și din acest motiv, punerea pe picioare a proiectului Nord Stream 2  fost o greșeală a politicii externe germane."

Legături cu atacul Rusiei asupra Ucrainei

Crimele Germaniei naziste nu au termen de comparație. Dar există unele linii de legătură între trecut și prezent - de exemplu cu războiul Rusiei în Ucraina. Ambele atacuri au fost pregătite propagandistic. Propaganda Kremlinului a răspândit teza că "Rusia ar fi fost cea amenințată și că ar fi fost nevoită să se apere împotriva fascismului", explică pentru DW Matthias Dembinski, șef de proiect la Institutul Leibniz pentru Pace și Cercetarea Conflictelor. "Lucrurile se prezintă ca și cum Rusia ar duce o luptă de apărare împotriva unui Occident care ar sprijini forțele fasciste ucrainene și care ar împinge existența Rusiei spre prăpastie."

Experiențele istorice pot juca un rol semnificativ la orientarea în prezent. "Lecția cea mai importantă este că democrațiile liberale nu au voie să creadă că ar fi capabile să îl liniștească pe un tiran aflat în fruntea unei țări puse pe război", arată Matthias Oppermann la de Fundația Konrad Adenauer. "Nu pot să o facă nici prin concesii politice sau teritoriale, nici prin concesii economice. Să se înțeleagă cu el nu funcționează, este nevoie de intimidare hotărâtă și de disponibilitatea ca, în cazul cel mai grav, să folosească inclusiv mijloacele militare."