Ziua internaţională a pastelor - un omagiu adus spaghetelor & Co.

Penne, spaghetele şi macaroanele sunt cele mai căutate sortimente, însă paste există în sute de variante, ca formă şi mărime. Cum ar fi Capellini. Sunt lungi şi foarte subţiri - de unde şi denumirea de "păr fin". Capellini sunt un sortiment de paste originar din regiunile aflate în centrul şi sudul Italiei. Frecvent, la servire, sunt aşezate pe farfurie sub forma unui cuib.

Italienii au perfecţionat arta de a crea pastele potrivite pentru fiecare fel de sos în parte. În Italia există peste 600 de sortimente de paste. Gemelli, în traducere "gemeni", constau în câte doi tăiţei răsuciţi împreună. Gemelli sunt paste robuste, care rezistă şi la ingrediente mai consistente.

Strozzapreti ("Ştrangulatori de preoţi") sunt, probabil, pastele italiene cu cel mai ciudat nume. De fapt, sunt nişte tăiţei răsuciţi manual. Istoricii încă nu au ajuns la un acord privind apariţia acestei denumiri bizare. În schimb, toată lumea este de acord cu faptul că pastele ne fac fericiţi. Carbohidraţii stimulează producţia de serotonină - o substanţă care ne îmbunătăţeşte starea de spirit.

"Lumaconi" înseamnă "melci mari". Denumirea este legată de forma acestui sortiment de paste făinoase originare din regiunea italiană Campania. Primele scrieri despre "Pasta" datează din secolul al 12-lea. Sosul de roşii a fost adăugat abia în anii 1700.

Denumirea dată acestui sortiment originar din regiunea Puglia înseamnă în traducere "urechiuşe". Precum majoritatea pastelor italiene, Orecchiette sunt produse din făină de grâu dur, în care se pot adăuga diverse ingrediente pentru a obţine un alt gust. Se estimează că, la nivel mondial, se consumă 13 milioane de tone de paste anual.

Această specialitate este populară din sud-vestul Germaniei până în regiunile din Alpi, Ungaria şi Alsacia (Franţa). "Spätzle" sunt, de fapt, nişte tăiţei cu ou. Tradiţional aluatul este tocat cu un cuţit şi adăugat în apa care fierbe, direct de pe tocătorul de lemn. În imagine sunt "Käsespätzle" (tăiţei cu brânză), serviţi de regulă cu ceapă prăjită. Un fel de mâncare potrivit în zilele mai reci.

Tăiţeii sunt populari în multe ţări. Primele scrieri privind consumul de tăiţei au apărut în China şi datează din anul 5000 î.Hr. În imagine sunt tăiţei groşi, denumiţi "Udon". În Japonia tăiţeii sunt produşi în multe variante ca formă şi mărime. În general se adaugă la supe, în curry japonez, sunt prăjiţi sau serviţi reci ca salate.

Hrişca este mai puţin populară comparativ cu făina de grâu, dar este folosită atât în versiunea italiană, cât şi în cea asiatică. Varianta japoneză se numeşte "Soba" şi se serveşte fierbinte, în supe, sau rece. Aluatul de Soba este îmbunătăţit uneori cu alte ingrediente, cum ar fi ceai verde sub formă de pudră sau alge.

De ce să fie asezonate cu alge marine când pot fi făcute integral din alge? Aceste paste sunt produse din alge cu adaos de turmeric - o alternativă sănătoasă la produsele tradiţionale, în special pentru persoanele cu intoleranţe sau care doresc să reducă aportul de carbohidraţi şi calorii.

O altă variantă fără grâu în compoziţie ar fi pastele din orez, populare în toată Asia, de găsit în diverse variante şi mărimi. În imagine: Vermicelii servit în stil Singapore într-un restaurant din Tokyo. Fideaua de orez este un ingredient important în rulourile de vară sau în specialitatea vietnameză Pho.