PDM îi va face culpabili pe liderii ACUM de alierea cu PSRM

Imediat după alegeri, președintele pro-rus Igor Dodon, liderul de facto al PSRM, „obosit de campania electorală”, a plecat într-o „vizită privată” la Moscova să se odihnească. La Chișinău, PDM a invitat la discuții blocul pro-european ACUM, dar s-a ciocnit de un refuz dur. În realitate, în opinia analiștilor politici, invitarea ACUM la negocieri a fost doar o mișcare tactică a PDM, menită să justifice o alianță aparent forțată cu PSRM - un concubinaj politic ce funcționează neoficial de mai mulți ani. Despre situația post-electorală din Republica Moldova, DW a discutat cu expertul independent Vlad Lupan, fost ambasador al Republicii Moldova la ONU.

DW: A trecut mai bine de o săptămână de la alegerile parlamentare. Deocamdată doar PDM și-a manifestat deschiderea pentru orice fel de alianțe, dar prima ofertă i-a fost adresată blocului ACUM. Dvs ce fel de coaliție vedeți? Ce credeți că se va întâmpla?

Vlad Lupan: În politică, teoretic, partidele merg în alegeri pentru a accede la guvernare și pentru a implementa promisiunile făcute în fața alegătorilor. La noi, această ecuație e diferită - realitățile depind de interesele unor lideri de partid. Aparent, avem partide declarate ideologice, dar care funcționează doar după principiul preluării sau menținerii puterii, fără nici o ideologie. Alte partide mai au, pe lângă ambiția de a deține puterea, și anumite influențe din exterior. Cred că am putea vorbi chiar de o dependență externă. Dar avem și partide care nu sunt dependente de forțe externe, ci au doar o interacțiune cu anumiți factori externi. Acestea încă nu au avut ocazia să guverneze în Republica Moldova. Concluzia generală, detașată de realitățile corupte din Moldova, este că, în competiția dintre trei centre politice de moment, un numitor comun ar putea fi atins, cel mai probabil, între socialiștii lui Igor Dodon și așa-numiții social-democrați ai lui Vlad Plahotniuc. În acest sens, trebuie luat în calcul comportamentul cvasi-sultanic al PDM - cum și-a tratat foștii parteneri, dar și istoria suportului tacit oferit, în ultimii ani, de președintele Dodon guvernării PDM.

Deci, deocamdată, în această ecuație post-electorală, avem următoarele date: PDM vrea alianță cu oricine și spune (Dumitru Diacov) că nu va admite anticipate; PSRM s-a angajat să nu cedeze deputați „la bucată”, iar Igor Dodon a spus că nu va desemna un candidat la funcția de prim-ministru înaintat de o majoritate formată din transfugi; blocul ACUM spune că nu va negocia niciodată cu mafia și că va fi cea mai dură opoziție care a existat vreodată în Moldova. După alegeri, Șor e invizibil. Cum descifrați aceste semnale?

Mesajele celor doi lideri PDM (Plahotniuc și Diacov) trebuie percepute ca o poziționare înainte de negocieri. O alianță cu PSRM ar dezamăgi o parte din electoratul PDM, dar, ținând cont cum s-a votat pentru acest partid, ar fi vorba de o felie relativ subțire de electorat. În schimb, mesajul comun PD+PSRM „Pro-Moldova” apropie cele două forțe. Să nu uităm și de ceea ce experții au numit „binom Plahotniuc-Dodon” care a însemnat inclusiv o metodă de partajare a puterii și responsabilităților într-o formă de coaliție-competiție, cu zone geografice externe - o construcție mult mai relaxată decât cea dintre PLDM și PD din perioada Alianței pentru Integrare Europeană.

În cazul PSRM vedem o poziționare mai dură, bazată pe realitate - având în vedere rezistența blocului ACUM, PDM-ului nu-i rămâne decât să negocieze realmente cu PSRM, evident, după un spectacol public. Și chiar dacă președintele Dodon repetă că este „actor politic neutru”, el a pus deja condiții în ceea ce privește formarea guvernului: fără o majoritate cu transfugi, ci partide reale. Dacă e să mergem pe raționamentul pur juridic, președintele nu are nici o prerogativă legală să pună asemenea condiții. Dodon știe asta. Prin urmare, condiția enunțată de el nu este decât o poziționare a PSRM înainte de negocieri. O coaliție PSRM+PDM nu ar fi percepută ca o tragedie de către electoratul socialiștilor și, posibil, nici de Moscova, care s-a poziționat public negativ față de Plahotniuc în aceste alegeri. Moscova ar fi criticat orice oponent al lui Dodon.

Da, dar am văzut că presa rusă îl critică pe Dodon pentru rezultatul sub așteptări înregistrat de PSRM...

Aceste critici ar putea fi parte a combinației - mesaje care, chipurile, îl îndepărtează un pic pe Dodon de Rusia și care i-ar permite să spună: „Vedeți, sunt criticat de ruși. Deci, nu sunt tare legat de ei”. Pe de altă parte, ar putea fi și un semnal că oricând poate rămâne fără sprijinul Kremlinul în cazul în care se va gândi să acționeze cumva independent. Este relevant faptul că, imediat după alegeri, președintele a mers la Moscova într-o vizită privată să-și „revină”, - a spus el, - din oboseala electorală. Asta deși ne asigură că este neutru și că nu s-a implicat în campanie. Marți, 5 martie, în interviul de la „N4”, el a reconfirmat „condițiile” sale și a mai adăugat că nu exclude anticipatele. Apropo: PSRM nu a contestat încă rezultatele alegerilor nici dintr-o circumscripție în care au învins candidații PDM deși amenința că vor face asemenea demersuri.

În ceea ce privește blocul ACUM, au existat diverse sugestii publice din partea unor experți în vederea creării unei coaliții „situative” cu PSRM... ACUM ar avea cel mai mult de pierdut de pe urma unei coaliții cu democrații sau socialiștii, iar PDM ar continua să guverneze, până la alegerile anticipate, prin interimat într-o formă său alta. O bună parte din votanții ACUM s-ar simți din nou trădați. Ar fi un suicid politic pentru ACUM. Deocamdată liderii blocului se țin la distanță mare de PDM și PSRM. Adică, între pierderea electoratului și plasarea în opoziție, ei aleg opoziția.

Ați vorbit despre interimatul guvernării exercitat de PDM „într-o formă sau alta” până la alegerile anticipate. Ce ați avut în vedere?

Mă refer la acea sesizare depusă la Curtea Constituțională de PDM în care îi cere să spună dacă guvernul PDM, învestit de fostul parlament, poate exercita interimatul până la numirea noului cabinet de miniștri. Constituția și Legea cu privire la Guvern stipulează clar că „Guvernul își exercită atribuțiile din ziua depunerii jurământului de către membrii lui în fața președintelui Republicii Moldova”, iar mandatul guvernului „încetează la data validării alegerilor parlamentare”. Sigur, PD nu va refuza exercitarea interimatului (descris în Art. 11 a Legii cu privire la Guvern). De aceea s-a adresat Curții Constituționale. Urmează să vedem dacă discuția va devia spre examinarea para-legală, lingvistică și, în final, „filosofică” a noțiunii de „mandat” de către Curtea Constituțională. Ar fi hazliu, dar caracteristic guvernării PDM. Adresarea PDM către Curtea Constituțională, după propulsarea în componența acesteia a unor persoane apropiate Partidului Democrat și liderului acestuia, este o probă care denotă controlul exercitat asupra sistemului judiciar. Având în vedere că Republica Moldova este tot mai des numita „stat capturat”, inclusiv în presa din SUA și Europa, acest gest cimentează acuzația. Dar să așteptăm decizia Curții. Cert este că un asemenea demers face parte dintr-un proces complex cu elemente de capturare a statului.

Conform practicii locale și internaționale, până la aprobarea noului guvern, precedentul executiv exercită funcții administrative. Chiar dacă Guvernul nu poate, în acest caz, să adopte decizii și alte acte, acestea, până la numirea unui nou guvern sau până la alegerile anticipate, nici nu sunt extrem de necesare într-un stat controlat de un oligarh. De facto, nu de jure, vom avea oricum un interimat. Deci, sesizarea transmisă de PDM Curții Constituționale este o încercare de a obține mai mult decât administrarea guvernului.

Ați spus că există o insistentă presiune din partea unui grup de analiști politici care încearcă să împingă blocul ACUM într-o combinație neoficială cu PSRM împotriva PDM, chipurile doar pentru a scoate instituțiile statului de sub controlul lui Plahotniuc cu provocarea ulterioară a alegerilor parlamentare. Cum vi se pare un astfel de scenariu?

Am menționat mai sus că guvernul PDM va exercita interimatul de jure său de facto până la numirea unui nou guvern. Deci argumentele pentru o combinație său chiar o coaliție „situativă” între ACUM și PSRM se lovesc de realitate. În primul rând, pentru a-l da jos pe Plahotniuc de la guvernare ar fi nevoie de un guvern PSRM-ACUM. Asta ar presupune o coaliție reală, nu „situativă”. Este unica modalitate legală de a implementa ideea acestui grup de sfătuitori, care se prezintă ca formatori de opinie. Deci, vorbim de un guvern comun care, așa cum am spus, va fi dezaprobat de mulți dintre alegatorii ACUM. În plus, o coaliție PSRM-ACUM nu poate genera schimbarea membrilor Comisiei Electorale Centrale, mandatul legal al cărora este de 5 ani. Același lucru este valabil în cazul membrilor Consiliului Audiovizualului. De asemenea, nimeni nu-i poate confisca domnului Plahotniuc televiziunile sale bine finanțate. Deci, o astfel de combinație va produce doar prejudicii de imagine blocului ACUM.

Și dacă PSRM și PDM acționează oricum în tandem, de ce nu-și oficializează relația?

Oficializarea relației PDM+PSRM ar elimina percepția firavă că PDM este partid pro-SUA, care vrea să rupă Republica Moldova din sfera de influență a Rusiei. PDM ar prefera o „ne-coaliție”, dacă așa ceva ar fi posibil. Dar nu văd cum ar putea fi justificată și „vândută” o asemenea „ne-coaliție” partenerilor externi. Prin faptul că le-a scris o scrisoare în primul rând celor din ACUM, liderul PDM vrea să-l credem că a rămas pro-occidental, pro-SUA. Refuzul blocului ACUM de a negocia o coaliție cu PDM îi oferă un argument pentru începerea discuțiilor cu PSRM. Acuzațiile că ACUM va fi responsabil pentru deturnarea cursului european al Moldovei nu vor întârzia să apară. Îi va face culpabili pe cei din ACUM de alierea sa cu PSRM. Adică, Plahotniuc vrea să folosească blocul ACUM ca țap ispășitor ca să amortizeze decepția simpatizanților săi de pe urma alianței cu PSRM. El speră să-și poată menține relația cu SUA, deoarece restabilirea relației cu UE e puțin probabilă. Plahotniuc înțelege asta.

Îmi amintesc cum, după adunarea democraților din Piața Marii Adunări Naționale, toată lumea se întreba de ce au renunțat democrații la sloganul pro-UE și de ce i-au furat lui Dodon sloganul „pro-Moldova”. Se întâmpla după ce democrații s-au supărat pe UE urmare a celor două rezoluții dure ale Parlamentului European, soldate cu suspendarea finanțării. Apoi democrații și-au amintit că și ei, ca și PSRM, pledează pentru neutralitate. Ce se întâmplă? Își sincronizează mesajele pentru a amortiza șocul viitoarei coaliții său e altceva la mijloc?

Sloganul „pro-Moldova” a existat în politica moldovenească și anterior - pe când domnul Plahotniuc era considerat finanțatorul Partidului Comuniștilor din Republica Moldova, iar domnul Dodon era ministru al Economiei al aceluiași PCRM. Președintele de atunci, Vladimir Voronin, vorbea despre o Moldovă neutră și prosperă ca Elveția. Ei tot timpul au fost pe aceeași lungime de undă. Doar nuanțările au fost diferite în funcție de perioadă.

Republica Moldova nu poate fi neutră din cauza poziționării sale în zona de interes a Rusiei. Avem de ales între cedarea în fața Kremlinului și intrarea, cu greu și mult efort, în aranjamente de securitate care să țină Rusia la distanță. În ceea ce privește axarea PSRM și PDM pe neutralitate - vă spun că Igor Dodon a pregătit un proiect de rezoluție pentru Consiliul de Securitate al ONU privind neutralitatea Republicii Moldova. Acest proiect ar completa volens-nolens Rezoluția privind retragerea parțială a trupelor ruse din Republica Moldova - document prin care guvernarea PDM a refuzat să ceară retragerea și așa-numiților pacificatori ruși, ei făcând parte și din acel „grup operativ” (GOTR) asupra evacuării cărora a insistat Chișinăul.

Cum vă imaginați relația cu Bucureștiul în cazul unei coaliții PDM-PSRM? Se știe că între PDM și regimul de la București e armonie totală… și când colo PDM face alianță cu pro-rușii din PSRM, care au rupt harta României în Parlament…

Nu aș folosi, probabil, termeni precum „armonie totală”, dar cu siguranță am văzut înțelegere și dialog. Dacă o asemenea înțelegere a funcționat până acum, probabil nu s-ar schimba dacă PSRM și PDM ar continua o „ne-coaliție”. Dacă PDM și PSRM ar forma o coaliție deschisă, ar interveni opțiunea dezvoltată de liderul democraților prin care ar blama blocul ACUM și ar justifica coaliția cu PSRM ca fiind o pârghie de a limita spațiul de manevră al socialiștilor lui Dodon, iar aceasta ar permite continuarea dialogului cu Bucureștiul și nu numai.

Va mirat accederea partidului „Șor” în Parlament? Care este rolul lor în toată acestă încrengătură a marilor „rechini”?

Nu m-a mirat. Cred că m-a dezamăgit. Ideea că cei care au furat se vor împărți cu săracii în schimbul imunizării lor prin alegeri a prins la cei aduși la sapă de lemn. Dar cred că trebuie să fim foarte atenți la un detaliu: o persoană care și-a recunoscut vina pentru un jaf din sistemul bancar a fost lăsată să meargă nestingherit în alegeri, nu a fost ținută în arest și chiar, pe alocuri, i s-a asigurat protecție. Concret, politic vorbind, acest personaj, Șor, are, în opinia mea, trei misiuni:

1.   Înclină balanța politică spre PDM, care, împreună cu Șor, adună 37 de mandate, aruncând PSRM-ul cu 35 de mandate pe locul doi. Astfel, prin conexiunea cu Șor, democrații au o mai mare pondere la negocieri.

2.   Partidul Șor este menit să atragă simpatii politice, prin programul său populist-comunist - de la restaurarea colhozurilor până la la preturi mici în magazinele sociale (deși împreună cu o serie de partide de dreapta sau extremă-dreapta face parte din Alianța Conservatorilor și Reformiștilor Europeni - ACRE).

3.   Să mențină presiunea publică și „juridică” pe liderul de facto al PSRM, așa cum a făcut-o atunci când a venit cu geanta la conferința de presă, spunând că i-a dus cu ea „ceva” lui Igor Dodon.

Nici PL-ul, nici vreun alt partid unionist nu a mai trecut pragul electoral. Cred că este prima dată când unioniștii rămân pe dinafară. Și asta în condițiile în care, conform sondajelor, numărul celor care se declară unioniști crește. Cum se explică acest fenomen?

Este o realitate - dezamăgirea electoratului PL după ce a pactizat cu PDM, dar este și o expresie a „votului util” acordat blocului pro-european ACUM, din motiv că evoluția PL sau a altor partide unioniste nu a fost percepută de către alegători ca fiind de succes.

Credeți că anticipatele ar fi o soluție? Pe cine ar avantaja?

Soluție pentru ce? În 2009 anticipatele au fost o soluție pentru formarea unui nou guvern. Dar, în condițiile actuale, totul va depinde de acea poziționare și de jocul politic post-alegeri dintre PDM, PSRM și ACUM. Cred ca PDM și PSRM vor încerca niște negocieri, dar în paralel își vor pregăti resursele pentru alegeri anticipate. ACUM va lovi în ambii. În consecință, pe de o parte va profita Kremlinul, iar pe de altă parte - corupții prin perpetuarea la guvernare. În funcție de reacția populației la argumentele care ar justifica mediatic o alianță PDM+PSRM și în funcție de modul cum vor fi distribuite funcțiile într-un eventual guvern, Plahotniuc și Dodon vor decide pe ce cale să meargă mai departe - coabitare sau alegeri anticipate. Constituția prevede posibilitatea de a organiza alegeri anticipate doar o singură dată pe an. Dar la noi totul este posibil. Cert este că ACUM nu-și poate permite coalizarea cu unul din cei doi. Rolul său este să stăvilească, pe cât e posibil, acțiunile ilicite și tentativele de deturnare a cursului pro-european de către o eventuală combinație PDM+PSRM.