Un smalţ artificial pentru dinţi
12 mai 2004Susanne Busch, cercetătoare la Institutul Max Planck de Fizica chimică a Solidelor din Dresda a realizat o metodă prin care este obţinut smalţ artificial. Cu ajutorul acestuia, dintele îşi redobîndeşte suprafaţa intactă şi rezistentă. Materialul poate fi produs fie în laborator, fie direct pe dinte.
În acest al doilea caz, dinţii sunt acoperiţi cu un gel care conţine ioni din fluoruri şi din fosfaţi. Dacă dinţii sunt clătiţi de mai multe ori pe zi cu o soluţie de calciu, stratul de gel preia ionii de calciu. Pe suprafaţa dinţilor se cristalizează cu timpul un material avînd compoziţia, culoarea şi duritatea smalţului natural. El conţine totuşi mai multă fluorură, ceea ce îl face mai puţin vulnerabil la acţiunea acizilor şi deci la formarea cariilor.
Metoda, pe care autoarea o prezintă în revista “Chimie aplicată”, prezintă un dezavantaj: smalţul artificial creşte foarte încet. Formarea unui strat gros de un milimetru durează mai mult de un an. Procedeul îşi poate găsi o utilizare în tratarea anumitor boli, cum ar fi Amelogenesis imperfecta. Este vorba de o afecţiune favorizată genetic, care constă în degradarea smalţului dinţilor deja la copiii mici.