"Ultima adresă" pentru victimele stalinismului
4 septembrie 2019
Tanja Hartmann a pregătit un discurs pe două pagini. Însă după primele câteva propoziții o podidesc lacrimile. Mama ei plânge și ea. Ține în mână o mică farfurie din oțel zincat cu un pătrat perforat.
Pe plăcuța de 11 x 19 cm scrie: "Aici a locuit Heinz Baumbach, instalator, născut în 1926, arestat pe 10.05.1952, condamnat la moarte pe 16.07.1952, împușcat mortal la Moscova pe 23.10.1952, reabilitat în 1996".
Este cea de-a 980-a placă memorială a fundației ruse "Ultima adresă". În Germania, placa comemorativă inaugurată pe 30 august are o importanță deosebită, fiind primul exemplar.
Pentru familia Tanjei Hartmann, aceasta reprezintă, într-un fel, sfârșitul îndelungatei căutări a bunicului ei, Heinz Baumbach, dispărut fără urmă pe 10 mai 1952, după ce un polițist local i-a cerut să vină la primărie.
"Mergi în vest!"
Presimțind ceva rău, mama lui Heinz Baumbach i-a recomandat acestuia să plece în vest. "Mergi în vest", i-a spus ea, când zidul încă nu fusese ridicat, iar granița internă și nepăzită a Germaniei se afla la doar câteva minute de casă. Dar Heinz, care nu a mirosit niciun pericol, s-a dus la primărie.
Șase luni mai târziu, Baumbach a fost condamnat la moarte de un tribunal militar sovietic pentru "activități anti-sovietice" și împușcat. La ultima adresă din Treffurt, în Turingia, amintirea lui este onorată cu modestie și multă emoție.
În urmă cu doar câteva săptămâni, grație jurnalistului Mario Bandi, care locuiește la Berlin, dar provine din Rusia, familia Tanjei Hartmann a aflat despre proiectul "Ultima adresă". Familia încearcă încă din 1993 să afle ceva despre soarta bunicului dispărut.
"Desigur, nu am ezitat niciun minut. Aceasta este ultima mare onoare pe care i-o putem oferi lui Heinz Baumbach", spune Tanja Hartmann.
Nimeni nu a vorbit sau nu a avut voie să vorbească vreodată despre soarta victimelor represiunii staliniste în RDG, subliniază Hartmann. În 1966, la Treffurt a ajuns un certificat de deces fals, trimis de la Moscova, potrivit căruia Heinz Baumbach a murit în 1954 din cauze naturale. Însă, 30 de ani mai târziu, în 1996, tot de la Moscova a venit și confirmarea deciziei de reabilitare, relatează nepoata sa.
Asociații ale victimelor din Germania
Prima "ultimă adresă" din Germania a fost localizată datorită organizației "Colectivul deținuților în lagărul Vorkuta/GULag Uniunea Sovietică". Organizația face parte din Uniunea Asociațiilor Victimelor Tiraniei Comuniste.
Abreviația GULag se referă la rețeaua de lagăre de detenție și de muncă din Uniunea Sovietică, unul dintre acestea aflându-se, la acea vreme, în orașul Vorkuta din nordul Rusiei. Stefan Krikowski, coordonator al "Colectivului deținuților în lagărul din Vorkuta/GULag Uniunea Sovietică", este fiul lui Johannes Krikowski, cetățean al RDG și victimă a represiunii la începutul anilor 50.
Tânăr fiind, a cerut alegeri libere și secrete, relatează Stefan Krikowski. Tatăl său a fost condamnat la 25 de ani de închisoare la Vorkuta pentru presupuse acte de spionaj în favoarea serviciului secret francez. Când cancelarul Konrad Adenauer a ajuns la un acord cu guvernul sovietic în 1955 privind eliberarea ultimilor prizonieri germani de război, câteva mii de prizonieri politici au fost, de asemenea, eliberați, inclusiv Johannes Krikowski.
Până la stingerea din viață, în 2007, tatăl său a suferit de tulburări de stres post-traumatic, spune Krikowski. Pentru a înțelege puțin prin ce a trecut tatăl său, fiul a călătorit la Vorkuta în 2013 cu trei foști deținuți ai Gulagului proveniți din RDG. Krikowski consideră că este datoria sa de a purta memoria victimelor germane ale Gulagului.
Colaborare cu Memorial
Nikolai Ivanov este curator al proiectului "Ultima adresă" din Sankt Petersburg, care există din 2014. Potrivit acestuia, Germania este acum a șasea țară în care există o placă comemorativă. "Vrem să arătăm soarta unui om obișnuit și cât de ușoară a fost falsificarea cauzelor penale", spune el. Placa trebuie să amintească lumii că în Germania au existat victime nevinovate ale terorii statului sovietic.
Fundația rusă "Ultima adresă" lucrează împreună cu Memorial Germany, filială a Memorial International. Scopul organizației este de a aduce la lumină aspectele tiraniei staliniste și de a comemora cum se cuvine victimele.
Anke Giesen, reprezentantă a Memorial Germania, este mulțumită de proiectul "Ultima adresă". "Devine încă o dată clar prin ce trece o familie când un membru al ei pur și simplu dispare și nu mai aude nimic despre el ani de zile", spune ea cu emoție.
Această durere este transmisă din generație în generație. Potrivit lui Giesen, lucrătorii Memorial vor să depună plăci și la alte case. Dar, spre deosebire de "pietrele de poticnire" care amintesc de victimele Holocaustului și sunt un model pentru proiectul "Ultima adresă", amplasarea plăcii are nevoie de aprobarea proprietarului casei. Or, acest lucru nu este întotdeauna ușor de obținut.