Treaba statului

Un editorial remarcabil pe acest subiect semnează în Frankfurter Rundschau Christian Brommarius. „Evreii nu vor mai fi niciodată obligaţi să-şi dea jos pantalonii în faţa germanilor”, exclamă în titlul articolului său autorul care trimite la o autobiografie de mare succes despre un tânăr israelit salvat de exterminare sub nazişti pentru că s-a dat drept neamţ iar hitleriştii l-au crezut pe cuvânt.

Noul proiect legislativ german, contestat de unii pediatri şi de un ONG de protecţie a copiilor, stipulează că tăierea împrejur a băieţilor e admisă în condiţiile efectuate de evrei de câteva mii de ani, care sunt acceptabile deopotrivă medical şi religios.

Întrucât circumcizia e constitutivă pentru identitatea evreiască, editorialiştii scot în evidenţă substratul antisemit al unora din punctele de vedere germane privind legalitatea acestei operaţiuni, cotate în vară de un verdict al unei Curţi regionale germane drept „vătămare corporală din culpă”.

Or, „vătămare corporală este orice injecţie, orice vaccin, orice intervenţie medicală banală, precum prelevarea de sânge”. Iar de culpă nici vorbă nu poate fi. În consecinţă, ziarul berlinez Die Welt salută în termeni lipsiţi de echivoc proiectul de lege al ministerului german al justiţiei.

Cotidianul îl laudă îndeosebi fiindcă acest proiect legalizează circumcizia şi o plasează la capitolul drepturi ale părinţilor scoţând-o atât de sub incidenţa codului penal, cât şi a domeniului religios, pe care statul ar fi trebuit altminteri să-l verifice şi să-l controleze. Ceea ce nu e treaba statului. Cel puţin atâta vreme cât rămâne un stat de drept.

Dar care este oare treaba Greciei? Ce misiune are guvernului ei? Ce sarcină îi revine clasei politice greceşti? Flăcările furiei protestatarilor de la Atena găsesc oarecare înţelegere în rândul editorialiştilor germani şi în special a celor cu opţiuni de stânga.

Comentând situaţia din Grecia, Süddeutsche Zeitung constată că „mânia crescândă a străzii are două cauze: mai întâi presiunea exercitată asupra cetăţenilor rămâne, obiectiv vorbind, mare. În portofel nu le rămâne oamenilor decât foarte puţin, iar locurile lor de muncă sunt ameninţate. În al doilea rând, clasa politică plăteşte preţul propriilor ei ezitări şi refulări."

Conform ziarului bavarez, nici liderii spanioli şi nici omologii lor de la Atena n-ar fi reuşit să comunice în mod judicios cu supuşii lor şi să-i convingă de necesitatea de a-şi strânge în continuare cureaua.

Degetul pe rană îl pune ziarul conservator Frankfurter Allgemeine Zeitung. Care constată cât de scump şi dureros e preţul pe care trebuie să-l plătească o ţară ce-şi neglijează competitivitatea economică.