Traian Băsescu despre tarele învăţămîntului românesc

În spiritul impus de circumstanţe, Traian Băsescu a evocat meritele istorice ale Universităţii ieşene, dar apoi a folosit prilejul pentru a trasa în linii mari conturul unei reforme a învăţămîntului universitar. Mai întîi desigur a fost diagnosticul, sever şi fără ocolişuri:

“Sistemul educaţional românesc rămîne în mare parte prizonierul vechilor reţete, şi în special victima unei lipse de coerenţă atît la nivelul general al organizării sale, cît şi la nivelul exigenţelor pe care şi le formulează. Gîndirea ancorată în trecut, lipsa fondurilor şi a resurselor moderne de predare sînt doar câteva dintre motivele care explică absenţa unor rezultate notabile ale învăţămîntului universitar din anii de după revoluţie.” (Traian Băsescu)

Preşedintele nu s-a sfiit să atace apoi un viciu despre care nu s-a vorbit niciodată în spaţiile dedicate dezbaterii publice:

“Universitatea înseamnă verticalitate, solidaritate, corectitudine şi Nu mită, furt sau minciună. Or, din nefericire, şcoala românească suferă din pricina acestor tare. Plagiatul practicat de unii studenţi, ca şi de unii profesori, cumpărarea lucrărilor de licenţă, mita pentru promovarea examenelor sînt practici care caracterizează, din nefericire, o parte din învăţămîntul universitar românesc.” (Traian Băsescu)

Am constatat imediat că Preşedintele a utilizat idei care au fost vehiculate în mediul intelectual romînesc în ultimii ani şi care se regăsesc şi în raportul despre starea educaţiei redactat de o comisie care a lucrat sub autoritatea Palatului Cotroceni. Iată de pildă viziunea generală despre rostul Universităţii şi care se opune radical modului confuz şi oportunist în care s-a complăcut sistemul universitar românesc:

“Aş vrea să spun la fel de clar următorul lucru: menirea unei universităţi europene nu este aceea de a găsi locuri de muncă pentru studenţii săi. Această practică a fost în decembrie 1989. Universitatea nu este un oficiu de plasare a forţei de muncă, este un spaţiu al acumulării şi dezvoltării intelectuale.” (Traian Băsescu)

Preşedintele nu s-a sfiit să arate că o gîndire viciată şi o acomodare cu mediocritatea nu poate duce decît la faliment:

“Un filolog care ajunge să vîndă telefoane sau un economist care culege fructe nu valorifică investiţia pe care a făcut-o în Universitate” (Train Băsescu)

Discursul ţinut astăzi de preşedinte a fost în orice caz mai mult decît o alocuţiune de circumstanţă, încercînd să traseze conturul general al unui program politic privind învăţămîntul universitar din România.