Timpul vieţii lui Patrick Swayze
15 septembrie 2009A fost omul celor 1000 de feţe ideale ale unui bărbat. Dansatorul senzual şi partenerul generos din Dirty Dancing. Iubitul ideal din Ghost. Rebelul cu principii din Point Break. Sau, cât pentru toate celelalte roluri la un loc, gentlemanul cu flintă din Nord şi Sud.
Prin anii 90, presa americană a mers până acolo încât - recoltând opţiunile cititorilor (sau ale cititoarelor, mai degrabă) - l-a declarat cel mai senzual bărbat în viaţă.
Cariera şi-a început-o, în 1983, într-una dintre capodoperele hollywoodiene - şi nu neapărat pentru calitatea filmului ci pentru că, în "The Outsiders", Francis Ford Coppola a dat cinematografiei un pumn întreg de vedete: Tom Cruise, Rob Lowe, Matt Dillon, Emilio Estevez şi Patrick Swayze jucau rolul unor tineri rupţi de societate înainte ca societatea să se prindă de existenţa lor.
Reperele cinematografice îi sunt prea bine cunoscute. Viaţa, în schimb, şi-a purtat-o departe de lumina reflectoarelor. N-a corespuns standardelor hollywoodiene din nici un punct de vedere. N-a avut un look macho, n-a fost protagonistul unor înregistrări video compromiţătoare, şi-a purtat cu mândrie imaginea de sentimental şi a valorificat-o, artistic, în cele mai variate roluri posibile.
Dar, mai ales, a fost tipul generos pentru care treaba se făcea în echipă. Întocmai ca şi personajul care l-a făcut cu adevărat celebru - Orry Main. Dirty Dancing fusese produs ca un film de weekend. Un film care să ruleze, de fapt, un singur weekend în cinematografe, după care să fie urgent retras pe casete video. O reţetă din multele reţete ale Hollywoodului, într-o perioadă în care America duduia de bunăstare şi filmele se produceau pe bani ce urmau să existe.
Circa 700 de weekenduri mai târziu, Dirty Dancing se poate lăuda cu peste 300 de milioane de bilete vândute în sălile de cinematograf din întreaga lume. Şi, probabil, numărătoarea continuă.
Cât despre sfârşitul pe care multiplicatorii de ştiri care fac rating îl pândeau în ultimele circa 20 de luni - Swayze şi-a dus lupta cu destinul departe de lumina reflectoarelor.
"Da. Sunt furios. Da. Mi-e frică". Sunt cuvintele cu care, la începutul acestui an, încerca să lămurească lucrurile, într-un interviu acordat cotidianului britanic The Independent. Ştia, cel puţin din martie 2008, că mai are de trăit în jurul a doi ani.
Suferea de cancer pancreatic, dar îşi dorea să joace - şi a jucat până la final, chiar dacă, în ultima producţie, The Beast, masa musculară de acum un sfert de veac fusese înlocuită cu o fizionomie predominant osoasă.
Şi, totuşi, a jucat rolul agentului FBI sub acoperire până când corpul a cedat în faţa ultimului adversar pe care, la fel ca în toate rolurile pe care le-a jucat, l-a respectat până la sfârşit.
Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Robert Schwartz