Tensiuni la graniţa dintre Siria şi Liban

Natura din nordul Libanului aduce aminte de Toscana. Idila este însă tulburată de masivul val de refugiaţi din Siria. Mica aşezare Al-Buqaya a fost invadată în ultima săptămână de aproximativ 5.000 de refugiaţi, majoritatea femei, copii şi oameni în vârstă.

Oraşul lor de baştină, Tel Kallakh, situat la doi kilometri dincolo de graniţă, a fost ocupat de sâmbăta trecută de trupele regimului de la Damasc, după câteva zile de asediu. Un refugiat ne-a relatat: "Situaţia era de mai multă vreme foarte tensionată. Pretutideni erau tancuri şi blindate. Oamenii nu s-au mai interesat decât de modalităţile de refugiu. Au existat şi numeroase arestări."

În ultimele zile, armata siriană sau formaţiunile paramilitare fidele regimului Assad, au deschis focul asupra celor care încercau să treacă graniţa în Liban. Între cei împuşcaţi s-au numărat şi trei militari sirieni, care, aparent, n-au vrut să deschidă focul asupra conaţionalilor lor.

Unul dintre ei a murit într-un spital din Liban, în urma rănilor căpătate. Marţi, autorităţile libiene i-au expulzat în Siria pe cei doi dezertori, deşi organizaţiile umanitare au atras atenţia asupra soartei ce-i aşteaptă.

Această decizie a autorităţilor libaneze demonstrează pe de-o parte nervozitatea cu care la Beirut se observă situaţia din ţara de la est, unde tensiunile nu contenesc de două luni. Hilal Kashan, profesor la Universitatea Americană din Beirut a explicat: "Libanul urmăreşte situaţia cu maximă încordare. Mişcarea Hezbollah, pro-siriană şi pro-iraniană, (aflată la putere), speră că regimul Bashar el Assad va supravieţui. Iar forţele prooccidentale, grupate în jurul fostului premier Saad Hariri, mizează pe o schimbare de regim la Damasc."

Refugiaţii din localitatea libaneză Al-Buqaya au, în răstimp, alte griji. Până acum, apropierea de graniţă i-a hrănit, aproape toţi fiind contrabandişti. Grănicerii fie se făceau că nu văd nimic, fie erau cumpăraţi. Acum, toţi se tem de armată, dar mai ales de miliţiile neoficiale ale lui Assad, formate din trăgători de elită şi foşti sportivi, temuţi pentru brutalitatea lor.

Un refugiat a povestit: "Sunt peste tot. Trag în tot ce mişcă, bărbaţi, femei. Sunt dotaţi cu grenade şi se deplasează în transportoare blindate. Toţi sunt îmbrăcaţi în combinezoane negre. Eu cred că nici nu sunt sirieni. Noi îi numim Shabiha."

Shabiha înseamnă în siriană bandit. De frica lor, nimeni nu vrea să se întoarcă. Opoziţia afirmă chiar că unităţile speciale ar împiedica îngrijirea rebelilor răniţi, dar aceste afirmaţii nu pot fi verificate. De la debutul frământărilor, Siria nu mai permite intrarea în ţară a corespondenţilor de presă străini.

În Liban, sosirea refugiaţilor sirieni nu a produs îngrijorare, aprovizionarea refugiaţilor cu cele necesare fiind asigurată graţie legăturilor de familie existente. Ţara Cedrilor, cu o populaţie formată în proporţie de câte o treime din creştini, musulmani sunniţi şi musulmani şiiţi, se teme mai degrabă de importarea unor tensiuni interreligioase.

Populaţia Siriei este compusă în proporţie de două treimi din musulmani sunniţi. Puterea însă, grupată în jurul preşedintelui Bashar el Assad, este formată din alawiţi. Numai 10 la sută din sirieni fac parte din această sectă. În cazul în care Siria se va confrunta cu un război cu motivaţie religioasă, acesta se va extinde cu siguranţă şi în Liban.

Autor: Ulrich Leidholdt/ Ioachim Alexandru
Redactor: Petre M. Iancu