De ce nu conving autoritățile române

Două rachete rusești de tip Kalibr ar fi traversat, în dimineața zilei de vineri 10 februarie, spațiile aeriene ale României și Moldovei, înainte de a lovi ținte din Ucraina, susține Kievul. Chișinăul a confirmat survolul unei singure rachete, România a negat. Potrivit Ministerului Apărării de la București, cel mai apropiat punct al traiectoriei rachetei de spațiul aerian al României a fost la aproximativ 35 kilometri nord-est de graniță.

Surse militare din Ucraina, citate de presa locală, mai susțin că cele două rachete nu ar fi fost doborâte de armata Kievului pentru a nu provoca victime civile în România sau Republica Moldova.

"Guvernul de la Kiev a avut informații incomplete", este de părere analistul militar Claudiu Degeratu. Într-o discuție cu DW, sociologul specializat în probleme de securitate recunoaște, însă, că autoritățile de la București au serioase probleme de credibilitate, din cauza comunicării deficitare.

DW: Pe cine să-i credem? Pe ucrainenii care spun că rachetele au traversat colțul României sau pe românii care spun că nu?

Claudiu Degeratu: Eu îi cred pe ai noștri. Au mai fost erori de apreciere din partea autorităților de la Kiev, câteodată, inclusiv în cazul rachetei din Polonia.

Sistemele NATO de monitorizare au mai multe elemente de control și verificare a acurateții unor date, mai ales legate de traiectoria unor asemenea rachete. Rigurozitatea este un pic mai mare în zona noastră. Cu siguranță că dacă ar fi fost în spațiul României am fi primit și de la NATO o reacție rapidă.

Nu ar putea fi doar o încercare de a mușamaliza, totuși, și de a evita o escaladare?

Nu cred că în situații de acest gen s-ar mai putea estompa sau mușamaliza. Sunt prea mulți ochi ațintiți și mai multe capacități de monitorizare. Până la urmă tot s-ar afla. Ar fi contraproductiv să încerci așa ceva. Ar fi observat chiar și guvernul moldovean și ar fi atras atenția. Până la urmă, adevărul iese la suprafață.

Părerea mea este că guvernul de la Kiev a avut informații incomplete. În afară de poliția aeriană și de radarele românești, deasupra României se desfășoară o misiune de monitorizare cu avioane AWACS, cu sateliți ai NATO. Nu se pune problema să nu ajungă informația precisă și verificată pe masa decidenților. Așa că nu merg pe varianta ucraineană.

Există în opinia publică un curent înclinat să dea crezare mai degrabă ucrainenilor și mai puțin autorităților române.

Există această tendință psihologică să selectezi informația care îți întărește scenariul cel mai sumbru, temerea sau angoasa că războiul ar putea să ne implice și pe noi. Și mai există și tentația de a-ți satisface dorința să ți se confirme ipoteza cea mai sumbră.

Ar trebui să dea de gândit și decidenților, în ce le privește credibilitatea?

Asta este partea cea mai delicată. Nu doar în contextul acestor rachete ci în general legată de informațiile privind evoluția războiului. Ne lovim de foarte mult timp de un anumit tip de secretomanie din partea instituțiilor, iar aceasta alimentează speculațiile. Dacă lași mai multe goluri libere…

În Ucraina, unde legea marțială funcționează, avem surse oficiale de nivelul șefilor de inteligență militară sau civilă, șeful Statului Major, care ies să facă declarații și să ofere detalii, când este nevoie. În Marea Britanie, la fel, ministrul Apărării sau șeful militar al armatei ies cu detalii ample pe tema asta. Noi suntem la polul opus. Doar forțați de împrejurări primim declarații oficiale.

Într-un an de zile s-a cam alimentat genul acesta de zone gri, neacoperite informaţional cu surse oficiale credibile. S-a lăsat loc pentru speculații și zvonuri. E o tendință normală.