Spulberarea unui mit

Dacă în basmul fraţilor Grimm, adaptat la actuala situaţie din zona euro, Germania ar adresa oglinzii întrebarea „cine e cea mai bogată ţară”, răspunsul pe care l-ar primi ar fi următorul:” Malta, Luxemburg, Cipru… „ Că în Marele Ducat şi minusculul stat din Mediterana, ce a dat numele unui ordin monahal, oamenii o duc mai bine decît în ţara care contribuie cel mai masiv la bugetul UE şi la salvarea datornicilor din spaţiul monetar euro, se ştia demult. Ce nici prin gînd nu le trecea deopotrivă cetăţenilor de rînd şi analiştilor politici, este că nordul Europei ar putea fi mai sărac decît sudul, recte că Ciprul e mai bogat decît Germania. Chiar dacă spiritele neortodoxe intuiau această inversiune, dacă ele ar fi enunţat răspicat bănuiala nu ar fi fost crezute. În schimb, studiul Băncii Centrale Europene, care dezvăluie că lucrurile stau în realitate exact cu susul în jos, este demn de crezare. Potenţialul său exploziv este amplificat de faptul că rezultatele investigaţiei, de mai multă vreme obţinute, dar ţinute sub obroc, au fost date publicităţii abia după ce pachetul de ajutor destinat Ciprului a fost aprobat. Şi cum toate acestea nu ar fi iscat deja o imensă frustrare şi prilejuri de zîzanie, George Soros, investitor şi speculant american, le recomandă tot bieţilor germani, într-o conferinţă susţinută la Frankfurt pe Main, să accepte eurobondurile, deci să achite, tot ei, datoriile făcute de alţii sau să iasă pur şi simplu din zona monetară europeană. Cum era de aşteptat, ecourile în paginile presei sunt pe măsura anvergurii reacţiilor emoţionale stîrnite de amarele revelaţii şi drasticele recomandări.

Cipriotul cel bogat, germanul cel sărac îşi intitulează FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG analiza publicată pe prima pagină după darea oficială la iveală a rezultatelor unui studiu reprezentativ, în baza unor metodice comparaţii, a averilor locuitorilor din ţările Europei. Cu o avere medie de 51.000 de euro, germanii sunt mai săraci decît slovacii şi pe jumătate atît de avuţi ca grecii, a căror avere medie pe gospodărie se ridică la 102.000 Euro. Distribuţia averilor poate fi surprinzătoare fără a fi scandaloasă fiindcă ea descrie realitatea, o realitate pe care, din indiferent ce motive, unii politicieni germani şi mass media autohtonă au ignorat-o. Scandalos este, în schimb, faptul că Banca Centrală Europeană a secretizat aceste date aşteptînd ca mai întîi pachetul da salvare a Ciprului să fie aprobat. Ceea ce demonstrează cu prisosinţă că BCE a devenit ea însăşi un actor în dramaturgia crizei, deduce comentatorul.

Ziarul german citat se întreabă însă şi de ce niciunde în zona Euro, avuţiile nu sunt atît de inegal distribuite ca în Germania. Conform aceluiaşi studiu, nu numai războaiele şi reunificarea ţării au favorizat aceste dezechilibre, ci şi sistemul bancar al ţării şi cutumele locuitorilor ei. Cei mai bogaţi europeni trăiesc în ţări mici avînd însă sisteme bancare supradimensionate. Dar şi în ţările unde moştenirile din generaţie în generaţie au rămas intacte în pofida războiului, în Belgia,Spania, Italia, Franţa şi Olanda, locuitorilor le merge mai bine decît germanilor.

Că soarta acestora din urmă nu este totuşi atît de amară, dă de înţeles SÜDDEUTSCHE ZEITUNG. In baza studiului care, în ansamblul său, este mai exploziv decît datele pe care se bazează, germanii se pot bucura de o prognoză favorabilă: au o forţă economică mai performantă, un potenţial mai masiv de inovaţii, datorii mai puţine şi o infrastructură mai performantă.

Independent de studiul BCE, DER SPIEGEL se opreşte asupra costurilor mult mai ridicate ale pachetului de salvare a Ciprului, care trebuie să contribuie cu 13 miliarde la volumul acestuia. Ce-i de făcut? Ciprul ar trebui să-şi vîndă rezervele de aur, ceea ce duce la o scădere a preţului metalului preţios pe piaţa mondială, aminteşte săptămînalul german. Ceea ce confirmă oportunitatea recomandării făcute de George Soros, legendarul fost speculant şi investitor american: de a nu miza exclusiv pe aur, ca valoare sigură.

In schimb, semnalează DIE WELT, Soros critică Germania reproşîndu-i modul dictatorial de a promova o politică fiscală bazată pe principiul economisirii. Ceea ce, la Frankfurt pe Main, Soros a avut de comunicat unui auditoriu care l-a ascultat cu urechile ciulite în Aula Magna a Universităţii, aduce mai degrabă a sumbră profeţie: Germania trebuie să accepte eurobondurile, spre a salva moneda euro a cărei eventuală prăbuşire ar fi o tragedie de dimensiuni istorice, care ar arunca ţările cu mult înapoi de stadiul atins înaintea introducerii monedei comune. Acest scenariu nu poate fi zădărnicit decît de Germania, care este o binecuvîntare pentru Euro, fie că doreşte sau nu acest lucru. Dacă Germania va continua politica sa de austeritate economică, va accentua criza.

Soros intrevede chiar intrarea Germaniei în recesiune, în toamnă. Potrivit lui, dacă Germania este împotriva eurobondurilor, nu are decît să părăsească zona Euro . In viziunea superspeculantului, a cărui avere personală se cifrează la 22,9 miliarde de dolari, Soros ocupînd locul 25 pe lista Bloomberg a celor mai bogaţi oameni din lume, soluţia ideală a ieşirii din criză ar fi eurobondurile, a doua, ieşirea Germanii din zona Euro, a treia, fatală pentru întreaga zonă, ar fi ca vreuna din ţările lovite puternic de criză, cum este Italia, să părăsească spaţiul Euro, ceea ce ar duce la destrămarea haotică a acestuia.

Dar Germaniei i-a mai fost dat să audă veşti neplăcute. Un studiu UNICEF relevă că deşi copiii şi tinerii din Republica federală sunt foarte competitivi, nu sunt fericiţi. Ceea ce este mai mult decît trist, deduce NORDBAYERISCHE KURIER, încercînd să depisteze cauzele acestei situaţii. Psihologii consideră că tinerii şi copiii sunt prea intens stimulaţi, că asupra lor planează aşteptări supradimensionate, ceea ce-i privează de luxul de a fi „lipsiţi de griji” şi „senini”. Cum de este posibil ca în ţări mult mai sărace copiii să se simtă mai bine în propria lor piele?- se întreabă DONAUKURIER şi ajunge la aceeaşi concluzie. Din dorinţa de a le face cît mai mult bine, părinţii le strică odraselor bucuria de a fi pur şi simplu, copii. NEUE PRESSE întrevede şi un alt motiv al „nefericirii” celor mici şi celor tineri: excesiva tutelare. Şi, completează NEUE DEUTSCHLAND, presiunea permanentă exercitată asupra lor de a fi competitivi şi performanţi în toate, cu orice preţ.