Spirala iraniană

Mai că nu îţi vine să crezi: proteste pe străzile Teheranului şi forţele de ordine sunt apatice; mai apoi, când protestatarii au luat cu asalt ambasada britanică, poliţia a stat la fel de indiferentă pe margine. Parcă nu aşa ne aduceam aminte despre Iran. În 2009, după alegerile prezidenţiale, contestatarilor săi, regimul i-a răspuns prin forţă; au urmat mii de arestări, orice adunare de mai mult de zece persoane a fost interzisă. În închisoarea Evin mai zac şi astăzi mulţi dintre cei care îşi ridicaseră, la acea vreme, vocea.

De data aceasta, presupuşii "studenţi" scandează citate din gândirea controversatului preşedinte Ahmadinejad. Nu sunt multe lucruri care îl mai leagă pe şeful statului de restul iranienilor. Una dintre aceste puţine punţi rămase este politica atomică a ţării.

Sancţiunile internaţionale generate de agresivitatea nucleară a Iranului sunt un veritabil colac de salvare pentru poziţia politică internă a preşedintelui. O astfel de operaţiune spectaculoasă cum este asaltul asupra ambasadei britanice poate acumula puncte în catalogul cu capital electoral.

Dar jocul este periculos. Extrem de periculos.Cel mai recent raport al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică arată că Iranul cel puţin încearcă să îşi fabrice arme nucleare - dacă nu le-a produs, deja.Vestea a încins spiritele.

Israelul ameninţă cu atacuri militare împotriva presupuselor obiective atomice iraniene. Comunitatea internaţională a pregătit sancţiuni şi mai aspre împotriva Teheranului. Iar Ahmadinejad ripostează aşa cum a făcut-o în toţi anii din urmă: ameninţă că va răspunde la forţă cu forţa, polemizează cu Vestul şi transmite mesaje difuze şi contradictorii către AIEA.

În presa israeliană se discută despre o posibilă implicare a serviciilor secrete ale statului evreu în cele mai recente explozii produse în apropierea amplasamentelor nucleare ale Iranului. Nu mai departe de luni s-a produs un astfel de incident, la Isfahan.

Până să promită Teheranul că va interveni, cum îl obligă angajamentele internaţionale, pentru protecţia diplomaţilor străini, Parlamentul iranian a votat pentru degradarea relaţiilor cu Marea Britanie iar Londra şi-a retras complet personalul din ambasada asediată. Şi Germania şi-a rechemat, între timp, ambasadorul de la Teheran. A făcut-o şi Franţa.

Să înţelegem că, în conflictul cu Iranul, diplomaţia a aruncat prosopul? Şi, dacă e aşa, ce ar putea urma? Sancţiunile se înăspresc de la o oră la alta. Vor mai fi luate cu asalt şi alte ambasade?

E greu de crezut că negocierile mai au ceva spaţiu de manevră. Atacul asupra ambasadei britanice poate fi, de fapt, începutul unei spirale a violenţei despre care e dificil de anticipat până unde se poate învârti.

Autor: Sybille Golte / cş
Redactor: Petre M. Iancu