SIPRI: Bugete militare ridicate la nivel mondial

DW: Domnule Wezeman, Institutul internaţional de cercetări asupra păcii din Stockholm (SIPRI) a constatat o creştere de 1,1 procente a cheltuielilor militare la nivel mondial în 2017 faţă de anul precedent. Suma totală se ridică la 1739 de miliarde de dolari, potrivit raportului realizat de SIPRI. E mult sau puţin? 

Pieter Wezeman: Dacă luăm în considerare că datele nu sunt exacte, putem spune că e vorba de o creştere nesemnificativă. Dar e clar că la nivel global cheltuielile militare au ajuns la un nivel foarte ridicat care a rămas constant. La nivel regional vedem diferenţe semnificative.

Spre exemplu în China: acolo au crescut cheltuielile pentru armament cu 5,6 procente, ajungând la un total de 228 de milioane de dolari.

Da - dar ele corespund creşterii cheltuielilor din ultimii 20 de ani şi evoluţiei produsului intern brut. Aşadar, nu-i vorba despre o evoluţie deosebit de dramatică. Pe de altă parte, China e pe locul doi la nivel mondial după SUA în ceea ce priveşte investiţiile militare. E la o distanţă mare de SUA, dar şi de ţările de pe locurile următoare.

La ce concluzii putem ajunge în legătură cu ambiţiile politice ale Chinei?

China e o ţară foarte mare cu o economie mare. Vrea să devină o mare putere la nivel global, nu doar la nivel regional. Ambiţiile mari ale Chinei se reflectă în cheltuielile militare.

Aţi menţionat Statele Unite, ale căror cheltuieli militare au crescut de asemenea. Washingtonul investeşte sume mai mari pentru armată decât totalul statelor de pe următoarele 7 locuri din clasamentul realizat de SIPRI. Ce înseamnă acest lucru?

Preşedintele SUA Donald Trump a impus deja un buget mai ridicat - în ciuda vocilor critice care solicită o reducere a acestor cheltuieli. Ne putem aştepta la cheltuieli ridicate şi în următorii ani.

În Orientul Apropiat sunt şapte din cele zece state ale căror cheltuieli pentru armament sunt cele mai crescute în relaţie cu produsul intern brut, printre care Oman, Arabia Saudită şi Kuweit, dar şi Iordania, Israel şi Liban. Cum evaluaţi evoluţiile militare din această regiune?

Arabia Saudită, Emiratele Arabe şi Qatar sunt dispuse să aloce bugetului militar o parte considerabilă a produsului intern brut. În cazul Arabiei Saudite sunt în jur de zece procente. Acest lucru arată destul de clar cum văd statele respective poziţia lor în regiune. În cazul Arabiei Saudite, cifra reflectă că statul e foarte atent la concurentul său principal, Iranul. În plus, războiul din Siria şi cel din Yemen arată că aceste ţări nu-şi ridică doar cheltuielile militare, ci că şi sunt dispuse să folosească armele achiziţionate pentru a-şi atinge obiectivele.

În schim, Iranul investeşte relativ puţin în armată. Dar acest lucru s-ar putea schimba. Iranul e dispus să cheltuie mai mult, dar nu o poate face pe moment din cauza situaţiei economice.

În Africa, comerţul cu armament a scăzut uşor, cu jumătate de procent. Cum se explică această scădere?

Există motive diferite. De pildă, Angola şi-a redus cheltuielile în urma scăderii preţului petrolului, care a lovit această ţară. Acest lucru e valabil şi în cazul altor ţări africane dependente de veniturile din petrol. În alte state au crescut însă cheltuielile pentru armament, de exemplu în Sudan. Luptele dintre trupele guvernului şi rebeli s-au intensificat.

În Europa Centrală, cheltuielile militare au crescut cu 12 procente, în Europa de Vest cu 1,7 procente. Ce rol joacă teama de posibilele ameninţări din partea Rusiei? 

Statele Europene reacţionează în acest fel la evoluţiile percepute drept ameninţătoare, în special la situaţia din Ucraina. Într-adevăr, Rusia şi-a suplimentat cheltuielile militare considerabil în ultimii zece ani. Din acest motiv, statele europene se văd obligate să-şi ridice cheltuielile la rândul lor - spre exemplu Polonia. Şi NATO şi-a suplimentat prezenţa militară în regiune. Trebuie să amintim însă că Rusia nu şi-a ridicat în continuare cheltuilile, ci le-a redus chiar în comparaţie cu anii 2016/2017. Aceste cifre trebuie luate în considerare când se discută despre bugete militare mai ridicate în Europa. Am putea chiar să ne întrebăm dacă nu a sosit timpul să ne limităm propriile cheltuieli militare - pentru a demonstra că suntem dispuşi să rezolvăm conflictele altfel.

Autor: Kersten Knipp (das)