Satiricii bulgari și libertatea presei

Hristo Komarnizky coboară din transporter, deschide portbagajul, băgând pachete cu ziare într-o geantă uriașă. Apoi, bărbatul înalt, cu șapcă albastră de baseball, se îndreaptă către două mici librării. Și nu, Komarnizky nu este vânzător de ziare, ci un satiric foarte iubit în Bulgaria. Începând din luna martie este, împreună cu alți trei colegi, și fondatorul primei reviste de satiră din Bulgaria, „Prass-Press“. Trecătorii care îl întâlnesc pe autorul încărcat cu reviste îi cer imediat câte o copie, pentru că entuziasmul față de noua publicație este fantastic.

Ideea de a crea o revistă de satiră politică, la fel ca ”Charlie Hebdo”, s-a născut în urmă cu un an la o expoziție de caricaturi care tematizau situația dramatică a libertății presei în Bulgaria. Structurile oligarhice cu influență directă asupra muncii jurnalistice au făcut ca Bulgaria să coboare în ultimii zece ani pe locul 35 din 109,  în clasamentul libertății presei realizat de ”Reporteri Fără Frontiere”, ajungând chiar mai rău decât Uganda. Conform unui studiu realizat de fundația Konrad Adenauer, 80 la sută din bulgari consideră că presa nu este liberă în țara lor.

Cenzura face parte din viața de zi cu zi

”Am avut parte de motivație destulă pentru a realiza o revistă critică la adresa guvernului”, își amintește Komarnizky. Postul de televiziune Nova-TV îl concediase pe colegul său, Cavdar Nikolov, probabil din motive politice. Acesta din urmă desenase cu puțin timp înainte o caricatură, portretizându-l pe premierul Borissov ca liderul unei parade, care adunase în jurul său auto-intitulații ”vânători de refugiați”, sub un steag pe care era o emblemă cu coadă de porc. Premierul s-a asigurat personal că desenele lui Nikolov nu vor mai amuza publicul, povestește Komarnizky. Iar aceasta ar fi numai una dintre multele întâmplări care demonstrează amestecul politicienilor în mass-media.

O serie de media sunt dependente de guvern pentru că numai în acest fel pot primi fonduri de la Uniunea Europeană. Așa că rareori se publică investigații legate de corupție, de lipsa statului de drept sau de legăturile strânse între elitele economice și cele politice. Aceste încârligături au degradat și mai mult democrația în Bulgaria în ultimii ani. Dar o atmosferă dominată de teama duce la autocenzură, spune Komarnizky. ”Un simplu SMS de la un om cu putere ajunge pentru a încheia un subiect. În Bulgaria totul este atât de simplu de organizat”, adaugă satiricul.

Monopol pe distribuție

Inițial, fondatorii ”Prass-Press” voiau să se finanțeze prin crowdfunding. Cum acest lucru nu a  funcționat, cei trei au decis să ia un credit și să încheie un contract de distribuție cu unica firmă, "Nazionalna distributorska mresha". Ceea ce a urmat a fost pură satiră, își amintește Komarnizky. ”În ziua în care ar fi trebuit să apară, revista nu era de găsit niciunde în Sofia. Nici măcar un exemplar. La început, am crezut că s-au vândut toate. Apoi, ne-am dat seama că ceva nu era în regulă”. În întreaga țară au fost puse pe piață numai 1000-2000 de exemplare.

În multe locuri a fost interzisă distribuția publicației, povestește vânzătoarea unui chioșc din orășelul Trojan. S-au făcut presiuni asupra patronilor de chioșcuri care încercau totuși să vândă revista. ”Când am sunat la distribuție să întreb ce se întâmplă, am fost rapid pus la punct: Nu mai există alte exemplare! Discuție încheiată.” Femeia nu a mai îndrăznit să insiste. I-a fost teamă ca nu cumva să nu mai primească niciun ziar. Când satiricii au încercat să ia legătura cu firma de distribuție, dintr-o dată nu mai era nimeni de găsit. Toți cei responsabil dispăruseră. La telefon era mereu ocupat, iar la e-mail-uri nu răspundea nimeni. ”Este un joc de putere de tip mafiot în țara noastră, chipurile democratică”, comentează cu un gust amar caricaturistul. ”Ar fi

putut să câștige bani buni de pe urma noastră,  dar nu i-a interesat. Important pentru ei este să ne închidă gura”.

Alte persoane figurează ca deținători ai firmei de distribuție, dar toată lumea știe că aceasta e controlată de parlamentarul și  cel mai mare mogul media din Bulgaria, Deljan Peevski. Lui îi aparțin cele mai multe publicații naționale și regionale, câteva dintre cele mai citite site-uri de știri, cât și postul de televiziune cu acoperire națională TV 3.

Încercarea de a interzice umorul

Din cauza acestor piedici, revista de satiră trebuie acum să găsească alte metode de a ajunge în mâinile cititorilor. Autorii oferă acum publicația și în variantă online, ducând, în plus, ei înșiși exemplare clienților. Multe librării mici și alți comercianți din țară nu se lasă însă intimidați. Cererea este imensă, povestește Traitșo Malinov, vânzător de cărți în Piața Slavejkov, care își amintește, odată cu circul creat în jurul revistei de satiră, de tranziția din anii 1990.

Aici nu este vorba despre afaceri, spune Malinov. Este vorba mai degrabă despre o luptă comună pentru democrație. ”Modelul de afaceri al caricaturiștilor depinde până la urmă de oameni ca mine”, subliniază acesta. Oamenii de la putere din Bulgaria nu s-au gândit la asta. Încercarea lor de a lua până și umorul bulgarilor i-a determinat pe mulți oameni să-i ajute pe satirici să vândă ”Prass-Press”. ”Avem  de ales? Să tăcem? Să ne resemnăm?  Nici vorbă! Chiar dacă avem continuu senzația că ne luptăm cu morile de vânt”, povestește Komarnizky râzând și intră hotărât într-una din librăriile care nu se sfiesc să pună pe piață ”Prass-Press”.

Autori: Diljana Lambreva, Mirko Schwanitz / lp