România, 2024: Retrospectiva unui an cum n-a mai fost

Șase din zece cetățeni ai României cred că 2024 a fost un an mai rău decât 2023, din perspectivă politică și a guvernării țării, relevă un sondaj publicat în ultimul weekend al anului de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie IRES. 

În realitate, 2024 nu a fost o simplă răscruce de drumuri pentru România, ci un veritabil labirint prin care populația părea că trebuie să bâjbâie în beznă, bruiată de un zgomot de fond electoral profund derutant. Cele patru runde de alegeri - locale, parlamentare, prezidențiale și europene - au venit pe fundalul unor combinații politice confuze și au sfârșit cum nu se putea mai prost, cu o cruntă lovitură dată încrederii în stat și democrație.

Pe fundalul furtunilor electorale, printre controverse și instabilitate, incertitudini economice, sociale și geopolitice, societatea românească a balansat între trecut și viitor, între criză și oportunități. Prețurile au continuat să apese greu bugetele personale, inflația s-a accentuat, fondurile europene au fost deficitar gestionate. În cele din urmă, polarizarea socială a deteriorat grav spațiul public.

În acest context de pesimism generalizat au găsit teren fertil manipularea online, dezinformările de pe rețelele sociale și discursul populist, care au culminat cu propagarea unui discurs populist de extremă dreaptă, cu accente mesianice și neolegionare.

Nici nu au mai contat, în această profundă erodare a încrederii în instituții, cele câteva progrese în infrastructură, nici statisticile macroeconomice care spun că anul economic 2024 a fost cel mai bun din întreaga istorie a României.

Scandalul prezidențialelor

Evenimentul anului 2024 a fost, indubitabil, anularea primului tur al alegerilor prezidențiale și suspendarea rundei de balotaj la câteva ore după ce aceasta deja începuse la secțiile de votare din străinătate. Desfășurată pe 24 noiembrie, prima fază a alegerilor pentru funcția supremă în stat s-a încheiat cu o ierarhie neașteptată. Nici unul dintre candidații partidelor mari (PSD și PNL), adică cei mai recenți doi premieri ai României, nu au ajuns în finală. Acolo urmau să se întâlnească un independent aproape necunoscut, Călin Georgescu, al cărui presupus singur vector de promovare electorală a fost contul de TikTok, și șefa USR, Elena Lasconi.

Contestate parțial, rezultatele alegerilor au fost complet supuse renumărării din dispoziția Curții Constituționale. Operațiunea a confirmat ierarhia din turul întâi, iar demersul, dovedit inutil, a lăsat impresia că ar fi existat un interes ocult în a genera această situație confuză.

După ce, însă, CCR a consfințit rezultatul inițial, informații sensibile culese de instituțiile membre ale Consiliului Suprem de Apărare a Țării au indicat o posibilă interferență externă în favoarea unui anume candidat, suspiciuni de breșe critice în securitatea alegerilor și presupuse deficiențe structurale care, se spune, ar fi compromis legitimitatea întregului proces electoral.

Situația a determinat o reevaluare de urgență a validității alegerilor de către CCR și, în cele din urmă, a condus la o decizie fără precedent în istoria democratică a României: anularea, pe 6 decembrie, a întregului scrutin prezidențial. Argumentul: nevoia de a proteja integritatea democratică a statului și de a evita instaurarea unei conduceri alese în condiții compromise.

Absența unor reacții clare și unitare din partea instituțiilor responsabile a contribuit, pe lângă gestul în sine, la o iritare generală a societății. Acuzațiile de interferență a unui ”actor statal”, identificat mai degrabă neoficial (și abia târziu în declarații la nivel înalt) ca fiind Rusia, în favoarea unui anumit candidat, surprinzătorul lider al competiției politice din 24 noiembrie, s-au mai diluat când s-a aflat că succesul acestui prezumtiv independent Georgescu a fost alimentat - fără a exclude cotizația logistică externă - și de strategii electorale ale partidelor tradiționale. Practic, atât PSD cât și PNL ar fi lucrat simultan în secret, unul împotriva celuilalt, pentru ca terți candidați să fure din electoratul principalului adversar.

Până la urmă, s-a generat un nou front de suspiciune generalizată, care a amplificat deja existenta criză de încredere în instituțiile statului și polarizarea susținătorilor taberelor politice.

Iohannis: ”Nu fac pe nimeni responsabil”

Alegerile prezidențiale din România ar urma, acum, să fie reluate în primăvara anului 2025 la un termen pe care noul guvern de la București ar urma să îl stabilească la începutul anului. Dar acestea se vor desfășura într-un climat dominat de vulnerabilitățile sistemului electoral românesc și de neîncrederea cetățenilor în capacitatea statului de a organiza un proces transparent și corect. 

Degringolada electorală fără precedent nu a fost, însă, asumată politic. Câțiva ofițeri de rang înalt au demisionat din structurile de informații care ar fi trebuit să prevină sau să avertizeze asupra interferențelor de orice natură în alegeri, instrumentul fundamental al oricărei democrații. Poate vor mai ieși la pensie (specială, desigur) alții. Dar conducerea politică este încă în posturi. Nu a plecat nici măcar Gabriel Vlase, șeful Serviciului de Informații Externe, care în plină criză de securitate legată de ingerințe străine în alegerile prezidențiale călătorea la o cursă de Formula 1 la Abu Dhabi. În paranteză fie spus, Vlase este și protagonistul unuia dintre cele mai recente scandaluri de plagiat - o acuzație care, de altfel, nu mai impresionează pe nimeni într-o țară în care nu impostorii plătesc pentru furtul intelectual, ci persoanele care îi denunță. 

Nici la nivelul autorității electorale nu a fost înregistrată vreo sancțiune, după avalanșa de erori din ultimul an. AEP pare să fi aflat abia în ultima zi dinaintea primului tur de campania dusă în afara legislației de Georgescu pe rețelele sociale. Apariția unor imagini cu șeful AEP, Toni Greblă, la petreceri cu anturajul candidatului ”independent” în incinta sediului de campanie al acestuia lasă însă loc de suspiciuni cu privire la onestitatea autorității.

În cele din urmă, președintele Klaus Iohannis a subliniat că nu consideră necesare măsuri împotriva instituțiilor aflate în culpă: ”Nu fac pe nimeni responsabil, pentru că intervenția a fost atât de subtilă și complexă”, declara șeful statului, la câteva zile după evenimentele care au tulburat procesul electoral.

Prelungirea mandatului lui Iohannis, fost candidat pentru NATO

Anularea alegerilor a determinat și un alt gest controversat: prelungirea mandatului prezidențial. Prin interpretarea dată legii fundamentale de președintele în funcție și de Curtea Constituțională, Klaus Iohannis rămâne la Palatul Cotroceni pe termen nedeterminat, până la învestirea succesorului său. Aflat la o cotă de popularitate care denotă dezamăgirea populară, Iohannis a iritat cu acest act politic și mai mult spațiul public românesc. Alternativa care ar fi diminuat tensiunea socială ar fi fost retragerea la încheierea celui de-al doilea mandat și preluarea prerogativelor de către cel de-al doilea om în stat, șeful Senatului.

Un alt episod controversat în acest ultim an de Președinție a lui Iohannis a fost neașteptatul anunț din 12 martie al intenției de a candida la șefia NATO. Demersul a luat prin surprindere aliații euroatlantici ai României care, treptat și discret, s-au cam îndepărtat de demnitarul român, afirmându-și susținerea pentru cel pe care mai toți și l-au dorit, de altfel, secretar general, ex-premierul Țărilor de Jos, Mark Rutte. În cele din urmă, Iohannis înțelege că jocurile sunt făcute și își retrage candidatura, în a doua jumătate a lunii iunie.

Alegerile care au anunțat furtuna de la prezidențiale

Trei competiții electorale au mai avut loc în 2024. La începutul verii, în ziua scrutinului pentru Parlamentul European a fost convocată și alegerea administrației locale. I s-a spus ”comasarea”.

PSD și PNL au abordat votul pentru eurodeputați cu o listă comună și au obținut împreună peste 60% din sprijinul electoratului. Formațiunile populiste și eurosceptice au câștigat teren, în special în zonele rurale și în regiunile mai puțin dezvoltate economic: AUR a obținut șase mandate din totalul de 33, iar SOS România două. Semnalul transmis de alegătorii români a fost atunci perceput ca fiind unul puternic pro-european.

Aceleași două partide mari au dominat și votul pentru primării și consilii județene. Au câștigat, nu neapărat împreună, dar ambele la un loc, în jur de 60% din mandate. Oarecum surprinzător a fost considerat, atunci, locul trei al celor de la AUR, un rezultat care, însă, tot nu a avut puterea să anticipeze, prea curând, ascensiunea din alegerile parlamentare.

Parlament divizat, guvern fragil

Programate (tot ”comasat”) între rundele prezidențialelor, probabil din calcule de tracțiune și capcane electorale, legislativele din 1 decembrie au adus în forul suprem al democrației românești șapte partide, dintre care trei de dreapta radicală - AUR, SOS și POT. Populiștii eurosceptici și extremiștii au, împreună, în noul ciclu legislativ, aproape 33% din fotoliile de parlamentari. AUR este chiar a doua forță politică din România. 

Au fost aduși în parlament de valul pseudo-suveranist foști lucrători și colaboratori ai Securității ceaușiste, condamnați penali pentru corupție și evaziune fiscală, traseiști politici, antreprenori cu istoric dubios. Șefa SOS Diana Șoșoacă are dosar penal pentru că a participat la comemorarea liderului legionar Corneliu Zelea Codreanu. Mugur Mihăescu, cunoscut din lumea showbizului, a dat note informative poliției politice comuniste. Patronul FCSB George Becali are două condamnări penale, dar și-a luat locul în banca din Cameră alături de teologul conservator Mihail Neamțu.

Lidia, fiica lui Corneliu Vadim Tudor, fondatorul partidului România Mare, este, asemeni lui Neamțu și Becali, deputat AUR. Deputat este, pe listele partidului Dianei Șoșoacă, și Andrei Gușă, fiul fostului consilier prezidențial și conspiraționist Cozmin Gușă. 

Restul de două treimi din mandate se împart între PSD, PNL, USR și UDMR, alături de reprezentanții minorităților, altele decât cea maghiară. Formarea unei majorități guvernamentale, conturate în jurul unei așa-zise coaliții pro-europene, a fost rezultatul unor negocieri complicate, în timpul cărora mai întâi USR, apoi PSD au părăsit masa discuțiilor. În cele din urmă, USR a ales să rămână în opoziție, poate și pentru a nu permite ca întreaga contrapondere la putere să rămână în mâna dreptei anti-europene. Iar noul guvern are în componență opt miniștri pesediști, șase peneliști și doi maghiari și va fi sprijinit din parlament de minorități. 

În prima sa zi din mandatul prelungit, Iohannis l-a desemnat premier pe același Marcel Ciolacu, care a condus executivul în ultimul an și jumătate. Noul cabinet a pornit la drum cu un program de guvernare care trebuie să reducă deficitul bugetar și să eficientizeze structurile statului, ceea ce înseamnă în primul rând măsuri nepopulare de austeritate. Cel dintâi scandal a fost legat exact de aceste măsuri, așa-numita ”ordonanță trenuleț”, care crește impozite, anulează facilități fiscale și îngheață salarii și pensii.

Votantul, în vizorul războiului hibrid

Într-un an electoral nu puteau lipsi atacurile asupra electoratului. Cu atât mai mult în contextul războiului hibrid agresiv dus de Rusia împotriva democrațiilor occidentale, în special prin dezinformări și denaturări grosolane ale adevărurilor, dar și prin tentative repetate de interferență în procese electorale, inclusiv în Statele Unite. Societatea românească a fost pusă la curent cu aceste manevre ale Moscovei cel târziu odată cu alegerile prezidențiale din Republica Moldova. Surse neoficiale susțin că la dejucarea planurilor rusești pentru Chișinău au contribuit și serviciile de informații de la București, împreună cu partenerii occidentali ai României. 

Mai complicat a fost când aceleași servicii de informații de la București s-au văzut obligate să facă față unui asalt hibrid rusesc asupra României. Prima reacție oficială referitoare la această criză a venit de la Serviciul Român de Informații (SRI) după turul 1 al prezidențialelor, după succesul candidatului favorit al Rusiei, Călin Georgescu, în confruntarea prezidențială preliminară. O candidatură care s-a bazat pe slogane naționaliste, pe o critică a sistemului construită ca o confruntare între poporul suveran și elitele globaliste, pe mesaje pseudo-științifice și pe concepte economice fanteziste.

Vocea Rusiei

Georgescu nu a fost singurul difuzor de dezinformări și manipulări. Dar acestea s-au coagulat cumva în jurul lui. După anunțul anulării alegerilor, candidatul independent a avertizat despre iminența atragerii României într-un război. O falsă știre anunța, în prima săptămână din decembrie, iminența mobilizării militare. Pe platforme online precum TikTok și Facebook au circulat imagini cu tehnică militară deplasându-se pe drumurile din România, însoțite de mesaje alarmiste precum "vine războiul".

Ministerul Apărării a reacționat greoi, amplificând confuzia generală sau chiar convingerea că ceva se ascunde. Clarificările - imaginile aveau legătură cu parada militară de 1 decembrie - nu au convins prea mult partea de public care a îmbrățișat ipoteza manipulatorie. Chiar dacă panica s-a diminuat, neîncrederea s-a accentuat.

A folosit la această vulnerabilitate și discursul candidatului Georgescu, în ton cu strategiile rusești de a adânci falia dintre cetățeni și instituții. Apelul repetat (în mediu aseptic, deci fără voci care să conteste) la teorii ale conspirației de largă circulație (aselenizarea nu a avut loc, de exemplu) ajută la decredibilizarea statelor și dă un brânci de plauzibilitate unor aserțiuni ulterioare de genul ”Intrarea în Schengen înseamnă să fii pe o scenă unde toți sunt spălați pe creier (...) Pentru mine este o mare onoare, subliniez asta, că nu am intrat în Schengen”.

Protestul fermierilor

Mediul rural și fermierii au fost printre cei mai receptivi la narațiunile lui Georgescu. Personajul politic a devenit vizibil în mijlocul unui an care a început, practic, sub semnul protestului fermierilor și al transportatorilor rutieri.

În chiar a doua săptămână a anului, aceștia și-au adus la București tractoarele și camioanele, contestând politicile agrare naționale și comunitare, concurența neloială a Ucrainei, scumpirea carburanților, subvențiile insuficiente, absența unor soluții pentru seceta prelungită și pentru alte consecințe ale schimbărilor climatice, taxele prea mari sau suprasolicitarea infrastructurii de transport și depozitare. Câteva zile au fost blocate șosele din țară, intrări în București, accesul în portul Constanța sau puncte vamale de la granița cu Ucraina. Protestul a fost inspirat din acțiunile similare întreprinse de sindicaliștii agricoli din Germania, Belgia și alte state vest-europene.

Ceva mai libera circulație și zidul galben de la Euro 2024

Ultimele săptămâni ale anului au adus României dinspre exterior trei vești importante. Mai întâi a fost acordul Vienei în privința extinderii spațiului Schengen. În ultimii doi ani, Austria s-a opus constant și de una singură printre membrii Uniunii Europene admiterii României în zona comunitară de liberă circulație a persoanelor și mărfurilor, insistând pe menținerea controalelor la granițele României cu Ungaria și Bulgaria până când UE își va reforma politica de migrație într-o măsură acceptată de Viena. Bulgaria a avut și ea parte de un tratament similar din partea autorităților de la Haga. În cele din urmă, la Consiliul JAI din decembrie (reuniunea miniștrilor Afacerilor Interne din UE), s-a consemnat oficial ridicarea oricăror restricții de liberă circulație pentru cele două țări, începând cu 1 ianuarie. 

Departamentul de Stat al SUA a anunțat, la sfârșitul lunii noiembrie, că România a îndeplinit obiectivul de sub 3% cereri de vize turistice respinse, astfel că va intra, începând din anul 2025, în programul Visa Waiver. Altfel spus, cetățenii României care doresc să călătorească în SUA nu vor mai trebui să solicite ambasadei americane de la București dreptul de a intra pe teritoriul Statelor Unite.

La vești bune legate de imaginea României în 2024 trebuie amintită și participarea la Euro 2024, Campionatul European de fotbal găzduit în iunie și iulie de Germania: atât echipa cât și suporterii au plecat cu fruntea sus, apreciați pentru fair-play, pentru devotamentul reciproc afișat pe teren și în tribune și pentru atmosfera creată, care a contribuit la reușita întregului spectacol.

La un pas de gunoi

În fine, la jumătatea lunii decembrie, după rezultatul primului tur al alegerilor prezidențiale și decizia CCR de a-l anula, agenţia de evaluare financiară Fitch Ratings a modificat la negativă perspectiva ratingului de ţară al României.

Incertitudinile politice de la București au afectat perspectivele bugetare, iar fragilitatea majorității parlamentare pune sub semnul întrebării soluțiile de consolidare fiscală, creșterea datoriei publice este percepută ca iminentă, implicit, și deficitul rezervelor naționale. Înainte de a se ajunge la următorul nivel de declasificare a ratingului de țară, junk/gunoi, prima problemă este majorarea dobânzilor la care România se va mai putea împrumuta de pe piețele internaționale.

Lefuri mai bune și investiții europene

Aproape patru milioane de pensii au fost mărite anul trecut în România, cu o medie de circa 40% (adică de 622 de lei). Și salariile au crescut, cel minim cu 23%, iar cel mediu cu 12%. Prețurile, pe de altă parte, sunt mai mari cu 5,3%. Inflația la final de an: 4,9%.

S-au deschis, în 2024, în jur de 180 de kilometri noi de șosele de mare viteză, inclusiv 50 spre Moldova, zona din România cu cea mai acută nevoie de investiții în infrastructură. Prin PNRR, adică prin finanțare europeană, România a trecut, astfel, de un total de 1200 de kilometri de autostrăzi și drumuri expres.

Pe de altă parte, Comisia Europeană a anunțat, la mijlocul lui octombrie, că retrage finanțarea de 300 de milioane de euro, tot din PNRR, pentru metroul de la Cluj-Napoca, motivele fiind întârzierea lucrărilor, dar și vicii de procedură la licitația pentru atribuirea lucrărilor. Proiectul va primi în continuare bani europeni printr-un alt instrument UE, Programul Operațional Transport, același care finanțează construirea autostrăzii Pitești - Sibiu, modernizarea căii ferate București - Constanța și extinderea metroului bucureștean.

Și tot anul acesta a fost introdus programul RetuRo, de reciclare a ambalajelor. Consorțiul care administrează SGR (sistemul de garanție returnare) a raportat 200.000 de tone de ambalaje sortate şi procesate, ceea ce înseamnă un început bun: cele peste 3 miliarde de sticle sau peturi metalice și de plastic returnate de consumatori nu mai eșuează în mediul înconjurător.

Și tot în contextul PNRR: pe 19 decembrie, Curtea Constituțională a desființat supraimpozitarea tuturor pensiilor speciale, iar decizia afectează reforma cerută în programul european de reziliență. Ca atare, România va mai avea parte de blocarea unor tranșe din finanțare.