Retragerea soldaților americani: Între griji și ușurare

În grajd, zeci de văcuțe așezate pe două rânduri se concentrează asupra rumegatului. În față stă Michael Billen. "Americanii se vor retrage cu avioanele lor de luptă cu tot. Dar se vor întoarce." Vorbește cu convingere, ca și cum ar spune: Ce-i atât de greu de înțeles?

Michael Billen ține ferma din pitorescul Kaschenbach, un sat situat în sudul regiunii Eifel, în landul Renania Palatinat, la aproape 30 de kilometri distanță de baza militară americană Spangdahlem. Anunțul președintelui SUA, Donald Trump, că va retrage trupele din localitatea cu 800 de locuitori a lovit regiunea ca un trăsnet.

Avioanele de luptă F-16 vor fi relocate în Italia, iar aproximativ jumătate din cei circa 4000 de soldați staționați în Eifel vor fi retrași. "O retragere permanentă a vânătorilor este o greșeală strategică. Lucrul acesta ar însemna că SUA renunță la pretenția de putere mondială", afirmă Michael Billen. În opinia sa, Washington-ul nu urmărește să-și ducă până la capăt intenția.  

Undeva în grajd, o văcuță are nevoie de îngrijire. Tocmai fată un vițel. Fermierul întrerupe conversația, se cațără pe baloții de paie, prinde vițelul de picioare și îl scoate afară. Durează doar două minute. Își spală mâinile, apoi întreabă: "Unde rămăsesem?"

Baza militară americană - un factor economic important

Michael Billen începe să povestească despre relațiile germano-americane în regiunea Eifel. De exemplu despre Host Nation Council Spangdahlem, o asociație în scopul consolidării relațiilor cu soldații americani staționați în Renania Palatinat. Billen, implicat de ani de zile în politica locală, este vicepreședinte al formațiunii creștin-democrate (CDU). Americanii sunt acum mai deschiși ca înainte, descrie Joachim Streit de la administrația locală relația cu militarii de peste ocean. În urmă cu două decenii, americanii cu greu ar fi spus ceva despre mișcări de trupe sau lucrări de construcție. Acum invită primarii din regiune și îi informează despre planurile lor.   

Pe lângă relațiile interpersonale mai există și cele economice. Aproximativ 800 de civili lucrează la baza militară americană. 2400 de soldați stau în chirie în casele localnicilor, explică Manfred Rodens (CDU), primar al comunității Speicher – parte a localității Spangdahlem. Prin relocarea trupelor, de suferit vor avea nu numai proprietarii de locuințe, ci și comerțul local, antreprenorii din regiune. Rodens își pune speranța în Congresul american: "Congresul trebuie să decidă dacă planurile președintelui SUA vor fi puse în aplicare." În fond, este și o chestiune de ordin financiar. Costurile cu mutarea bazei se ridică la cel puțin un miliard de dolari americani.

Multor americani le place în regiunea Eifel

De aceeași părere sunt și militarii americani pensionați, care au rămas în regiunea Eifel. Ei sunt singurii care pot vorbi liber despre plănuita retragere. Pesemne generalilor de la baza militară le-a închis gura Pentagonul, câtă vreme cererile de interviu din partea presei au rămas fără răspuns.

Unul dintre americanii care nu vor să revină în locurile natale, în California, este Richard Lant. Locuiește împreună cu soția sa la 15 minute cu mașina de Spangdahlem. El subliniază faptul că aerodromul militar a fost modernizat în ultimii ani.

Pistele au fost extinse, au fost construite hangare noi. "S-au investit milioane de dolari într-un nou spital, o nouă clinică dentară, o nouă școală."

Bărbatul în vârstă de 64 de ani nu-și poate imagina că, în urma deciziei președintelui Trump, aceste facilități nu vor mai putea fi folosite. Dacă Washington-ul va retrage într-adevăr flota F-16, la Spangdahlem vor fi aduse alte avioane, crede veteranul. "Unii spun că Trump a decis retragerea fiindcă n-o place pe Merkel", adaugă Lant.

Majoritatea soldaților americani agreează șederea în Germania, iar la bază se întâmplă câte ceva aproape în fiecare weekend. Plus activitățile în timpul liber: excursii la Bruxelles sau Paris, schi în Alpi și multe altele.

Regiunea s-a mai confruntat cu o retragere a trupelor

Americanilor le place Germania, confirmă veteranul Thomas Van Dyke, acum în vârstă de 82 de ani. Pentru conaționalii săi a creat un ghid de călătorie. Thomas Van Dyke și soția nu vor să mai părăsească Germania.

Americanii au cheltuit în regiune sute de milioane de euro pe servicii, chirii, restaurante și investiții. "Firmele de construcții și alte companii trăiesc cu și de pe urma lor“, declară Joachim Streit de la administrația districtului Bitburg, de care aparține și baza militară americană.  

Chiar dacă soldații și familiile lor vor pleca, n-ar fi o situație nouă. S-a mai întâmplat în anii 90, povestește Streit, iar regiunea a supraviețuit. În 1994, americanii și-au închis baza de la Bitburg. Multe firme și ofertanți de servicii s-au mutat pe terenurile care au aparținut cândva armatei SUA. "Până la urmă am avut mai multe locuri de muncă decât atunci când erau soldații aici. Firmele mici și mijlocii asigură și păstrează mai multe locuri de muncă decât marile companii", mai spune Streit.

Zgomot nociv și ape toxice

Există și mulți locuitori din Eifel care s-au bucurat de vestea retragerii trupelor americane. Unul ar fi Günther Schneider, care de ani de zile speră ca americanii să plece. În urmă cu 20 de ani, pentru a putea fi extinsă baza militară, a fost expropriat. Familia sa trăiește de patru secole în regiune. Schneider spune că nu se lasă alungat.

Ferma sa se găsește la 600 de metri de pistele aerodromului și spune că zgomotul l-ar fi îmbolnăvit. Și ar mai fi otrăvirea pânzei freatice și a iazurilor din jurul bazei cauzată de folosirea spumei de stingere. Există studii care confirmă efectul cancerigen al substanțelor folosite în spuma contra incendiilor. Ani de zile americanii ar fi exersat cum să stingă un avion în flăcări, iar autoritățile germane ar fi închis ochii. Lui Günther Schneider și altor vecini de-ai săi le-ar părea rău dacă soldații americani ar rămâne în Spangdahlem.