Republica Moldova: prețul libertății

Până în ziua alegerilor prezidențiale din 24 noiembrie, România era privită ca „o insulă de stabilitate”, ca o redută solidă în calea influenței rusești. Apartenența sa la NATO și la Uniunea Europeană, ajutorul pe drept cuvânt frățesc pe care l-a oferit Basarabiei în această perioadă complicată – cu război la granițe și resurse limitate pentru susținerea economiei, sistemului energetic și a sectorului bugetar – au constituit o garanție că Moldova nu va rămâne de izbeliște, că România, alături de instituțiile UE, ne vor livra o plasă de siguranță.

Acum, lucrurile s-au inversat. Moldova a rezistat asaltului rusesc (mai exact: am obținut un răgaz până la alegerile parlamentare), iar România se clatină. Moldoveni cu cetățenie română din Basarabia privesc cu multă neliniște evoluțiile actuale de peste Prut. Câștigarea turului I la prezidențiale de un candidat cvasinecunoscut, strecurat „pe sub radar” (prezența lui a fost consemnată de mai multe sondaje, dar nu i s-a dat importanță) și decizia Curții Constituționale de la București privind renumărarea voturilor aruncă în imprevizibil rezultatele finale ale agerilor prezidențiale și parlamentare.

Basarabenii se vor mobiliza din nou la vot și pe 1 decembrie, la parlamentare, și pe 8 decembrie, pentru turul doi al prezidențialelor (dacă această dată nu se schimbă). Ne așteptăm chiar la o prezență mai mare decât pe 24 noiembrie, care să demonstreze, din nou, că „Basarabia contează”, că fără sufragiile electoratului român din Republica Moldova, cauzele democrației și europenității în România vor fi periclitate. Electoratul român din Republica Moldova este unul de calitate: lucid, conștient, iubitor de țară, perfect conștient de pericolul rusesc.

Șantajul cu gazele se întoarce

Și a mai venit o problemă. Pentru că nu poate trimite trupe direct în Republica Moldova, adică peste capul Ucrainei, Rusia l-a chemat sub drapel pe „generalul Iarnă.” La 31 decembrie 2024 expiră contractul privind tranzitul gazelor rusești prin Ucraina. În sine, existența unui asemenea contract comercial între două țări aflate în război pare o ciudățenie. Rușii bombardează rețeaua energetică a Ucrainei, dar continuă să pompeze gaze spre Vest.

Acum același lucru, recte: sugrumarea economică, dar cu arma prețurilor la gaze și curent electric, i se pregătește și Republicii Moldova. O criză de energie, speră Moscova, va duce la nemulțumiri ale populației, care se vor canaliza împotriva actualei puteri, „afânând” terenul pentru o victorie a forțelor prorusești la alegerile parlamentare din anul viitor.

 Vizita ministrului Parlicov la sediul Gazprom nu a făcut decât să confirme cinismul rușilor. Moscova acționează în înțelegere cu regimul separatist de la Tiraspol, care nu schițează nicio îngrijorare legată de iminenta catastrofă umanitară în stânga Nistrului, ca urmare a sistării furnizării gazelor rusești spre această regiune. Rusia insistă asupra unei datorii de circa 700 de milioane de dolari a Chișinăului către Gazprom, pe care guvernul moldovean nu o recunoaște și declară că nu o va plăti.  

Gazele s-au scumpit deja în Moldova cu 3.35 de lei, ajungând la un preț de 15,5lei/m cubi (fără TVA), din cauza creșterii prețurilor pe piața mondială. Se va scumpi și energia electrică furnizată de Centrala de la Cuciurgan malului drept. În aceste condiții, autoritățile trebuie să gestioneze concomitent criza energiei de pe malul drept al Nistrului și să caute soluții pentru ca populația din Transnistria să nu înghețe de frig.

Pentru Chișinău, scumpirea gazelor e un băț cu două capete, cum se spune. Pe de o parte, va crește costurile vieții pentru cetățeni, dar pe de altă parte ar putea fi o oportunitate pentru a pune în aplicare strategia de „reintegrare” a țării, consideră autoritățile.

Dar există o asemenea strategie? 

Într-o situație atât de volatilă, cum e războiul din Ucraina și posibilitatea unei destabilizări politice în Republica Moldova, din cauza scumpirilor, a vorbi despre șansele de a suprima regimul separatist din Transnistria este iluzoriu.

Suntem prinși într-un joc de șah complicat, în care una din piesele grele ale Rusiei sunt cele 10 miliarde de dolari, atât cât constituie datoria regiunii separatiste față de Gazprom. Timp de 30 de ani populația de aici a consumat gaz rusesc „pe pâine”, cum se zice, fără să-l plătească. Moscova vrea să pună această datorie pe umerii Chișinăului: „Vreți să vă reîntregiți țara? Achitați datoria Transnistriei”, spun rușii, care nu au făcut nimic pentru a primi acești bani de la Moldova-gaz, pentru că nu au avut interesul. Transnistria e capturată de ruși și militar, și economic.

Chișinăul refuză să-și asume datoria Transnistriei la gaze. Nu se va găsi niciun cetățean de pe partea dreaptă a Nistrului care să accepte acest lucru, ar fi un gest sinucigaș. O guvernare obedientă Moscovei în general nu va pune problema: va „reîntregi Republica Moldova” sub garanții rusești, renunțând la integrarea europeană. Adică, pur și simplu, va vinde țara rușilor.    

Nevoia unei campanii de informare

Acum se vede care e prețul libertății: să înfrunți iarna, strângându-ți chimirul, și să culegi resturile dronelor și rachetelor  rusești căzute pe câmpurile Basarabiei, sperând ca războiul totuși să ne ocolească. A crede că moldovenii, majoritatea lor, apăsați de scumpiri, vor înțelege care e sursa răului și-ți vor mai acorda o șansă la alegerile viitoare, fără să faci nimic, este o iluzie. De aceea găsirea unor mijloace financiare care să amortizeze acest pericol trebuie să se însoțească de o campanie energică, pe toate canalele media, de informare a populației.

Nu s-a vorbit suficient în ultimii trei ani despre ce este Uniunea Europeană și despre beneficiile aderării, de era cât pe ce să ratăm referendumul, după cum nu s-a vorbit suficient nici despre războiul hibrid al Rusiei, despre partea economică a acestui război, care a ieșit la iveală în prag de iarnă. Structurile create la Chișinău pentru „reziliență” și combaterea dezinformării, ar trebui în sfârșit să livreze rezultate.