Presshub.ro: Noël Bernard, mentorul meu

Generații de români își amintesc de salutul cu care își încheia magistralele analize:„S-auzim numai de bine!”.  

Neculai Constantin Munteanu a fost de acord să ofere PRESShub minunatul său text despre Noël Bernard.

În mai 1980, pe când aveam aproape 39 de ani și un viitor mai degrabă incert, am primit un telefon de la Noël Bernard, directorul secției române a postului de Radio Europa Liberă. Din acel moment, viața mea a intrat pe un alt făgaș și omul de la capătul firului avea să devină și directorul meu. Mai mult decât directorul, mentorul meu.                                                                    

Pe scurt, avea nevoie urgentă de un redactor pentru „Actualitatea Românească”, n-aș vrea să încerc? Aș fi spus „da” imediat, însă în lumea nouă în care intrasem un răspuns pripit ar fi fost o probă de neseriozitate.

Am spus „da” după 24 de ore de chibzuință. Adevărul este că, după formalitățile anevoioase de obținere a azilului politic, știam că ziarist nu voi mai fi, nu vorbeam limba germană, iar eternitatea este făcută ca să învețe omul limba germană. 

Care cred eu că este misiunea Europei Libere?

În 15 mai 1980, am fost prezent la post și, înainte de a începe, am avut o scurtă discuție cu Noël Bernard. În esență, pentru că fusesem un ascultător avizat al Europei libere încă din țară, și fusesem, presupunea că înțeleg și știu ce se cere de la mine.

Așa că prea multe nu are a-mi spune. Apropo, care cred eu că este misiunea Europei Libere? M-a întrebat.

„Căderea comunismului?”, m-am avântat eu patetic!

Nu! Rolul ei este informarea ascultătorilor de după cortina de fier cu tot ce se întâmplă în lume și în propria lor țară, acesta ar fi fost răspunsul corect.  

Ce aveau să facă cu această informație era o chestiune care-i privea doar pe ei, pe ascultători. Formal, ne era strict interzis să îndemnăm sau, și mai rău, să incităm.

„Vei lucra la o emisiune la care ajung multe informații neoficiale, greu de verificat. Nu le folosi dacă nu ești sigur că sunt adevărate. Așteaptă până ce le vei putea corobora și cu alte surse.

Și să știi că dacă spui că la Washington a plouat și de fapt a nins, este neplăcut, dar nu este o nenorocire. Dar dacă spui că la București a nins și de fapt a plouat, vei avea o problemă de credibilitate. Nu numai a ta, ci și a postului.

Cântărește-ți bine cuvintele și nu uita – odată rostit la microfon, cuvântul nu mai poate fi luat înapoi!”, asta mi-a spus Noël Bernard.

Și mi-a mai dat câteva foi numite „Guidelines”, un fel de ghid, de instrucțiuni sau de directive despre tot ce se poate spune sau nu se poate spune de la microfonul Europei Libere.

Și uneori chiar și cum trebuie să o faci. Toate acestea urma să le aprofundăm, în zilele în care vom lucra împreună.

Îi plăcea să-i învețe pe oameni să înoate aruncându-i în apă.

Directorul era cel care dădea „bunul de difuzare”, numit la Europa Liberă „OK”, și fără de care niciun material nu putea fi înregistrat și difuzat post.                                                                                    

Cât despre căderea comunismului, cine știe…, el, Noël Bernard, nu credea că acest lucru se va întâmpla în timpul vieții noastre.

Mi-a urat succes și m-a asigurat că am două șanse, să reușesc sau să nu reușesc. Am ieșit de acolo relativ surprins de primire și decis… să reușesc!       

Jurnalism independent, profesionist și responsabil

Nu mai am acel exemplar din „Guidelines”. A fost înlocuit în 1987 cu un „Cod profesional”, care le ordona și le sistematiza pe toate. „Esența misiunii REL/RL, stipula Codul profesional, constă în practicarea unui jurnalism independent, profesionist și responsabil cu scopul de a furniza știri, informații și idei necenzurate ascultătorilor din țări ale căror guverne le refuză sistematic libertățile fundamentale”.

Mai era vorba în acel cod profesional de decență, de onestitate, de corectitudine, de obiectivitate, de acuratețe și de seriozitate, de regula celor două surse, de opinii editoriale care, indiferent de sursă, trebuie să se distingă clar de știri și de analize, iar sursa opiniilor trebuia numită.

Dar, dincolo de principiile mari, generale, mai erau și detaliile. Redactorii Europei Libere erau ținuți să știe că tonul, limbajul și modul de prezentare sunt la fel de importante pentru respectarea politicii REL/RL ca și conținutul emisiunilor.

„Prin urmare menținem următoarele restricții: se evită formulările emoționale, vituperante, vindicative, stridente, belicoase, arogante, bombastice, pretențioase sau condescendente”.

Chiar și sarcasmul trebuia folosit cu parcimonie. Deși, cum ai fi putut vorbi despre cultul personalității, de pildă, fără sarcasm?

Toate acestea și încă multe altele trebuia să mi le inculce directorul și de acum și mentorul meu, Noël Bernard, și să facă din mine un ziarist compatibil cu presa anglo-saxonă, serioasă și sobră. A făcut-o cu tact și perseverență de călugăr benedictin, uneori protector și aproape fratern.

Cele două luni de probă au trecut repede. Noël Bernard mi-a spus că eram bun, că aș putea să devin și mai bun, că ecourile din rândul ascultătorilor din țară nu erau rele. Ar fi vrut să mă angajeze, dar nu avea post.

Citiți articolul integral pe Presshub.ro.