Premise incorecte şi un moment nu tocmai bine ales

Dacă porneşti de la o premisă greşită ajungi la un rezultat greşit, chiar dacă paşii urmaţi sunt corecţi. Dar dacă paşii urmaţi sunt şi ei greşiţi, atunci rezultatul obţinut este dezastruos.

Vladimir Putin pleacă de la câteva premise greşite, atunci când stabileşte liniile directoare ale politicii externe ruse faţă de Occident.

Prima este ca Occidentul este vinovat de prăbuşirea URSS.

A doua este ca statele Europei de Est au fost vârâte cu forţa în NATO de americani.

A treia premisă este că poate rupe legătura dintre europeni şi americani.

A patra premisă este că, dacă NATO ar deveni irelevant, problemele Rusiei s-ar rezolva. În subsidiar, dacă NATO ar renunţa la Europa de Est, problema ucraineană s-ar rezolva de la sine.

A cincea premisă este că războiul hibrid este calea care poate dizolva puterea europeană şi americană.

A şasea este că, în situaţia în care America se războieşte cu China pentru supremaţie globală, a venit momentul ca Rusia să acţioneze pentru a recâştiga statutul de putere mondială.

Din perspectiva rusă, premisele sunt corecte şi momentul este bine ales, iar războiul hibrid pare a fi mijlocul potrivit. În realitate, primele cinci premise sunt greşite, a şasea este şi ea parţial greşită, iar mijloacele nu pot asigura împlinirea dorinţelor ţarului, pentru că acestea nu sunt realizabile.

Nu doar Occidentul a contribuit la prăbuşirea URSS, ci statul rus a intrat în colaps din cauza incapacităţii de a se dezvolta economic, la fel ca orice stat dictatorial.

Statele din Europa de Est ocupate de URSS, care au trăit tragedia comunistă, au văzut în UE şi în NATO şansa istorică de a se dezvolta economic şi de a-şi asigura apărarea. Asta vor şi Ucraina, Moldova sau Georgia.

Legătura dintre europeni şi americani nu are nimic asemănător cu legăturile statelor din spaţiul ex-sovietic cu Rusia. Europa şi SUA au o origine comună şi sunt legate de civilizaţional pe când statele ex-sovietice sunt ţinute legate de Rusia sau de autocraţi supuşii Kremlinului sau de teama unor represalii armate.

Chiar dacă mâine NATO ar dispărea, problemele economice şi sociale ale Rusiei nu s-ar rezolva de la sine. UE ar găsi o cale să supravieţuiască şi poate că n-ar mai putea să radieze în jur prosperitate şi siguranţă ca acum. Dar asta nu ar însemna că automat revoltele ar înceta în spaţiul ex-sovietic sau că Ucraina s-ar întoarce spăşită în braţele lui Putin.

Puteäi citi articolul în continuare AICI.