Patriotismul cu arma în mână versus patriotismul populist
30 martie 2022
Poate mai mult ca oricând, în situația de acum în care ucrainenii luptă pentru fiecare palmă de pământ în fața invaziei armatei ruse, merită să revină în actualitate valențele patriotismului. Lumea globală nu era pregătită să asiste la jertfele de care dă dovadă poporul ucrainean. A rămas uimită și s-a trezit în fața unor întrebări pe care nu și le pusese. Femei ucrainene s-au alăturat bărbaților și luptă cot la cot cu aceștia pentru a-și apăra țara. Unii adolescenți care abia au terminat liceul s-au înrolat și ei în armată. Familii de bătrâni refuză să-și părăsească localitățile în care trăiesc, asumându-și riscul de a fi ținte vii pentru militarii ruși.
Iubirea de țară a devenit o sintagmă perimată pe care elitele în mod special se feresc să o mai pronunțe. Grupul de Studii Avangarde a publicat recent rezultatele unui sondaj de opinie intitulat „Despre război și patriotism“, din care reiese că 70% dintre români consideră agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei nejustificată. Potrivit aceluiași sondaj, peste 60% dintre cei intervievați consideră că Rusia nu va ajunge să atace România, 8% răspund afirmativ, iar 30% nu se exprimă în nici un fel. În cazul unei invazii ruse asupra țării noastre, 26% dintre români ar părăsi România, iar 46% ar rămâne.
În timpul regimului comunist, patriotismul era o sarcină de partid. Cei care au fost arestați sau împușcați la graniță în încercarea de a ajunge în lumea liberă erau dușmani ai poporului. A fi patriot însemna să fii fruntaș la locul de muncă în marea întrecere socialistă, să-l slăvești pe Ceaușescu, să-ți torni la Securitate colegii și prietenii. Solidaritatea, implicarea civică, binele comun, respectul valorilor naționale, altruismul erau vorbe în vânt. Individul nu a fost niciodată mai singur decât în regimul comunist.
După decembrie 1989, naționalismul extremist a deschis calea unui soi de patriotism răstit, exaltat și revanșard. O mare parte a românilor aveau nevoie de un tribun care să-i reprezinte. C.V. Tudor s-a dovedit a fi iute de mână și a început să câștige tot mai mulți adepți. Sloganul „Nu ne vindem țara“ și ororile mineriadelor nu au făcut decât să dea apă la moară celor care chiar au vândut-o, mai exact, foștilor activiști și securiști care și-au împărțit-o între ei. Versetele patriotarde au culminat cu dictonul „Mândri că suntem români.“ Avem, adică, cei mai frumoși munți, cele mai verzi pajiști, cele mai limpezi izvoare.
Aproape o jumătate dintre români au rămas cu un picior în comunism. Naționalismul bățos căinează și acum dispariția marilor întreprinderi energofage. Dar revolta cea mai aprinsă este împotriva legii care a dat dreptul străinilor să cumpere pământ în România. Aici patriotismul se revarsă vulcanic. Discuție între doi bătrâni: „Le-am vândut mii de hectare, iau tot profitul și îl duc în țările lor“. „Păi, de ce n-au cumpărat ai noștri, dacă îl cumpărau hoții și bandiții noștri, era mai bine?“ „Buni, răi, erau ai noștri, mâncam roșii de pe pământul nostru“. „Bine, dar roșiile tot românești sunt, chiar dacă sunt produse de fermieri străini, iar pământul nu-l ia nimeni de la locul lui“.
Patriotismul acesta găunos deschide cale liberă naționalismului extremist, așa cum reiese și dintr-un interviu acordat de senatorul AUR Sorin Lavric unui blog și preluat de G4media: „Se vrea distrugerea națiunilor creștine și a statelor suverane și formarea unui supra-stat federal cu un singur parlament, un singur guvern, cu un singur președinte. Adică globalizarea totală, ateistă, egalitaristă, fără memoria trecutului și fără tradiții“. Este limpede că săgeata e țintită în primul rând către Uniunea Europeană.
Acest insert nu e departe de discursul lui Putin, pe care Europa îl aude de 20 de ani. Patriotismul sforăitor al liderului de la Kremlin dă impresia maselor că ele dețin puterea. Populismul e primul ingredient al patriotismului de mucava la firul ierbii. Europa a trecut cu vederea îmbogățirea cu bani negri a oligarhilor ruși, dictatura lui Putin și ținerea în întuneric a majorității poporului rus. Sancțiunile pe care le aplică acum lui Putin și oligarhilor se răsfrâng asupra omului de rând. Dacă în urmă cu zece ani Europa ar fi recunoscut că vede ce a văzut, Ucraina nu ar fi astăzi sub dărâmături.
Patriotismul nu face prozeliți, dar poate așterne patul germinativ al dragostei de țară atâta timp cât nu se reduce la un sentiment prăfuit, lăsat în grija demagogilor și a populiștilor în special din rândul clasei politice.