Paris: O vară între turism şi proteste

Este o după-amiază zgomotoasă în capitala Franţei. Stau pe malul Senei şi mă bucur că adie o briză uşoară. Miroase a crêpes. Undeva în apropiere câţiva muzicanţi cântă superb canţonete franţuzeşti, între care "Je ne regrette rien" sau "La Bohème". Dar melodiile lui Édith Piaf sau Charles Aznavour se împletesc cu alt zgomot: sirena unor maşini de intervenţie. O paradoxală idilă de vară pariziană.

În capitală s-a intrat în vacanţă

O scurtă retrospectivă: cu două săptămâni în urmă un poliţist l-a împuşcat mortal pe un tânăr în vârstă de 17 ani la Nanterre, în timpul unui control în trafic. În reacţie, în numeroase oraşe franceze au izbucnit proteste violente, au fost incendiate pubele de gunoi şi maşini. În unele localităţi a fost impusă interdicţia de ieşire din casă. În regiunea Paris nu au mai circulat autobuzele şi tramvaiele după orele 21. Protestele s-au încheiat acum o săptămână.

Între timp în regiunea Île-de-France a început vacanţa şcolară. Numeroşi parizieni părăsesc metropola pentru următoarele două luni pentru a scăpa de arşiţa verii. Turiştii şi cei care rămân în oraş caută zilnic locuri umbroase şi modalităţi de a se răcori, de exemplu într-unul din parcurile pariziene. Lunile călduroase de vară par să calmeze atmosfera din oraş. Oamenii din Parc de la Villette, cel mai mare parc parizian, cu canal şi program pentru timpul liber, sunt relaxaţi, dar parcă ceva îi apasă.

"Oraşul este vara mai viu decât iarna, oamenii sunt cumva mai prietenoşi", mi-a povestit germanul Adrian Zimmer, care locuieşte de un an la Paris, cu ocazia unei plimbări pe malul Canal de L'Ourcq. "Din când în când se pot vedea geamuri sparte, dar geamuri s-au spart deja în martie, când s-a protestat împotriva reformei pensiilor. Între timp nici nu le mai văd, m-am obişnuit", a spus el. M-am întâlnit în Parc de la Villette din nordul Parisului şi cu Mariana Lopez. Ea mi-a spus că atmosfera de pe stradă depinde de cartierul în care te afli.

Protestele influenţează celebrarea Zilei Naţionale

Cu toate acestea, incidentul de la Nanterre umbreşte Ziua Naţională a Franţei. Pe 14 iulie 1789 a început revoluţia franceză prin luarea cu asalt a Bastiliei, o fortăreaţă din Paris transformată în închisoare. Prin tradiţie la Paris are loc în această zi o mare paradă militară pe vestitul bulevard Champs-Elysée şi un spectacol de artifcii la Turnul Eiffel. Pentru a împiedica reizbucnirea protestelor violente, guvernul a interzis în această zi persoanelor fizice să lanseze artificii, iar începând cu orele 22, autobuzele şi tramvaiele nu vor mai circula.

Anul trecut capitala Franţei a fost vizitată în lunile de vară, între lunile iunie-august, de 9,9 milioane de turişti, majoritatea în luna iulie. Dar de la începutul protestelor, numărul rezervărilor la hotel şi a biletelor de avion cu destinaţia Paris s-au redus sensibil.

Despre cinematografie, festivaluri şi palate

De obicei metropola de pe Sena se goleşte de turişti în august. Pentru câteva săptămâni este linişte. "Dar există numeroase evenimente în aer liber, cum ar fi festivalul Cinéma Paradiso, organizat în apropierea Palatului Luvru", îmi spune parizianca Berry Ntambwe. În lunile iulie-august, pe malurile Senei se organizează începând din 2002 numeroase activităţi de vară, de la Pétanque şi dans până la Street-Art. Programul de vacanţă este completat de concerte şi spectacole, cum este festivalul muzical Rock en Seine, la sfârşitul lunii august.

Start nou la sfârşitul vacanţei?

Tensiuni şi răzmeriţe au existat în trecut frecvent în Franţa. Şi în martie anul acesta, împotriva reformei pensiilor. "dar nimeni nu va mai vorbi despre asta peste două luni. Este un fenomen care apare şi apoi dispare", îmi spune Thomas Orssaud, originar din Lyon, în Parc de la Villette: "Fenomene violente au existat mereu, şi vor exista din nou".

Peste două luni vacanţa de vară se va încheia. Parisul va reveni la normal, oamenii se vor întoarce la rosturile lor. Aşa-numitul "Rentrée" de la începutul lunii septembrie, când elevii se întorc la şcoală şi părinţii lor la muncă este privit ca un nou început de fiecare dată.

Dar nu vreau să mă gândesc acum la sfârşitul vacanţei. Prefer să stau pe malul Senei şi să ascult amestecul de şansonete franceze şi sirene ale maşinilor de intervenţie.