Unde ne aflăm la cinci ani după Acordul de la Paris?

Pe 12 decembrie 2015, şeful diplomaţiei franceze de atunci şi preşedintele celei de-a 21 Conferinţe ONU privind Schimbările Climatice (COP21), Laurent Fabius anunţa, în aplauzele furtunoase ale audienţei, semnarea Tratatului de la Paris.

Am avut şansa de a fi prezent în sala de conferinţe în acea seară istorică. Am fost unul din cei care au aplaudat. Eram martorul unei decizii de ultim moment, care a atârnat când de-o parte când de cealaltă parte a balanţei, timp de două săptămâni de negocieri intense.

La cinci ani distanţă, Regatul Unit al Marii Britanii  — căruia îi revine preşedinţia la termen a COP26, ce urmează a fi organizată în noiembrie 2021— a stabilit ţeluri ambiţioase pentru climă. Programată să se desfăşoare la cinci ani de la glorioasa noapte de la Paris, conferinţa oferă şefilor de stat şi de guvern din întreaga lume posibilitatea de a-şi împărtăşi planurile revizuite pentru reducerea emisiilor de noxe. Aceasta este o ocazie ce trebuie luată în serios

Revenind la decembrie 2015, ţările emergente vulnerabile, pe care le ajut să se prezinte, au căzut cu greu de acord asupra reducerii temperaturii medii anuale cu 1,5 grade pe termen lung. Apelul nostru a fost iniţial întâmpinat cu rezistenţă de reprezentanţii mai multor ţări în curs de dezvoltare, ceea ce a făcut ca includerea obiectivelor în Acordul de la Paris să reprezinte o mare realizare pentru noi.

'Ratarea şansei'

Dar nu s-au întâmplat prea multe în ultimii ani, astfel încât să ne înscriem pe drumul necesar ajungerii la ţintă. Am asistat la respingerea Acordului de către SUA şi, deşi alte state nu au urmat exemplul negativ, decizia a devenit o mare piatră de încercare în eforturile noastre de combatere a încălzirii globale.

Ratarea generală a şansei în ultima jumătate de secol a dus la o crestere a temperaturii globale cu mai mult de un grad Celsius comparativ cu media din perioada pre-industrială. Efectele adverse ale acestei încălziri globale sunt vizibile în întreaga lume, fie că este vorba despre incendii de pădure, inundaţii sau secetă şi uragane, care afectează viaţa şi condiţiile de trai.

Trăim deja într-o lume schimbată

Unul din cele mai importante decizii ale Acordului de la Paris a fost de a permite actorilor non-guvernamentali, incluzându-i pe primarii localităţilor, şefii companiilor, reprezentanţii societăţii civile precum şi tinerii sau chiar copiii, să acţioneze indiferent de ce hotărâri iau guvernele.

Acest pas a făcut posibile mişcări globale majore, în care copiii de şcoală - conduşi de Greta Thunberg - i-au motivat pe părinţi şi pe vârstnici să acţioneze.

Viitorul planetei noastre însă nu poate fi decis doar prin demonstraţii

Joe Biden a pledat pentru re-aderarea la Acordul de la Paris, imediat după ce va fi numit preşedintele SUA, în ianuarie 2021. Dar, dacă dorim cu adevărat să ajungem la cele 1,5 grade Celsius asumate şi pentru care am luptat atât de mult, atunci toate statele vor trebui să sporească eforturile în mod considerabil. 

Şi când, în sfârşit, anul viitor va avea loc COP26, conferinţa trebuie să fie şi un forum care să se adreseze victimelor care au suferit pierderi şi pagube în urma încălzirii globale. În cazul în care se va rata acest obiectiv, atunci întrega întrunire COP riscă să să transforme într-un eşec.

Saleemul Huq este directorul Centrului Internaţional pentru Schimbări Climatice şi Dezvoltare - International Center for Climate Change and Development (ICCCAD) - din  Bangladesh. El consiliaza şi grupul Statelor cel mai Puţin Dezvoltate - the Least Developed Countries (LDC) Group - din Convenţia Cadru a Naţiunilor Unite pentru Schimbările Climatice -  the United Nations Framework Convention on Climate Change (UNFCCC).