Steinmeier la Varşovia - perspective incompatibile

Cu doar câţiva ani în urmă, întâlnirile germano-poloneze făceau parte dintr-o rutină. Se discuta, se dezbătea, se negocia - era o relaţie normală de vecinătate. De când au ajuns la guvernare naţional-conservatorii în Polonia în 2015, s-a terminat. Optimiştii cred că lucrurile se vor îmbunătăţi, dar pesimiştii consideră că Polonia se îndepărtează tot mai mult de Germania. Probabil, ei sunt cei care au dreptate pe termen mediu.  

În acest context, vizita preşedintelui federal Frank-Walter Steinmeier la Varşovia e cu atât mai importantă. El a găsit cuvintele potrivite, a amintit de responsabilitatea germană pentru istoria dureroasă. E primul şef de stat german care propune o ceremonie comună de comemorare în 2019, la 80 de ani de la invadarea Poloniei de către Germania nazistă. Atât pentru gazdă cât şi pentru oaspete, e vorba de un gest extrem de important - dar nu va fi de ajuns pentru polonezi. Încrederea dintre cele două ţări scade, valorile lor sunt tot mai diferite. Polonezii ştiu că germanii i-au sprijinit pe drumulul lor spre Europa şi îi plac, în general. Dar securitatea e mult mai importantă pentru ei decât simpatia, Varşovia are nevoie de parteneri pe care se poate baza. 

În acest context, SUA i-a depăşit de mult pe germani. Din perspectiva poloneză, preşedintele american Donald Trump e cel mai bun prieten al Poloniei. Când Varşovia nu reuşeşte să se impună în contextul relaţiei cu Germania şi a intereselor acesteia, poate să se bazeze pe Trump, care vorbeşte deschis cu Berlinul. Faptul că şeful Casei Albe urmăreşte în primul rând interese proprii, nu contează pentru Varşovia. 

Colaborarea germano-rusă la proiectul Nord Stream deranjează Polonia, care e privată de taxele de tranzit. Când fostul cancelar federal Gerhard Schröder a dat undă verde gazoductului din Marea Baltică, Frank-Walter Steinmeier era şeful cancelariei de la Berlin - acest aspect umbreşte vizita actualului preşedinte federal la Varşovia. Între timp, se construieşte deja gazoductul Nord Stream 2.

În plus, Polonia se supără că Germania se arată reticentă când e vorba de cheltuielile pentru NATO. Cum să se bazeze Varşovia pe un partener NATO, dacă avioanele militare şi tancurile acestuia nu funcţionează cum trebuie, se întreabă mulţi polonezi. Cine îi ajută, dacă ruşii se pornesc spre est, aşa cum s-au pornit deja spre Crimeea? Berlinul cel pragmatic consideră că temerile de acest fel sunt exagerate. Dar în Polonia domneşte frica - iar Statele Unite înţeleg acest lucru.

Călătoria lui Frank-Walter Steinmeier în Polonia a avut accente istorice puternice, amintind de aniversarea a 100 de ani de la redobândirea independenţei poloneze. La finele secolului al 18-lea, Rusia, Prusia şi Austria au călcat în picioare dreptul internaţional şi au împărţit teritoriul Poloniei vecine, aflate într-o poziţie mai slabă. Astfel, statul polonez a dispărut de pe hărţile Europei pentru aproximativ 120 de ani.

Renaşterea Poloniei după cinci generaţii n-a fost o coincidenţă şi nu se datorează nici discernământului vecinilor, ci e rezultatul unei lupte îndelungate pentru existenţă. Mulţi nu ştiu că Statele Unite erau deja în acea vreme de partea Poloniei. În cele "14 Puncte" din 1918, preşedintele american Woodrow Wilson solicita pace pentru Europa şi libertate pentru Polonia. Amintind astăzi de istoria ţării, Varşovia ia în considerare şi acest gest.

Situaţia politică actuală nu a fost abordată pe larg de Steinmeier în cadrul călătoriei sale, a spus că termenul "noi" e puternic în Europa şi că realizările trecutului trebuie menţinute. Şi Polonia doreşte acest lucru, dar în acelaşi timp se simte mai bine în tabăra "anti-establishment" a lui Trump - cu un sentiment naţional puternic şi o armată pe măsură.

Când Steinmeier spune "noi", se referă la o Europă care se pregăteşte de confruntarea cu o serie de provocări, care vin şi din partea altor state occidentale - probabil o aluzie la SUA. Pentru Polonia, ţara vecină Germania e însă cea mai mare provocare actuală.