Nu suntem în stare de nimic la Moria

Reacțiile politice europene la incendiul ce a distrus tabăra de refugiați Moria de pe Lesbos te revoltă. Ministrul german de Interne Horst Seehofer, comisarul european Margaritis Schinas, prim-ministrul grec Kyriakos Mitsotakis și alții se trezesc vorbind despre soluțiile europene la problema azilului, soluţii despre care știu foarte bine că nu există de cinci ani și că nici nu vor exista prea curând.

Cancelarul federal Angela Merkel a declarat cu jumătate de gură la Berlin că nu există deloc o politică europeană în materie de azil. Inversând celebra afirmație a Angelei Merkel din 2015 (”Vom reuși” – cu referire la controlarea fluxului migrator și a integrării nou veniților în Germania, n.r), s-ar putea spune că, în ceea ce privește Moria, nu suntem în stare de nimic.  

Astăzi nu este vorba de concepte imaginare europene de solidaritate, ci de ajutor urgent pentru mai bine de 12.000 de oameni. Din câte știm, ei stau încă pe caldarâm, fără apă, fără hrană, fără adăpost, la trei zile după ce flăcările au mistuit tabăra de refugiați. Ce să mai vorbim despre prevenirea infecțiilor cu coronavirusul. E un scandal.

O catastrofă previzibilă

Responsabilii politici din Grecia fie privesc în alte direcții, fie nu sunt în măsură să ofere ajutor în caz de dezastru. Ce face însă restul Europei? La câteva zile după teribila explozie ce a devastat zona portuară din Beirut, organizația de protecție civilă și ajutor în caz de dezastru din Germania și nave de război franceze cu provizii se aflau deja la fața locului. Ce fac acestea acum? Nu este posibil să organizăm ajutor pe o insulă grecească? Mai ales că dezastrul de aici era previzibil, organizațiile de ajutor avertizând de ani de zile că tabăra este supraîncărcată și prost organizată.

Este pur și simplu șocant că răspunsul comisarului european Schinas se referă la construirea ”cât se poate de repede” a unei noi tabere cu corturi. Pe bune? Doriți să așteptați până când încep oamenii se moară de foame și năvălesc peste săteni?

Ministrul german al dezvoltării, Gerd Müller, are dreptate când spune că mii de oameni pot fi evacuați din regiune în trei zile. Din punct de vedere tehnic, aceasta nu este o problemă, dar există o lipsă de voință politică. Atât de simplu și atât de scandalos.

Germania și Franța au convenit să primească fiecare 150 de copii. Alte opt state vor să preia încă 100. O tristă consolare în fața unei suferințe atât de mari. Foarte bine de cei 400 de norocoși. Însă UE transmite un mesaj de incompetență. Ba, în cazul guvernului federal, este și un semn al lipsei de omenie, în contextul în care cel puțin zece orașe mari din Germania au declarat în mod voluntar că vor să găzduiască victimele dezastrului de la Moria – ba chiar imediat.

Descurajare intenționată

Observând că guvernul european nu acționează, se poate trage concluzia că imaginile mizeriei, disperării și ale eșecului de pe insula Lesbos sunt deliberate, scopul lor fiind acela de a descuraja. Este cinism pur, ce nu mai are nicio legătură cu valorile europene atât de des invocate. Summitul UE a adoptat oficial descurajarea ca mijloc al politicii migraționiste în vara anului 2018. Acum asistăm la punerea în practică a acestei politici.

Alice Weidel, lidera opoziției populiste (Alternativa pentru Germania, n.r) din Bundestagul german s-a descalificat complet. Ea a cerut să nu fie preluată nicio victimă din Moria, existând posibilitatea ca, printre oamenii ce ar fi aduși în Germania, să se numere înșiși incendiatorii. Doamna fără inimă Weidel ar trebui să știe că, odată ajunși la fața locului, pompierii mai întâi sting flăcările și salvează oamenii, chiar și în situația în care focul este pus de o mână criminală. Abia după aceea, poliția caută posibili făptași. La fel s-ar întâmpla și în cazul în care ar arde o casă a doamnei Weidel. Iar la Moria nu poate fi altfel.