Implicare zadarnică în favoarea Ucrainei

Ucrainenii nu vor pentru nimic în lume să se îmbolnăvească de Covid în vremuri ca acestea, fiindcă Vladimir Putin ar putea să atace oricând. Zăcând în pat cu febră ei nu ar putea pune mâna pe carabină când ocupantul ar mărşălui pe străzi cântând "Katiuşa" sau alte cântece din cel de-al Doilea Război Mondial.

Nici pentru mine nu ar fi plăcut, fiindcă zilnic sunt foarte solicitat cu întrebări presante din toată lumea. Din partea unei reviste din Spania, a unui cotidian italian, a unei agenţii din România, a unei firme franceze, a unui post norvegian de radio. De la o zi la alta, aceste solicitări devin tot mai numeroase.

Toţi deodată şi în acelaşi timp

Vreme de opt ani nimeni nu s-a interesat de Ucraina. Ţara părea inexistentă. Dar brusc toţi sunt prezenţi în acelaşi timp: "răspundeţi în scris unei serii de întrebări", "contactaţi-ne prin telefon, skype sau zoom", "scrieţi un eseu despre rădăcinile istorice ale actualei confruntări", "contraziceţi-l pe Putin", "convingeţi-i pe germani".

Of! Până când? "Desigur, încă în cursul zilei de azi. Cel târziu până mâine." Ştiţi, dacă trebuie să scriu în engleză va dura ceva mai mult..."Nicio problemă! Scrieţi în limba maternă! Am putea să traducem şi din limba rusă!"

Este frustrant, la fel cum a fost cu opt ani în urmă, când pe Maidan au fost împuşcaţi oameni, supranumiţi ulterior "Suta Celestă". La telefon mi se cerea în permanenţă: "Scrieţi un comentariu pe tema naţionaliştilor! La voi pe Maidan domină bande naţionaliste. Povestiţi-ne ceva mai exact pe această temă!"

Nici mulţumiri nici sprijin

Tremuri din tot corpul şi nu ştii unde se află cei dragi în acele momente. Dar în acelaşi timp ţi se solicită o analiză la rece, distantă, la obiect, cu explicarea amănunţită a poziţiilor "ambelor părţi". Despre ce este de fapt vorba aici la voi.

Apoi îţi revii şi scrii ceva - în limba engleză. Consulţi mereu dicţionare, te gândeşti la diverşi termeni, formulezi. Trimiţi răspunsuri aproape tuturor celor care ţi-au trimis întrebări. Ignorate sunt doar diversiunile prea evidente.

Totul a fost trimis. Asta a fost. Şi toţi au dispărut. Nu au mai dat niciun semn, nici măcar confirmarea că au primit materialul. Nicio vorbă de mulţumire, nicio asigurare de sprijin. Nu pentru tine personal ci pentru ţara ta. La revedere peste opt ani! Salutare!

Astăzi totul e mai calm. Pe strada unde se află cei dragi ai mei nu este (încă) nimeni împuşcat. Dar când mă întreabă o revistă spaniolă ce fac acum scriitorii ucraineni pentru a se apropia de poporul rus mă simt în pragul unui atac cerebral.

Şi când citesc că "marea majoritate a cetăţenilor germani sunt împotriva tranzitului prin ţara lor a armelor către Ucraina" mă simt şi eu foarte frustrat. Mai ales că acesta nu este rezultatul unui studiu de pe timpuri, ci al unuia foarte actual, publicat pe 27 ianuarie. Potrivit acestuia, electoratul formaţiunii de stânga Die Linke (71 la sută), al formaţiunii populiste de dreapta AfD (67 la sută), al social-democraţilor (61 la sută), este de aceeaşi părere în această privinţă. Acelaşi lucru cred şi cei care votează conservatorii din CDU / CSU (56 la sută), ecologiştii (55 la sută) sau liberalii (54 la sută).

Unitatea naţională a germanilor - iată că devine aici evidentă! Cine susţine că ţara ar fi scindată? Germanii sunt uniţi. În ochii mei sunt de acord să permită ca ucraineni neînarmaţi să fie ucişi. Dacă nu vor să accepte să aparţină "poporului lui Putin", atunci să piară. Fără ucraineni viaţa lor va fi mai liniştită şi mai confortabilă.

Exagerez? Denaturez totul intenţionat?

Bilanţ tragic

Iată aici un citat dintr-o scrisoare primită de la redactorul unuia din cele mai bune ziare germane: "Cred că celor mai mulţi germani nu le este clar că Putin vrea să făurească un nou imperiu rus. Ce credeţi că se aude pe aici chiar şi în cercuri educate? El vrea doar sfera sa legitimă de influenţă, Ucraina a aparţinut mereu Rusiei, el vrea doar un pic de respect etc. Oamenii nu au devenit mai deştepţi după evenimentele din 2014, ci mai proşti."

Acesta este un bilanţ trist al ultimilor 30 de ani. Pentru mine personal este unul tragic. Nu am refuzat niciodată presa germană, cu care am intrat în contact cu mare plăcere. Mi-am lăsat deoparte romanele şi poeziile pentru a scrie la dorinţa redacţiilor alte texte, am acordat interviuri şi presei supraregionale influente dar şi ziarelor locale. Pur şi simplu tuturor. Am colaborat şi cu posturile de radio şi televiziune având milioane de ascultători şi telespectatori, atât în direct cât şi prin emisiuni întregistrate. Credeam că sunt înţeles. Măcar că oamenii încep să mă înţeleagă.

Şi acum? După mai bine de 30 de ani de eforturi şi de timp investit, după sute şi sute de convorbiri care mi s-au părut reuşite, căruţa mea e împotmolită tot acolo unde era la început. Când am fost întrebat, în 1992, la München, ce înseamnă de fapt limba ucraineană. Nu este cumva un dialect rusesc? Sunt sigur că întrebarea asta mi se va mai pune şi în 2022. Nici limba şi cultura ucraineană, nici Ucraina însăşi, nimic nu există, nimic nu s-a schimbat în percepţia germanilor.

Dar cum să se schimbe? Respectarea sferelor de influenţă este prioritară pentru germani. Iar sfera de influenţă a lui Putin este respectată în mod special. El este sfânt şi intangibil.

Iuri Andruhovici este scriitor, poet, eseist şi traducător urainean. Este considerat una din principalele voci culturale şi intelectuale ale ţării sale. Operele sale sunt traduse şi publicate în întreaga lume.