Opinie: De ce nu-l ia nimeni în seamă pe Bolojan?

Totul pentru ca George Simion de la AUR să nu intre în turul al doilea alături de premierul Marcel Ciolacu și să repete în acest fel scenariul din anul 2000, când Ion Iliescu a strâns un număr record de voturi în finala cu extremistul Vadim Tudor. „Anul 2000 este destul de aproape şi nu va mai conta cine va fi pe locul 3, 4 sau 5” a declarat Bolojan.

De ce nu i-a venit această idee mai devreme? De ce nu le-a propus liberalilor la congresul din septembrie? Sau la întâlnirea PNL de la Sinaia, de la începutul acestei luni? Candidatul liberalilor, Nicolae Ciucă nu stătea nici atunci prea grozav în sondajele de opinie reale, pe baza cărora partidul ia decizii. Cum de abia cu o săptămână înainte de primul tur al alegerilor prezidențiale vine cu o strategie pentru propulsarea unei coaliții democratice? Poate că Ilie Bolojan nu se simțea destul de puternic pentru a discuta deschis, în partid, scorul mic al domnului Ciucă și între timp a prins curaj. Nu e puțin lucru să-ți ofere trei partide fotoliul de premier. Ce-i drept PNL, USR și UDMR ar putea să facă o majoritate după alegeri și să-l propună pe Bolojan prim-ministru. Liderul UDMR, Kelemen Hunor a spus, însă, că Bolojan e doar „ediția Klaus Iohannis 2024” fiindcă „este la fel de inflexibil” și „nimeni nu are dreptate în afară de el”. Lui Kelemen Hunor nu-i place de Bolojan, fiindcă nu riscă niciodată nimic. Liderul UDMR vede în chibzuința lui Bolojan un defect și spune că liberalul din Oradea „intră în scenă doar când are posibilitatea să câştige”. Oricum, Kelemen Hunor nu se așteaptă la o coaliție cu PNL, ci la una cu PSD. Liderii maghiarilor au lucrat întotdeauna mai bine cu social-democrații, iar PSD a fost mai mereu mulțumit de această colaborare.

În această campanie electorală, PNL care este cel mai vechi și mai mare partid din zona de centru-dreapta a eșicherului politic nu prea l-a criticat pe Marcel Ciolacu și a făcut mereu calcule pentru o eventuală nouă  alianță la putere cu social-democrații. Acesta a fost principalul motiv pentru care PNL nu a încercat să facă o alianță electorală cu USR, un plan de recâștigare a încrederii între cele două formațiuni și căutarea unui candidat comun. Nici chiar Ilie Bolojan nu a bătut cu pumnul în masă și nu a căutat aliați în interior pentru o direcție de acest fel, deși cercetările sociologice au arătat că PSD e în creștere.

Reacția logică la această creștere ar fi fost un curent anti PSD și anti AUR cu un candidat prezidențial comun PNL-USR în tandem cu un prim-ministru agreat de ambele formațiuni. Era singura soluție pentru a impulsiona un electorat apatic și nemulțumit de clasa politică, dar liberalii nu puteau fi în același timp la putere cu PSD și în opoziție cu USR. Așa că, au ales soluția cea mai profitabilă pe termen foarte scurt, dând cu piciorul unei construcții solide, în favoarea banilor aruncați în campanie de cabinetul condus de Marcel Ciolacu. Există însă și o facțiune dizidentă care nu mai vrea cu PSD și care se pregătește pe marginea terenului de joc. Ar face parte din acest grup pe lângă Bolojan și fostul șef al SRI, Eduard Hellvig plus alți fruntași liberali nemulțumiți de felul în care partidul s-a supus directivelor impuse de la Cotroceni. Dar totul depinde de finalul alegerilor, fiindcă până acum PNL și-a găsit consolarea în mediocritatea liderilor și nimeni nu a vorbit despre lenea generalizată, care ascundea indiferența față de viitor. 

Ilie Bolojan a declarat ieri la o reuniune regională a liberalilor de la Cluj că Nicolae Ciucă, Mircea Geoană și Elena Lasconi trebuie „să găsească o soluție în al unsprezecelea ceas”. Printre cei 6000 de membri PNL  prezenți s-a aflat și Ciucă, dar liderul PNL nu a răspuns nimic la îndemnul lui Bolojan: „Vă rog să vă gândiţi pentru că cei care nu se gândesc la istorie riscă să repete nişte greşeli”. Lasconi a răspuns că Nicolae Ciucă „a refuzat, deja, să facem sondaje independente pentru a stabili cine este cel mai bine plasat și pentru a avea un candidat comun”, iar Geoană a spus că doar el poate ajunge în turul al doilea.  

O soluție la problema lansată de Bolojan nu se poate rezolva într-o săptămână, fiindcă fiecare candidat are propriile interese și fiecare partid are propriile socoteli despre ceea ce urmează. Orgoliile, interesele personale și nu în cele din urmă banii, sunt principalele motive ale blocajului din tabăra anti-PSD și anti-AUR. Candidatul care va intra în turul al doilea va trage după el și partidul pe care îl are în spate. Deci orice pas al prezidențiabililor are nevoie de aprobarea propriei formațiuni. Întreaga situație scoate la iveală o dimensiune tragică, periculoasă pentru țară.