1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

O lume pe dos

1 septembrie 2011

Nu politicienii îi invită pe milionari şi miliardari să contribuie mai substanţial la vistieria publică, ci aceştia din urmă sunt cei care îndeamnă politica să-i pună la plată. Nu este singura anomalie a lumii de azi.

https://p.dw.com/p/12RRf
Imagine: picture alliance/dpa

Impozitul pe avere are doar o valoare simbolică, de vreme ce el nu rezolvă gigantica problemă a datoriilor Republicii Federale - crede DIE WELT, care salută la începutul articolului de fond, publicat azi pe prima pagină, iniţiativa unor milionari şi miliardari germani de a juca rolul bunilor samariteni.

Anunţîndu-şi, cîţiva dintre ei, în paginile săptămînalului DIE ZEIT, disponibilitatea de a fi mai sever impozitaţi, şi-au sporit bunul renume urmînd exemplul unor miliardari americani şi francezi.

Berlinul stă încă în expectativă în faţa generoasei oferte, în timp ce, în Italia, Berlusconi nici nu se gîndeşte să-i impoziteze mai sever pe cei cu multă dare de mînă, necum să renunţe el însuşi la putere în pofida scandalurilor ce nu contenesc. În schimb, cruţîndu-i pe cei bogaţi de impozite, s-a gîndit să înjumătăţească numărul parlamentarilor – relevă SALZBURGER NACHRICHTEN. Aşa încît, constată la rîndul lui NEUE ZÜRCHER ZEITUNG, demagogia lui Berlusconi sărăceşte pe mai departe Italia, cufundată într-o stare de resemnare.

Scandalurile nu-l ocolesc nici pe preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy. Abia a apucat să savureze victoria în Libia că imediat a reizbucnit acasă vulcanul afacerii Bettencourt, lava sa fierbinte revărsîndu-se peste întreaga Republică, prin intermediul unei cărţi – remarcă L'ALSACE.

Este vorba de judecătoarea de instrucţie care a instrumentat cazul finanţării ilegale a campaniei prezidenţiale a lui Sarkozy şi căreia ulterior i-a fost retras dosarul. Curajul ei de a spune lucrurilor pe nume, aflîndu-se încă în funcţie, spune mult despre relaţiile dezastruoase dintre executiv şi justiţie.

Christian Wulff Angela Merkel Guido Westerwelle CDU FDP Bundespräsident
Voie bună în politica germană: Christian Wulff, Philipp Rösler, Angela Merkel şi Guido WesterwelleImagine: picture alliance/dpa

În Germania, deşi politica faţă de Libia promovată de şeful diplomaţiei berlineze Guido Westerwelle a adus grave prejudicii prestigiului Republicii Federale, partenerii coaliţiei conservator-liberale bagă capul în nisip, declară încheiate dezbaterile ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat.

LIDOVE NOVINY critică de la Praga politica de struţ a guvernului, în timp ce DIE WELT publică o fotografie a trioului Rössler, Merkel, Westerwelle, în care toate personajele sunt într-o cum nu se poate mai euforică dispoziţie.

Prioritară este la ora actuală pentru Berlin soluţionarea crizei euro. Cît despre Europa, cazul Libiei îi va furniza o bună ocazie de a demonstra că şi-a schimbat obiceiurile, că nu-i va mai curta pe dicatorii din bazinul mediteranean, că nu va mai ignora încălcarea drepturilor omului din teama de a nu tulbura afacerile cu petrol şi gaze, scrie STUTTGARTER ZEITUNG.

Cu un optimism temperat, întîmpină WETZLARER NEUE ZEITUNG victoria forţelor anti-Gaddafi din Libia, sprijinite de NATO, amintind că şi în Irak şi Afganistan, după prăbuşirea vechiului regim, a înflorit speranţa în democraţie şi libertate, din nefericire prea de timpuriu spulberată. Rebelii libieni vor mai degrabă să rămînă între ei, ceea ce nu prevesteşte nimic bun, din cauză că opoziţia este scindată. În cele din urmă, există riscul izbucnirii unui război civil incontrolabil, avertizează ziarul citat.

Primele zile după prăbuşirea regimului Gaddafi şi instituirea păcii ridică dificultăţi la fel de mari precum a ridicat războiul, opinează THE GUARDIAN, precizînd că Libia nu este Irak şi că ea nu este măcinată de conflicte religioase. Problema mediatorilor internaţionali este că ei nu ştiu cînd trebuie să se retragă.

Autor: Rodica Binder
Redactor: Ovidiu Suciu