Numărătoarea inversă a început

Întunecime -titrează FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG situaţia din Rusia unde populaţia este sătulă de aşa numita democraţie a ciomegelor. Unde Putin, viitorul preşedinte, tună şi fulgeră împotriva Americii, care ar fi "manipulat" şi încurajat nemulţumirea alegătorilor, în timp ce Medvedeev, încă preşedinte pe ultima sută de metri se arată clement şi îngăduitor.

În căutarea surselor de nemulţumire a cetăţenilor ruşi înfometaţi de o autentică democraţie, DIE WELT ajunge la următoarea concluzie: că, în vremuri de anarhie şi declin economic, oamenii sunt nesatisfăcuţi - nu-i de mirare. In schimb, este surprinzător că, în condiţii de relativă stabilitate, cu un buget solid, cu un furnizor de devize precum Gazprom, care aduce in vistieria statului sume record, nu se încheagă, politic vorbind, o poveste de succes. Iar atunci cînd, dată fiind tocmai această situaţie, după alegerile parlamentare se coagulează o stare de spirit protestatară, ceva trebuie să fie putred în Rusia. Şanse de ameliorare nu se întrevăd, iar elitele urbane se tem de o nouă eră de plumb, de stagnare, devreme ce, de pe acum, se ştie cine va guverna Rusia până în 2024…

Din fericire, Uniunea Europeană nu a ajuns atît de departe şi nici nu va ajunge, deşi nici aici viitorul nu se anunţă tocmai trandafiriu. Comunitatea celor 27 trece printr-o criză existenţială, notează LE MONDE, o criză pe care cuplul germano-francez se simte şi este chemat să o administreze.

În ce fel explică LIBERATION: Planul Merkozy poate fi acceptat sau abandonat, iar această soluţie de compromis corespunde imaginii unei uniuni democratice a 27 de ţări avînd diverse culturi şi evoluţii politice. Proiectul ar urma să se supună unei foarte riguroase coregrafii şi unui plan strict à la Merkel: echilibrarea conturilor şi disciplina bugetară, şi abia după aceea solidaritate şi asumarea în comun a poverii datoriilor. Aceasta, în timp ce necesară ar fi tocmai ambiţia de a încuraja creşterea economică, singurul mijloc apt să le aducă cetăţenilor Europei altceva decît austeritate, o severă politică fiscală şi şomaj…

Strategia elaborată de Merkel şi Sarkozy este tardivă, în optica ziarului suedez DAGENS NYETHER. Şi, mai grav încă, ea alimentează noi discrepanţe. Apoi, ea este elaborată pe termen lung, ceea ce nu constituie o premiză favorabilă soluţionării problemelor acute ale zonei euro. Dar la fel de sigur este că aceste probleme nu pot fi eradicate de azi pe mîine.

Oricum, planurile Angelei Merkel şi ale camaradului ei, Nicolas Sarkozy, sunt dătătoare de speranţă şi taie răul de la rădăcină, în măsura în care restabilesc autoritatea pactului de stabilitate - opinează, de la Viena, DIE PRESSE.

Euro sau Europa? - se întreabă, de la Milano, CORRIERE DELLA SERA, analizînd dramaticul summit de la Bruxelles. Cu 20 de ani în urmă, la Maastricht, erau aşezate temeliile unităţii monetare, aminteşte ziarul italian.

Care temelii ar fi avut, din capul locului, două defecte - precizează EL MUNDO, citînd opinia preşedintelui Sarkozy: nu a fost instituit un guvern economic comun şi au fost admise state insuficient pregătite. Aceste carenţe nu au voie să se mai repete în noua reformă. Pe de altă parte, timpul presează. Pe pieţele financiare nervii şi tensiunile au atins paroxismul. Comisarul UE, Olli Rehn, a avertizat că numărătoarea inversă pentru salvarea monedei euro a început. A sosit momentul să se dea startul, deşi încă nu se ştie încă exact încotro duce călătoria.

Ce se ştie, este că paşii, pe care Uniunea Europeană i-a făcut în ultimii ani spre a salva moneda comună, diminuează tot mai mult legitimitatea ei politică, conchide ziarul flamand DE STANDAARD din Bruxelles.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Petre M. Iancu