„Nu împotriva Ucrainei!”: povești ale unor dezertori ruși

Oktoberfest este în plină desfășurare la München. Pe „Vasili” îl întâlnim, însă, într-un parc liniștit de la marginea orașului. Se află în Germania de aproape o lună. Este unul dintre primii dezertori ruși care au reușit să intre legal în Republica Federală.

Spune că se simte în siguranță aici, dar îi este frică pentru familia lui, rămasă acasă. Vasili (nume schimbat) riscă până la 15 ani de închisoare pentru că a dezertat din armata rusă. În Rusia, autoritățile îl caută.

„Nu lupt împotriva propriului meu popor”

Vasili este artilerist. A studiat la academia militară și s-a înscris pentru a servi în armată, timp de câțiva ani. A fost repede dezamăgit de ce a găsit acolo dar încercările de a părăsi armata au fost fără succes. Când Rusia a atacat Ucraina, i s-a ordonat să meargă pe front. Le-au zis: „Pregătiți-vă, deja rămânem fără oameni”. 

Vasili a refuzat. „Sunt de origine ucraineană”, i-a spus superiorului său: „Tatăl meu este ucrainean, nu voi lupta împotriva propriului meu popor”.

În ciuda tuturor amenințărilor primite, Vasili nu a plecat pe front, dar nici nu a fost liberat din unitate. Ca și alți dezertori care au discutat cu reporterii DW, Vasili a explicat cât de greu era să părăsești armata chiar și înainte de 21 septembrie 2022, data la care președintele Vladimir Putin a anunțat o mobilizare parțială. După aceea a devenit complet imposibil. Pedepsele pentru părăsirea fără permisiunea superiorilor a unei cazărmi și pentru dezertare au fost majorate la 10, respectiv 15 ani de închisoare.

„Nu exista nicio cale de ieșire”, spune Vasili. „Am primit un apel de la comandament și mi-au spus că dacă nu mă duc la război, deschid proces penal împotriva mea. Voi fi băgat după gratii, de unde vei fi oricum trimis la război”. Atunci a decis Vasili să fugă din Rusia.

„A fost pur și simplu imposibil să refuzi”

Potrivit organizației „Idite lesom” („Treceți prin pădure”), care îi ajută pe ruși să evite trimiterea pe front, mii de bărbați care au apelat la activiștii pentru drepturile omului au părăsit țara, imediat după ce au primit ordin de mobilizare. Numărul celor plecați pe cont propriu este probabil mult mai mare.
 
Majoritatea bărbaților fug în principal în Kazahstan sau Armenia. Unul dintre ei este ofițerul de comunicații „Viktor” (nici el nu vrea să-și dea numele adevărat). Spre deosebire de Vasili, Viktor a ajuns să ia parte la operațiunile militare rusești împotriva Ucrainei.

Cu DW, Viktor a vorbit prin apel video, din capitala kazahă Astana. El spune că a încercat să părăsească armata, dar în februarie 2022 i s-a cerut să meargă la un exercițiu, în peninsula ucraineană Crimeea, anexată de Rusia. Pe 24 februarie, unitatea sa a luat parte la invazia rusă. „Ne-au trezit la 5 dimineața, ne-au aliniat și ne-au spus: Începe!. Însă nu au spus unde ar trebui să mergem”, își amintește ofițerul. „În acel moment era pur și simplu imposibil să refuzi. Dacă fugeai înainte, te împușcau ucrainenii. Dacă fugeai înapoi te prindeau oamenii tăi".

El a rămas pe teritoriul ucrainean ocupat până în vara anului trecut. „Am văzut prizonieri de război executați la ordinele date de comandantul unității, dar niciodată așa ceva ca la Bucea”. El susține că a aflat pentru prima oară despre masacrarea civililor din Ucraina la sfârșitul lui aprilie 2022, când a reușit să acceseze internetul. „Din acel moment am regândit o mulțime de lucruri”, spune militarul.

„Sunt gata să mă las judecat”

La granița cu Ucraina a ajuns, în februarie 2022, și Evgheni, ofițer într-o unitate de forțe speciale. El provine dintr-o familie săracă, iar armata i-a permis tânărului să evolueze social. „Am sperat și am crezut că nu va fi război. Ne-am gândit că Putin este un criminal și un hoț, dar nu un fanatic care să înceapă un război. S-a întâmplat, însă, altfel", povestește Evgheni.

Pe 24 februarie, unitatea din care făcea parte a trecut granița în Ucraina. A ajuns la Brovari, lângă Kiev, unde „totul a decurs foarte trist pentru noi. La 30 martie, aproape o întreagă companie a fost ucisă. Pe de altă parte „din apropiere de Kiev nu am luat prizonieri pentru că nu aveam nicio modalitate de a-i duce în Rusia, așa că toți au fost uciși”. El, personal, nu ar fi fost implicat în crime: „Sunt gata să fiu judecat. Conștiința mea este curată. Da, am luptat, da, am împușcat, dar am fost și împușcat și vreau și să trăiesc". Și, mai spune Evgheni, ucrainenii au procedat în același mod.

Teama de extrădare în Rusia

După ofensiva rusă eșuată de lângă Kiev, unitatea lui Evgheni a fost mutată în Donbass. Pentru a scăpa de acolo, s-a împușcat în picior. „Ne-am rănit unii pe alții lângă pozițiile ucrainene și am spus că ucrainenii ne-au împușcat. Ne-au crezut și ne-au dus la un spital din Rusia”.

Viktor a fost în concediu, la jumătatea lunii august 2022. Întors la unitate, a încercat să renunțe, dar nu a reușit, înainte de a fi anunțată mobilizarea. În cele din urmă a fugit, ca și Evgheni, în Kazahstan. Deoarece există proceduri penale împotriva lor în Rusia, nu pot obține locuri de muncă oficiale în Kazahstan. Cartelele SIM și conturile bancare le fac pe numele altora și se tem că autoritățile locale i-ar putea extrăda în Rusia.

Vize umanitare pentru dezertorii ruși

Viktor vede „trei opțiuni: Franța, Germania sau SUA”. A contactat deja de mai multe ori ambasadele acestor state și ale altor țări occidentale, dar până acum fără succes. „În mai 2022, Ministerul Federal de Interne a spus că dezertorii din armata rusă vor primi protecție ca refugiați, deoarece se poate presupune că gestul lor va fi interpretat la Moscova drept un act politic împotriva războiului și, prin urmare, sunt pasibili de persecuție politică”, explică Rudi Friedrich, director al Connection e.V.

Asociația cu sediul în Offenbach face campanii internaționale pentru cei care din motive de conștiință refuză să participe la războaie. Împreună cu alte ONG-uri, asociația solicită Parlamentului European și statelor Uniunii Europene să îi protejeze pe cei care refuză să lupte pentru Putin. Una dintre soluții ar fi să li se elibereze vize umanitare.

În Germania se poate solicita azil - dar este nevoie de pașaport și de o viză. Or, acest lucru este aproape imposibil pentru dezertori, punctează Friedrich, convins că acei ruși care își asumă riscuri personale mari și care nu vor să lupte sau să ia parte la crimele acestui război, merită protecție.

Căi de evadare spre Europa pentru dezertorii ruși

Vasili este unul dintre primii dezertori care a reușit să vină din Kazahstan în Europa fără pașaport. Ambasada Germaniei din Kazahstan i-a eliberat un document de călătorie temporar pentru străinii cu viză de muncă. A obținut un job de programator într-o companie IT din Germania, deși nu a fost ușor să găsească o firmă dispusă să accepte un dezertor fără pașaport, recunoaște „Vasili”. Și mai greu, însă, i-a fost să plece din Kazahstan.

La prima încercare a fost dat jos din avion: fusese găsit în baza de date internațională pentru persoane urmărite. Fiica lui de cinci ani a fugit la toți polițiștii de frontieră și le-a cerut „să i-l lase pe tata”. A doua zi, datorită avocatului său, Iernar Kojanov, a putut să părăsească țara. „S-a dovedit că există anumite condiții în care acest lucru este posibil”, spune Vasili, fără a da detalii: „Există o cale de ieșire”.

Între timp se obișnuiește cu viața în Germania și vorbește cu entuziasm despre noul său job. Vasili dezvoltă jocuri. Este recunoscător Germaniei pentru viza eliberată, dar și Kazahstanului, pentru că i-a permis să treacă mai departe. Și speră ca și alții să aibă șansa de a scăpa, așa cum i s-a întâmplat lui, de acest război sângeros. „Le spun tuturor dezertorilor, tuturor celor care sunt pe front și sunt disperați: orice este posibil. Nu trebuie să lupți și să acționezi împotriva conștiinței tale. Puteți refuza să participați la aceste crime".