Marchează Brexit sfârşitul globalizării?

Nemulţumiri faţă de birocraţia de la Bruxelles, mânie faţă de potentaţii de la Londra, teama faţă de imigraţie - britanicii au avut o sumedenie de motive pentru a vota în favoarea ieşirii din Uniunea Europeană. Dar, din punct de vedere economic, Brexit este cel mai mare pas înapoi pe calea globalizării, înregistrat în întreaga istorie postbelică.

"Pentru întâia oară, o economie naţională majoră vine şi spune: Nouă ne merge mai bine dacă suntem singuri şi decidem noi înşine ce avem de făcut", afirmă Homi Kharas, director adjunct al programului pentru economie globală şi dezvoltare, derulat de Brooking Institution din Washington. "Este destul de şocant pentru sistem", a adăugat el.

Vreme de 70 de ani, globalizarea a fost privită ca o modalitate de rezolvare a problemelor lumii. În tot acest răstimp, fluxurile de capital, comerţul internaţional şi migraţia au tot luat amploare.

Multă vreme a existat un consens. Anume că toţi profită de pe urma globalizării. Şi ţările bogate şi cele sărace. Nenumărate studii şi creşterea rapidă a clasei mijlocii în China şi India păreau să demonstreze veridicitatea acestei teorii. UE cu a sa piaţă internă şi cu libertatea de mişcare a cetăţenilor săi era "un exemplu luminos" în acest sens, mai afirmă Kharas.

Bun pentru toate ţările, dar nu pentru toţi oamenii

Dar adepţii globalizării îşi îndreaptă privirea spre întreg, în cele mai multe cazuri, şi nu spre fiecare om în parte. Expertul de la Washington a precizat pentru DW: "Economiştii au susţinut mereu că toate ţările au de profitat de pe urma globalizării. Dar ei au plecat de la premisa că în fiecare ţară există mecanisme de distribuire a acestui profit la nivelul întregii societăţi".

Dacă, de exmplu, un studiu demonstrează că o familie americană are la dispoziţie, în medie, 10.000 de dolari în plus anual graţie unei mai strânse corelări a economiei mondiale, aceasta nu ne spune nimic despre felul în care este distribuită plusvaloarea la nivelul societăţii. Atâta timp cât apar noi locuri de muncă, mai bune, şi în alte regiuni ale ţării se închid fabrici, economiştii se declară mulţumiţi.

Guvernele pot încerca să echilibreze efectele negative rezultate de pe urma învechirii infrastructurii, a şomajului şi a educaţiei precare prin investiţii de stat, programe de stimulare sau politică fiscală. "Dar acest proces de redistribuire nu mai funcţionează între timp aşa cum trebuie", subliniază Kharas.

Teama de imigranţi

Inechitatea produce nemulţumire. La aceasta se adaugă teama de imigranţi, mai ales în rândul oamenilor cu calificare redusă, care văd în imigranţi cu precădere concurenţi. Kharas numeşte fenomenul "un al doilea pumnal înfipt în spatele globalizării".

Cu toate acestea, el nu crede că politica liberală a Germaniei în materie de refugiaţi a influenţat rezultatul referendumului din Marea Britanie. "Aş fi foarte surprins să aflu că decizia curajoasă a Angelei Merkel de a-i primi pe refugiaţi în Germania a influenţat notabil rezultatul plebiscitului", a declarat el.

El nu crede că a fost aşa fiindcă migraţia constituie o temă controversată în Marea Britanie de foarte multă vreme. "Am fost la finele anilor 1960 în Regatul Unit. Cu 50 de ani în urmă, exact despre aceeaşi temă se discuta", a evidenţiat expertul. Cu diferenţa că imigranţii de atunci proveneau mai ales din fostele colonii britanice din Asia de Sud sau din Caraibe, iar astăzi provin mai ales din Europa de Est.

Indiferent că s-a voit asta sau nu, decizia în favoarea Brexit este un precedent periculos. Fiindcă globalizarea economiei se confruntă cu o opoziţie din ce în ce mai mare, susţine Gary Clyde Hufbauer, expert în cadrul Peterson Institute for International Economics din Washington.

"Încă dinainte de Brexit, Runda Doha a Organizaţiei Mondiale a Comerţului era moartă, acordul de liber-schimb transpacific TPP se confruntă cu obstacole politice majore, iar micile măsuri protecţioniste se înmulţesc ca ciupercile după ploaie", a declarat Hufbauer. Şi în Europa planificatele acorduri de liber-schimb cu SUA (Transatlantic Trade and Investment Partnership - TTIP) şi Canada (Comprehensive Economic and Trade Agreement - Ceta) sunt contestate în cel mai ridicat grad.

Globalizarea a fost trimisă pe tuşă

Ţările sărace au cel mai mult de pierdut dacă această tendinţă va continua, susţine Kharas. "Ţările în curs de dezvoltare au câştigat cel mai mult de pe urma globalizării", spune el, dând ca exemplu majorarea investiţiilor, crearea multor locuri de muncă mai bune şi importanţa sporită de care se bucură educaţia şi sănătatea. Dacă decizia în favoarea Brexit va marca intrarea într-o perioadă de încetinire a integrării economice, "ţările în curs de dezvoltare se vor confrunta cu probleme serioase, cu precădere populaţia defavorizată de acolo", a avertizat Kharas. În opinia sa este nevoie de "o globalizare mai bună". Prin asta se înţelege o globalizare secondată de mecanisme mai bune pentru distribuirea profitului. Pare o ironie că Uniunea Europeană cu ale sale programe de stimulare a infrastructurii, industriei, agriculturii şi culturii tocmai acest ţel urmăreşte.