Mai este România o democraţie?

"Luptele pentru putere din România alarmează Uniunea Europeană", titrează RHEINISCHE POST, subliniind că Bruxelles-ul nu mai este dispus să asiste multă vreme la modul în care principiile statului de drept sunt puse sub semnul întrebării de guvernul de la Bucureşti.

Prin deciziile luate cît ai pocni din degete, Ponta a schimbat puternic sistemul, constată ziarul citat, cedînd irezistibil unei comparaţii - cea dintre Ungaria şi România - care se impune de la sine, fie şi cu unele amendamente politice: Orban este un anticomunist feroce, Ponta un tehnocrat roşu. În ciuda acestor diferenţe, cei doi uzează de metode izbitor de asemănătoare şi dau dovadă de aceeaşi insolenţă în tentativele de a supune propriei lor voinţe aparatul de stat, justiţia şi de a-şi exercita controlul asupra parlamentului. Ambii elimină separarea puterii dintre executiv şi legislativ, altfel spus, ei scot din ecuaţie exact nucleul democraţiei.

Şi ce face Uniunea Europeană? După ce ameninţarea de a suspenda dreptul de vot în Consiliul UE, luată în calcul în cazul României, nu a dat roade nici în Ungaria, Uniunea Europeană pare descumpănită, paralizată. Neglijenţele mai vechi se răzbună acum, se poate deduce din constatarea că, după ce a încurajat edificarea democraţiei în ţările din est, Bruxelles-ul a cam uitat să verifice evoluţia noilor membri, după aderare. Dincolo de aceste „scăpări”, ziarul formulează o mult mai gravă întrebare cu caracter aproape retoric: Cît de stabile politic şi de mature au fost realmente ţări precum Ungaria şi România, dacă deja la cîţiva ani după primirea lor în UE, fundamentele statului de drept se destramă precum o podea putredă?

Analogia dintre Ungaria şi România pe fundalul demolării principiilor statului de drept şi al brutalei extrageri a sîmburelui din fructul democraţiei, este dusă mai departe şi extrapolată şi asupra unei a treia ţări -Slovacia - unde un lider autocrat de stînga, Robert Fico, îşi face şi el de cap încercînd să acapareze puterea, uzînd de binecunoscutele reţete est-europene, dă de înţeles cotidianul maghiar, liberal de stînga, NEPSZABADSAG.

Aşa încît, referindu-se la o restauraţie, în amplul articol publicat în cotidianul berlinez TAZ, intitulat „Acuzaţie în faţa oglinzii”, scriitorul Jan Koneffke, bun cunoscător al realităţilor româneşti, nu este deloc departe de adevăr. Pornind de la un sondaj de opinie efectuat în 2010 din care rezultă că mulţi din cei afectaţi de măsurile de austeritate impuse de reformă‚ au plasat într-un plan secund valorile democraţiei, 41% dintre români avînd chiar nostalgia vremurilor ceauşiste, scriitorul german trece în revistă cîteva din meritele şi erorile comise de Băsescu în timpul mandatului său.

Or, el nu s-a făcut vinovat de încălcarea constituţiei, reala sa „culpă” rezidînd în sprijinul acordat acelor forţe care, la fel ca ex-ministrul justiţiei, Monica Macovei, au contribuit la progresul edificării unei justiţii independente.

Din acest motiv, Băsescu a reuşit să-şi atragă ura clasei politice corupte, indiferent de înregimentarea membrilor ei în aripa dreaptă sau cea stîngă a spectrului politic.

Trecerea în revistă a campaniei declanşate de USL împotriva lui Băsescu sugerează şi faptul că actorii vizează o revenire la vechile stări de fapte de dinaintea declanşării campaniei anticorupţie.

Primitivele metode ale noii puteri au alertat, cum era de aşteptat, Bruxelles-ul, la ale cărui dojeni plagiatorul Ponta a ripostat cu obişnuita-i insolenţă: Suntem cumva o colonie?

Întrebarea gravă este însă cu totul alta, fiind formulată în chiar titlul unui articol apărut în hebdomadarul DIE ZEIT: Mai este România o democraţie?

Semnatarul textului consideră că primirea ţării în 2007 în Uniunea Europeană ar putea trece drept un răspuns afirmativ. Numai că acest DA a fost dintru început atenuat şi de un DAR, iar în iulie 2012, cînd UE va emite cu toată sinceritatea raportul de ţară, afirmaţia nu va mai putea fi în nici un caz categorică. Cronica succintă a tuturor încălcărilor principiilor statului de drept comise cu o uluitoare viteză de guvernul Ponta în doar cîteva săptămîni îl determină pe ziaristul german de la Die Zeit să avanseze o a doua întrebare - şi anume, dacă se poate vorbi în situaţia dată de o lovitură de stat în România, cum consideră opoziţia? Sau este mai degrabă vorba de o luptă politică de o surprinzătoare intensitate între două tabere adverse, cum a etichetat clement, Martin Schulz, preşedintele social-democrat al Parlamentului European, isprăvile colegului său de partid de la Bucureşti.

Acstor isprăvi Uniunea Europeană nu le prea poate pune capăt, fiindcă nu dispune de prea multe mijloace. Oricum, Franţa şi Germania au început prin a pune guvernul Ponta public sub presiune.

Aşa stînd lucrurile, se întreabă în finalul textului autorul Matthias Krupa - mai poate face atunci parte din Uniunea Europeană o astfel de ţară?

Iată şi răspunsul: România a fost primită în Uniunea Europeană fiindcă s-a sperat că astfel procesul transformărilor necesare va fi accelerat, aşa cum anterior s-a întîmplat în numeroase alte state europene. In România, ca şi în Ungaria, Uniunea Europeană trebuie să-şi apere acum renumele de casă de corecţie în ale democraţiei. Dacă nu va izbuti, va avea de pierdut mai mult decît bunul ei renume.

Pentru moment, Uniunea Europeană e scindată în reacţia faţă de situaţia din România - titrează revista FOCUS în ediţia online, un articol în care sunt citate şi cîteva din declaraţiile unor responsabili de la Bruxelles.