Kosovo: Fiecare se pregăteşte pentru independenţă cum poate...

Este frig, dar zăpada de pe versantul nordic al muntelui Scharr sclipeşte în soarele după-amiezii. În partea de sud se află Macedonia. La doar 50km distanţă, în est, se găseşte Serbia, iar la vest, Kosovo. Liniştea muntelui nu trădează nimic din starea tensionată a celor două milioane de etnici albanezi din provincia ce aparţine oficial Serbiei. Kosovo doreşte să devină un stat independent:

"Ştim că în Kosovo sunt multe probleme, dar clarificarea statutului provinciei înseamnă rezolvarea celei mai mari dintre ele. Odată ce ar fi recunoscut ca stat independent s-ar îmbunătăţi şi situaţia populaţiei, pentru că regiunea ar deveni mai stabilă".

Majoritatea politicienilor albanezi gândeşte precum Sadik Imeri, unul din puţinii etnici albanezi care trăieşte în oraşul Strpce, populat în mare parte de sârbi. Localitatea, practic o enclavă sârbească în teritoriile albanezilor kosovari, ar putea deveni scena multor nelinişti pentru că Serbia nu va accepta uşor independenţa provinciei. Primarul oraşului Strpce:

"În rândul populaţiei domneşte încordarea. Oamenii se tem că statul sârb şi-ar putea pierde suveranitatea aici. Condiţiile de trai sunt mizerabile pentru că alimentarea cu energie electrică nu e deloc bună. Este frig şi nu dispunem de suficiente de condiţii de igienă. Parcă trăim în epoca de piatră. Alimentele îşi pierd termenele de valabilitate, iar acest lucru periclitează sănătatea"

Întreaga provincie Kosovo se confruntă cu lipsa curentului electric, iar atunci când există oamenii nu-şi permit să achite facturile. Din acest motiv, energia electrică este raţionalizată. Regiunea Kosovo are nevoie de investiţii pentru îmbunătăţirea standardelor de viaţă; lucru posibil numai în condiţiile în care provincia ar deveni un stat independent, sunt de părere politicenii albanezi şi cei occidentali. Sârbii, precum cei din enclava Strpce, sunt totuşi pesimişti:

"Serbiei trebuie să-i mulţumim pentru faptul că putem supravieţui aici. Dacă şi această legătură se întrerupe, şi mă refer îndeosebi la aspectele legate de îngrijirea sănătăţii şi educaţie, majoritatea ar pleca de aici"

"Trăim aici ca într-un ghetto şi nu putem face nimic. Nu avem curent electric, nu există locuri de muncă, nimic. Avem o situaţie grea şi nu ştiu cât o să mai rezistăm aşa"

La presiunile Occidentului, guvernul provizoriu al provinciei Kosovo a încercat în ultimii ani să coopereze cu minoritatea sârbă. Relaţiile s-au răcit însă în martie 2004 când, în urma demonstraţiilor violente ale albanezilor kosovari, în enclavele sârbeşti au fost distruse mai multe biserici ortodoxe şi mănăstiri. Etnicilor albanezi nu le surâde deloc ideea de a merge din nou pe mâna Serbiei. Iar recunoaşterea independenţei se lasă prea mult timp aşteptată - sunt de părere cetăţenii:

"Trăim cu speranţa că independenţa ne va asigura o viaţă mai bună. Am aşteptat mult timp şi ne e limpede că independenţa este soluţia potrivită pentru asigurarea stabilităţii nu numai în Kosovo, ci şi în Balcani"

"De fiecare dată, acelaşi lucru: aşteptăm şi nu se întâmplă nimic. În martie ar trebui să se schimbe ceva pentru că situaţia nu e deloc bună"

Într-adevăr, provincia nu are o economie funcţională - avertizează expertul în ştiinţe politice Behlul Begaj:

"În Kosovo, jumătate din populaţie este subnutrită, iar 15% nu dispune deloc de hrană. Aici există peste trei sute de mii de şomeri. Nemulţumiţi mai sunt şi cei 85.000 de pensionari, precum şi profesorii"

În cazul în care provincia îşi va proclama unilateral independenţa, un focar de instabilitate ar putea fi oraşul Mitrovica, împărţit între sârbi şi albanezi, pentru că sârbii nu vor să accepte controlul guvernului kosovar asupra întregii provincii. După stabilirea viitorului statut, mulţi sârbi vor trebui cel mai probabil să ia o decizie: ori se vor împăca cu ideea că trăiesc într-un Kosovo independent, ori vor trebui să-şi vândă proprietăţile şi să găsească un loc mai bun, cred kosovarii din Mitrovica. În schimb, primarul părţii sârbeşti a oraşului, Momir Kasalovic, spune că:

"Suntem pregătiţi pentru orice. Asta e patria noastră. Mulţi dintre sârbii kosovari au mai trăit ca refugiaţi, de accea acum sunt pregătiţi să-şi dea şi viaţa pentru a apăra acest teritoriu".