Janusz Korczak, părintele drepturilor copiilor

Imaginea în care Korczak apare înconjurat de copii, ţînându-l pe cel mai mic dintre aceştia de mână, restul urmându-l către lagărul de exterminare, a făcut înconjurul lumii.

La 5 august 1942, dis de dimineaţă, soldaţii SS au pătruns în orfelinatul evreiesc condus de Korczak, aflat în gheto-ul Varşoviei. Polonezul nu i-a părăsit pe micii lui protejaţi, fiind transportaţi cu toţii la Treblinka, în pofida faptului că medicul polonez evreu ar fi putut să se salveze. A refuzat însă toate mâinile de ajutor care i-au fost întinse, nedorind să îi lase singuri pe copii. A fost atât de ferm în decizia sa, încât a reuşit să-i convingă pe soldaţii nazişti să-l ducă şi pe el, odată cu ei, în lagărul de exterminare.

"În toate ghetourile evreieşti din Polonia ocupată de Hitler, educatorii, profesorii şi medicii au preferat să moară cu copiii de care aveau grijă. Astfel de gesturi sunt rezultatul simţului răspunderii din acele vremuri", spune biografa lui Janusz Korczak, Joanna Olczak-Roniker într-un interviu acordat Deutsche Welle.

Evreu şi polonez

Biografia lui Korczak apărută în 2012 şi în Germania scoate la lumină latura umană a "bătrânului doctor". Scriitoarea şi scenarista poloneză Olczak-Roniker l-a cunoscut pe Janusz Korczak încă din vremea când aceasta era copil. El a fost un bun prieten al bunicilor ei, motiv pentru care mama scriitoarei a scris, după încheierea războiului, o carte despre eroul Korczak.

Janusz Korczak, pe numele lui real Henryk Goldschmidt, s-a născut la Varşovia într-o familie bogată de evrei asimilaţi. Familia Goldschmidt n-a întors nici o clipă spatele iudaismului, fiind convinşi că poţi fi, simultan, evreu şi polonez.

Aceasta era de altfel şi convingerea lui Henryk, care, după ce a studiat medicina, a ajuns un pediatru renumit. Încă de foarte tânăr a trebuit să se implice în susţinerea familiei, mai ales după ce tatăl său a fost internat la psihiatrie. Cam aceasta a fost şi perioada în care tânărul medic s-a apucat să scrie cărţi pentru copii sub pseudonimul Janusz Korczak pe care l-a păstrat pentru tot restul vieţii.

Korczak nu şi-a întemeiat niciodată o familie, însă în 1912 a preluat conducerea unui orfelinat evreiesc din Varşovia, care fusese creat după însăşi îndrumarea lui.

Acesta a fost locul în care au venit de-a lungul timpului numeroşi pedagogi reformişti, atraşi fiind de metodele pedagogice deja celebre ale doctorului Korczak. Copiii pe care îi avea în grijă erau mai fericiţi şi siguri pe sine decât cei din alte orfelinate, Janusz Korczak fiind adeptul tezei conform căreia copiii trebuie abordaţi ca şi cum ar fi oameni mari. Principiul său pedagogic se baza pe "demnitatea copiilor", pe respectarea individualităţii acestora şi respingerea categorică a pedepselor corporale.

În accepţiunea lui Korczak, primul drept al copilului este de a fi aşa cum este el şi de a primi căldură şi atenţie. De altfel, viziunea sa a fost însăşi piatra de temelie a convenţiei ONU privind drepturile copiilor.

În casa de copii păstorită de el, medicul evreu a creat o mini-republică democratică a copiilor, care avea un parlament şi un tribunal propriu, unde copiii se organizau respectiv îşi reglementau neînţelegerile.

Copii către lagăr

Pianistul Wlasyslav Szpilman a fost martor la transportarea copiilor şi a lui Korczak către lagărul de exterminare. Artistul scrie în memoriile sale că Janusz Korczak "îi încuraja pe copii spunându-le că merg la ţară, ceea ce constituia un motiv de mare bucurie pentru ei. Chiar şi în camera de gazare, când otrava numită Zyklon B începuse să sufoce deja copiii, iar frica luase locul bucuriei, profesorul Korczak le-ar fi şoptit celor mici: "Nimic, asta nu-i nimic, copii".

Foarte sugestiv, titlul uneia dintre lucrările sale pedagogice este "Cum trebuie iubit un copil". Profesorul, medicul şi scriitorul Janusz Korczak a scris nu doar cărţi de pedagogie, ci şi cărţi pentru copii. Cea mai cunoscută este "Regele Macius Întâiul", un bildungsroman care ataca tutelarea, recte deposedarea copiilor de drepturile pe care le au.

În 1972, la treizeci de ani de la moartea lui în lagărul de exterminare de la Treblinka, Asociaţia Editorilor şi Librarilor Germani i-a acordat, postum, Premiul pentru Pace. Numeroase şcoli, orfelinate, străzi sau pieţe publice din Germania poartă numele pedagogului polonez evreu, care cândva a scris: "Când un copil râde, lumea întreagă râde şi ea".