Fritz: Există tentația de a folosi politic criza energetică

Edilul declară că este deschis în fața diplomaților germani atunci când descrie ce se întâmplă în politica autohtonă și că are nevoie de cel puțin patru-cinci ani pentru a pune reformele în mișcare în Timișoara. În același timp, Dominic Fritz crede că poate câștiga lupta cu sistemul, despre care sugerează că a reacționat excesiv, fiindcă „se simte amenințat” de USR.

DW: Guvernul tocmai a aprobat ordonanța de urgență prin care suplimentează banii pe care îi oferă primăriilor pentru plata gazului în această perioadă în care prețul energiei a explodat. Câți bani poate primi Timișoara, dacă se dovedește că e eligibilă să intre pe lista beneficiarilor?

Dominic Fritz: Mi-e greu să răspund la această întrebare, tocmai pentru că nu erau sume clare stabile și noi încă studiem dacă și cum putem să profităm și în Timișoara. Este urgentă nevoie de susținerea guvernului tocmai pentru că această criză a gazului a lovit foarte puternic sistemul de încălzire centralizată. În sectorul casnic, guvernul a venit deja cu un sprijin considerabil, dar pe partea aceasta de încălzire, să zicem, publică, din păcate, sprijinul până acum nu a fost suficient, astfel încât noi în Timișoara am dat deja peste 50 de milioane de lei doar în aceste prime săptămâni ale anului.

DW: Timișoara ar putea să nu fie eligibilă pentru că nu a cheltuit toți banii la sfârșitul anului bugetar? Ați păstrat banii să plătiți facturi energetice la începutul anului acesta și acesta e motivul pentru care Timișoara ar putea să nu fie eligibilă?

Dominic Fritz: Deocamdată nu e clar, încercăm să vedem. Dacă ar fi așa, ar fi o prostie colosală. Asociația Municipiilor din România a protestat când a apărut proiectul acestui O.U.G. Pe de o parte am păstrat  o parte din bani să putem plăti la începutul lui ianuarie niște facturi la zi și în al doilea rând noi am avut facturi de investiții de două ori mai mari în decembrie decât acest excedent: ceea ce înseamnă că, până când o factură este și plătită, e un circuit administrativ care durează două-trei săptămâni. Adică, dacă îți intră o factură pe 20 decembrie, nu reușești, chiar dacă ai banii în cont, să o și plătești până la sfârșitul anului. Noi am avut 60 de milioane de lei facturi de investiții în luna decembrie încă neplătite până pe 31 decembrie. Aceasta este doar o realitate contabilă, nu înseamnă că suntem o primărie bogată. Deci această prevedere din start a fost o prostie și noi acum analizăm să vedem care ar fi efectele pentru Timișoara.

DW: În Asociația Municipiilor din România, ați discutat și cu alți primari, mai sunt și alte mari municipii în această situație, să fie în pericol să nu primească bani de la guvern fiindcă și-au păstrat bani pentru a-și plăti în ianuarie facturile?

Dominic Fritz: Da, cel puțin Arad, dar mai sunt și altele. Eu cred că toate municipiile mari au un excedent la sfârșitul anului tocmai din această cauză contabilă: la sfârșitul anului intră foarte multe facturi și nu reușești până pe 31 să le plătești, mai ales că pot să vină facturi și pe 28 decembrie. Deci e absolut firesc să existe un excedent, care oricum după lege poate fi folosit doar pentru investiții în anul următor. S-ar putea înțelege că așa funcționează și noua ordonanță de urgență.

DW: Obișnuiți să vă consultați cu primarii de succes când aveți dileme, de pildă, cu Emil Boc la Cluj sau cu Ilie Bolojan, care nu mai e primar, dar și-a dovedit calitățile administrative la Oradea?

Dominic Fritz: Avem o colaborare destul de strânsă  în rândul  primarilor  municipiilor. Am discuții și în cadru mai larg, dar și discuții bilaterale cu colegii, mai ales dacă sunt teme unde avem probleme similare. Ne consultăm în mod uzual, ne cerem sfaturi reciproc și pot spune că există o oarecare colegialitate în rândul primarilor, pentru că multe probleme cu care ne confruntăm sunt similare, prin prisma faptului că România este un stat cu o mentalitate foarte centralizată, dar o realitate în care s-au descentralizat foarte multe responsabilități către primării, fără ca primăriile să primească întotdeauna și pârghiile și banii necesari pentru a îndeplini aceste responsabilități.

DW: Vreți să spuneți că în interiorul acestei Asociații a Municipiilor din România există o susținere transpartinică între liderii orașelor, spre deosebire de, spre exemplu, relația pe care primarii USR o au cu Executivul?

Dominic Fritz: Da, aș spune asta. Bineînțeles că nu în fiecare speță, sunt și situații unde se văd diferențele de partid, uneori sunt și discuții aprinse, dar în marea majoritate a cazurilor avem o abordare comună și transpartinică și recunosc că mai ales pentru primari care provin, ca mine, dintr-un partid care nu se află la guvernare a fost cumva acest front comun. Este un ajutor, pentru că altfel vorbesc colega mea din Craiova sau colegul meu din Cluj cu colegii lor din Guvern, decât pot să vorbesc eu și în sensul acesta e foarte bine că avem acest schimb de idei. De obicei vrem același lucru și bineînțeles că de foarte multe ori aceste lucruri se rezumă la bani. 

DW: Încă din luna octombrie, Timișoara a rămas fără apă caldă și fără căldură, după ce societatea de termoficare Coltrane a intrat în insolvență și ați avut acolo mari probleme cu lipsa gazului.

Dominic Fritz: Adică să spunem lucrurilor pe nume: furnizorul nostru de gaze EON, care de 10-15 ani ne-a dat gaz, s-a retras, a făcut o notificare și ne-a somat să găsim altceva, fiindcă în cinci zile EON nu ne va mai livra gaz. A fost și un weekend în aceste cinci zile, deci efectiv am avut trei zile lucrătoare la dispoziție pentru a găsi un nou furnizor de gaz. Această somație a avut loc în același timp în care societatea locală de termoficare a intrat în insolvență și aceste trei zile nu au fost de ajuns. 

DW: Vă considerați  o victimă politică? Credeți că orașul Timișoara a devenit, de asemenea, o victimă din cauză că dumneavoastră sunteți primar?

Dominic Fritz: Nu aș exprima așa. Intrarea în insolvență este consecința managementului dezastruos și căpușării companiei din ultimii 10 ani iar  retragerea furnizorului de gaz nu cred că a avut un motiv politic, ci mai degrabă economic. Cred, totuși, că în această situație disperată prin care a trecut Timișoara, până la urmă am găsit un furnizor privat la un preț destul de ridicat. Mi-aș fi dorit însă ca în această situație, de exemplu compania de stat Romgaz, care vinde gaz inclusiv la București, să fi venit în ajutor în acel moment critic. Nu vreau să speculez, dar au fost alții care au zis că această situație a fost cumva și un fel de pedeapsă pentru Timișoara. Mai ales că, încă din septembrie, am făcut un memoriu către Guvern, în care am spus foarte clar ce se va întâmpla. Apoi, după ce au fost alegerile din PNL, a fost dată hotărârea de guvern în care executivul a distribuit sume importante administrațiilor locale, dar Timișoara nu a fost pe listă. Doar primăriile PNL și PSD au primit bani și abia ulterior, după ce s-au produs scandalul și catastrofa din Timișoara, guvernul a mai dat încă o sumă de bani pentru orașele aflate în dificultate. Atunci a intrat și Timișoara printre beneficiari. Cred că dacă din start acest fond de rezervă ar fi fost folosit pentru urgențele adevărate, fără considerente politice, atunci situația s-ar fi rezolvat încă din septembrie.

DW: Deci, câți bani a luat Timișoara din acest fond de rezervă?

Dominic Fritz: La această primă alocare, imediat după Congresul PNL, zero. După ce am stat trei zile în frig și a fost o presiune mare asupra guvernului, în noiembrie s-a mai făcut o alocare din Fondul de rezervă de 300 de milioane, din care Timișoara a primit 53 de milioane de lei. Cu acest ajutor am reușit să cumpărăm gazul necesar până la sfârșitul anului. Totul s-a întâmplat îns, abia după scandalul în care am semnalat și eu că nu e în regulă să se facă aceste alocări din Fondul de rezervă strict după carnetul de partid al primarilor.

DW: Deci ați avut acolo prima dată o problemă cu Romgaz, care, deși e o societate de stat, nu v-a ajutat, nu a vrut să semneze cu contract cu Timișoara.

Dominic Fritz: Ne-au comunicat că nu pot face un contract cu noi, că nu au cantități suficiente de gaz și așa mai departe. Între timp, de câteva zile, avem un contract tocmai cu Romgaz la un preț stabil, însă un preț de trei ori mai mare decât are compania de termoficare din București. Eu mi-aș fi dorit ca acest lucru să fi fost posibil din septembrie sau octombrie anul trecut, pentru că atunci nu am fi ajuns în situația în care am ajuns.

DW: Cum vă explicați aceste prețuri diferențiate între gazul pe care îl furnizează Romgaz pentru București și pentru Timișoara? E ca și cum ar fi Rusia care furnizează gaz scump României și gaz mai ieftin, să zicem, Ungariei, cu care este în relații mult mai amicale.

Dominic Fritz: În primul rând, o instanță a obligat Romgaz să încheie un contract cu ELCEN (Electrocentrale Bucuresti S.A., cel mai mare producător de energie electrică si termică din România - n.a.) și în al doilea rând contractul a fost încheiat pe termen lung, astă vară, într un moment în care prețul gazului era încă într-o zonă rezonabilă de 150 de lei. Creșterea masivă a avut loc în a doua jumătate a anului, din august-septembrie încolo. De atunci au luat-o razna prețurile și într-adevăr Romgaz ne-a refuzat și înainte și după această creștere galopantă a prețului pe piață.

DW: În refuzul inițial al Romgaz, apoi în tergiversarea sa în a oferi timișorenilor ajutor, pare să fie și o tentă politică? Este?

Dominic Fritz: Romgaz este o companie de stat, deci e controlată de statul român și cred că din acest punct de vedere are o responsabilitate ridicată. 

DW: Mulți timișoreni v-au ales, probabil, nu atât pentru experiența dumneavoastră administrativă, cât pentru faptul că ați putea reprezenta o promisiune și o plasă de siguranță. Altfel spus, veniți din Germania iar guvernul de la Berlin ar putea, la o adică, găsi mijloace inclusiv materiale să vă ajute. Ați cerut, în vreun fel, sprijin în Germania, când copiii tremurau de frig în școlile din Timișoara?

Dominic Fritz: Am avut discuții și cu Ambasada Germaniei în perioada aceasta. Totuși, eu nu cred că timișorenii m-au votat pentru că Berlinul ar putea să mă ajute. Eu cred că timișorenii au avut și încă au o speranță bine fondată că, poate, relațiile mele cu mediul de afaceri german, care este foarte puternic și cu investiții în Timișoara, pot fi benefice pentru oraș. Sigur că am găsit o ușă deschisă în mediul diplomatic, inclusiv în zona politică la Berlin. Totuși, nu cred că cineva ar fi crezut vreodată că, doar pentru că eu sunt etnic german și sunt cetățean german, Guvernul Germaniei poate să intervină în administrația locală din România. Nici nu cred că ar fi sănătos acest lucru, dar bineînțeles că eu mă folosesc de canalele oficiale de comunicare pe care le am să subliniez inclusiv care sunt efectele politicilor europene în domeniul energiei și bineînțeles că vorbesc foarte deschis despre lupta anticorupție din România, care cred că trebuie să continue și care cred că e o temă importantă pentru partenerii europeni.

DW: În discuțiile dumneavoastră cu diplomații germani aduceți vorba și despre acest boicot care pare că a existat împotriva dumneavoastră în această iarnă?

Dominic Fritz: Nu aș vrea acum să intru în detalii despre discuțiile pe care le am cu ambasadorii sau cu alții cu care mă întâlnesc, dar întotdeauna vorbesc foarte deschis despre situația politică și economică din România. În legătură cu problemele energetice acute, e o lipsă de strategie la nivel național în privința termoficării și cu siguranță a existat din partea unora și o tentație să se folosească politic de această criză împotriva mea și cumva să ascundă, de fapt, greșelile istorice și vina istorică pentru această situație monstruoasă în care se află compania de termoficare din Timișoara, făcând din mine țapul ispășitor.

DW: Ați vorbit mai devreme despre companiile germane existente în județul Timiș, ați simțit un sprijin din partea acestor investitori de când ați preluat mandatul?

Dominic Fritz: Aș vrea să cred că eu am acordat sprijin companiilor nu doar germane, ci pentru orice investitor care se află deja în Timișoara sau care se gândește să investească aici. Într-adevăr am avut foarte multe discuții cu investitori potențiali sau investitori externi în acest prim an de mandat. Mă bucur că unele dintre ele au avut și finalitate. Curând se va deschide o nouă fabrică de biciclete în Timișoara, o investiție a unei companii germane foarte importante. Mai multe companii în zona de automotive și de imobile își vor extinde activitatea. Mă bucur că există un nou entuziasm pentru acest oraș. Pentru partenerii de afaceri e important să știe că administrația locală are o politică foarte clară de anticorupție. Pentru ei e important ca toate procedurile de avizare să fie tratate cu celeritate și cred că într-un fel contează și că vorbesc aceeași limbă, nu doar din punctul de vedere al Germaniei sau al nostru adică, ci și metaforic vorbesc aceeași limbă. Cred că ei apreciază că avem o viziune de dezvoltare pentru Timișoara, că vrem să aducem Timișoara la un alt nivel. Vrem să ne folosim de tot potențialul orașului și ei știu foarte bine că doar într-o comunitate sănătoasă pot să facă investiții sănătoase.

DW: Și din acest punct de vedere, câte locuri de muncă noi preconizați că o să aveți în 2022?

Dominic Fritz: Avem calcule făcute din acest punct de vedere, dar Timișoara are un șomaj mai mult sau mai puțin zero. Noi nu avem o problemă cu locurile de muncă, dimpotrivă ne confruntăm cu o lipsă de forță de muncă și de aceea știu foarte bine că responsabilitatea mea ca primar nu este atât de mult crearea locurilor de muncă, pentru că asta se întâmplă deja. Responsabilitatea mea este să transform acest oraș, această administrație astfel încât să fie și mai atrăgătoare pentru oameni: să vină să lucreze în Timișoara. Pentru acest deziderat e importantă calitatea vieții. Deci când vorbesc cu investitorii, primul lucru pe care îl spun este să nu se aștepte să primească taxe mici sau subvenții pentru investiții. În schimb, le ofer un oraș, Timișoara, în care lucrăm zi și noapte la  creșterea calității vieții, un oraș care e cel mai dinamic din România, un oraș foarte atractiv pentru studenți și pentru oameni bine calificați.

DW:  Sunt orașe mai dinamice decât Timișoara în România.

Dominic Fritz: Dacă vă uitați pe cifre, 50 la sută din investițiile imobiliare din toată țara, în afara Bucureștiului, sunt în Timișoara. Deci o piață imobiliară ca în Timișoara nu mai este altundeva și acesta e un indicator foarte interesant pentru dinamismul unui oraș. Dacă ne uităm geografic, de exemplu, spre deosebire de Cluj, Timișoara încă are câteva sute de hectare în intravilan și în extravilan, deci încă se extinde - și cu activități comerciale, și cu zone rezidențiale. Această afirmație chiar se poate susține, dar știu foarte bine că există și o concurență foarte productivă cu alte orașe, nu doar în România, ci în toată regiunea. Suntem încrezători că avem răspunsurile necesare pentru a face față acestei concurențe.

DW: Pentru că vorbiți despre confort, despre investiții, despre dinamism. Ce faceți în iarna următoare? Puteți garanta că timișorenii nu vor mai suferi de frig anul viitor?

Dominic Fritz: Sunt mai multe răspunsuri importante. În primul rând, noi lucrăm deja de câteva luni cu Banca Mondială la o strategie pentru viitorul termoficării. Și aici avem trei elemente foarte importante. Rețeaua de distribuție, unde deja anul trecut am reabilitat 15 km de rețea de conducte, anul acesta încă 15 km de rețea și pregătim deja următorul proiect, ceea ce înseamnă că, pentru prima oară în 30 de ani, am schimbat niște conducte de transport pentru energia termică și prin asta reducem foarte mult pierderile, care într-adevăr costă foarte mult. Al doilea element este partea de producție, pentru că e clar că nu mai putem pe termen lung să depindem de gaz și de cărbune. Suntem în discuții cu mai multe firme pentru a folosi biomasă sau/și apă geotermală, că avem totuși apă termală sub Timișoara. Energie termică cu gaz este foarte scumpă, dar dacă producem energie termică și energie electrică pe care putem să le vindem, atunci deja raportul între prețul de producție și veniturile proprii e mult mai bun. În al treilea rând, trebuie să lucrăm la eficiența energetică, pentru că de fapt acolo unde s-au făcut investiții în calorifere noi, în țevi noi, în izolarea blocurilor, acolo de fapt nu am avut probleme majore. Bineînțeles că poate nu au fost 25 de grade nici în aceste clădiri, dar au fost totuși 20-21 de grade.

DW: Înțeleg că aveți mai multe planuri pe termen lung. Dar care e mai exact strategia Dvs pentru anul viitor, pentru ca oamenii să nu se întoarcă în frig? 

Dominic Fritz:  Nu există o soluție miraculoasă. Dacă ar fi existat posibilitatea ca într-un an de zile să rezolvi problema termoficării într-un oraș mare cu o companie în insolvență într-o criză istorică de gaz, dacă ar fi exista această soluție magică, probabil aș fi scos-o ieri din buzunar.

DW: Deci, de câți ani aveți nevoie pentru a asigura orașul din punct de vedere energetic, în așa fel încât școlile să nu mai fie înghețate și oamenii să aibă căldură în case?

Dominic Fritz: Orice primar cu care vorbesc, adică primăriile care au făcut investițiile necesare și care acum stau bine, au început în 2013, în 2014. 

DW: Înseamnă că aveți nevoie de 10 ani.

Dominic Fritz: Toți primarii îmi spun că este nevoie de un mandat cel puțin pentru a pune la punct aceste lucruri și de aceea este atât de strigător la cer că în ultimii 10 ani nu s-a făcut nimic. De ce timp de zece ani nu s-a majorat prețul gigacaloriei pentru populație, alimentând astfel o gaură neagră și un faliment previzibil? Eu am dublat nu doar subventia, ci și gigacaloria pentru populație. Îmi asum această politică și acest lucru înseamnă că vom avea venituri. Toate acestea fac parte, bineînțeles, dintr-un pachet de soluții, care doar pe termen mediu și lung va rezolva situația, astfel încât să putem dormi liniștiți, dar care și pe termen scurt va trebui să aibă efecte: unul dintre ele este inclusiv un contract pe termen mai lung la prețuri mai scăzute. Dar, încă o dată, anul acesta o să avem pierderi mai puține, pentru că investim în încă 15 kilometri de rețea.

DW:  Pe scurt, aveți nevoie de acest mandat să porniți reformele, dar de două mandate pentru a asigura confortul termic al orașului. 

Dominic Fritz: Am spus că orice reformă serioasă are nevoie de trei-patru-cinci ani pentru a pune în practică aceste soluții tehnologice. Până atunci, da, vom pierde foarte mulți bani și va trebui să investim foarte mulți bani și din bugetul local. Bineînțeles că vom accesa și fonduri europene și tocmai de aceea eu cred că trebuie să existe și un răspuns național în această tranziție pentru iarna viitoare. Între timp, avem cum să facem diferitele clădiri publice să fie autonome din punctul de vedere al energiei termice. Vor exista cartiere sau străzi unde vom decide că nu mai este posibil să ne bazăm pe sistemul centralizat de furnizare a energiei termice și unde va fi nevoie de centrale de bloc sau de cartier. Nu cred că Timișoara își poate permite încă o iarnă ca aceasta. Noi lucrăm și cu firme private și cu toată administrația în această direcție, dar nu toate pârghiile sunt la nivel local. Mă aștept la ceva ce ar trebui să se fi întâmplat de mult timp: o strategie națională de termoficare.

DW: În același timp, să vă luați și măsurile necesare pentru o relativă independență energetică, din câte se poate înțelege.

Dominic Fritz: Acolo unde are sens economic și ecologic, acolo bineînțeles că vrem să susținem inclusiv proiectele fotovoltaice, centralele de bloc, soluțiile rapide pentru clădirile publice.

DW: Ați fost marginalizat cumva de Guvern atunci când a venit vorba de sprijin financiar și nici companiile de stat nu au fost de partea dumneavoastră. Care dintre partidele aflate la guvernare v-a transformat în inamic, mai degrabă PSD sau PNL?

Dominic Fritz: Tot haosul, toată catastrofa asta energetică din Timișoara este rezultatul a zece ani de management absolut defectuos și aproape criminal al fostului primar PNL și al majorității PNL care a existat în Timișoara în ultimii opt ani. Cred că acest lucru spune destul de clar cine are interes ca vinovatul să fie primarul Fritz și nu partidul care a adus orașul în această situație.

DW: Vedeți împotriva Dvs un boicot general?

Dominic Fritz: Pentru partidele vechi, s-a văzut și cu ce s-a întâmplat la guvernare, USR este o amenințare și orice succes pe termen lung al unor oameni politici din USR este o amenințare pentru un sistem care depinde foarte mult de această imagine, că politicienii sunt toți la fel de incompetenți, de mediocri, de hoți. Aceasta este logica în care mediocritatea se apără atunci când apar alternative mai bune și cred că USR este o alternativă mai bună și de aceea sistemul reacționează. Exemplul cel mai elocvent este la PNL, care și-a ales un președinte de partid care a câștigat alegerile în septembrie cu promisiunea că nu va face coaliție cu PSD și, la doar câteva săptămâni după ce a fost ales președinte cu această promisiune, s-a aliat cu PSD. Faptul că PNL alege această ipocrizie evidentă în locul unui parteneriat cu USR arată că se teme de fapt de acest competitor care într-adevăr prezintă o alternativă în spectrul de dreapta politică în România.

DW: Vorbiți despre acest sistem care este împotriva USR. Dumneavoastră ați simțit pe propria piele în această iarnă cum puteți fi pus la colț. Cum veți învinge sistemul, care e strategia dumneavoastră?

Dominic Fritz: Poate dau un răspuns paradoxal pentru un om politic și un om care totuși face parte dintr-un partid, dar eu cred că putem să învingem acest sistem pervertit în care administratia publică este pervertită de influența partidelor. Una e lupta pe care o duc eu în Primăria Timișoara și alta este lupta pe care cred că USR ar trebui să o ducă. Și avem un aliat natural în această luptă și acest aliat nu este neapărat de găsit pe plan politic, ci acest aliat este societatea civilă și oamenii, cetățenii, pentru că cetățenii înțeleg că în momentul în care eu ca primar sunt pedepsit, e clar că de fapt cetățenii sunt pedepsiți.

DW: Dar dacă aliatul dumneavoastră este societatea civilă, atunci de ce USR nu a acceptat propunerea lui Dacian Cioloș, care a vrut să aducă societatea civilă chiar în conducerea partidului?

Dominic Fritz: Nu a fost niciodată vorba ca cineva să fie împotriva unui dialog cu societatea civilă, dar e totuși important să ne asumăm responsabilitatea lucrurilor: nu poți ca partid să ascunzi jumătate din decizii în spatele unor oameni de care nu știi de unde au apărut. Eu nu cred că așa trebuie să arate parteneriatul cu societatea civilă pe care USR trebuie să-l caute. Parteneriatul pe care noi trebuie să îl căutăm este tocmai unul asumat, unul concentrat nu pe cine numim în nu știu ce funcție, ci să fie focusat pe găsirea unor soluții în diferite domenii.

DW: Ați fost acuzat în mai multe rânduri că ați oprit unele licitații, că nu ați făcut licitații pentru anumite produse sau anumite servicii pe care primăria le-a folosit. Câte plângeri penale sunt împotriva dumneavoastră până acum?

Dominic Fritz: Eu sunt conștient de două plângeri penale. Adică unde am fost și audiat, unde presupun că dosarele vor fi clasate în curând, pentru că nu e absolut nimic. Nici măcar fum nu e acolo. Nici vorbă de foc. Oprirea unor licitații a fost la începutul mandatului meu, când opoziția PNL-PSD vorbea că primarul Fritz nu face, primarul Fritz doar oprește. Între timp au văzut că eu de fapt fac și am avut execuția cea mai bună anul trecut. Într-adevăr, la început am oprit câteva licitații, unde am avut inclusiv niște întrebări dacă sau nu au fost cu dedicație, altele nu le-am considerat ca fiind prioritare în situația financiară în care era municipiul Timișoara. Faptul că se fac plângeri penale pare să fie un fel de sport, în care speranta este că dacă arunci cu noroi atunci ceva tot va rămâne, se pare că asta face parte din fișa postului și e ceva ce încerc să accept.

DW: Anul viitor, Timișoara va fi Capitală Culturală Europeană și mulți așteaptă să faceți lucruri mai spectaculoase decât a făcut Klaus Iohannis la Sibiu în 2007. Puteți?

Dominic Fritz: Eu am un respect foarte mare pentru ce a făcut Sibiul sub conducerea primarului de atunci, dar situația bineînțeles este cu totul alta. Atunci, Sibiu nu a candidat cu un dosar de candidatură, ci a fost un balet, a primit candidatura. Era 2007, anul aderării la Uniunea Europeană, orașul a avut foarte multă, cum să zic, libertate să organizeze lucrurile. Noi acum în Timișoara am candidat cu un dosar de candidatură pe care trebuie să-l respectăm, cu un program oficial pe care trebuie să-l respectăm. Eu nu am niciun dubiu că Timișoara va străluci în rolul de Capitală Culturală la fel de mult cum a strălucit și Sibiul. Sper că, de fapt, țara își dă seama că acesta nu este un proiect cumva al primarului Fritz, ci este un proiect strategic pentru toată țara și o oportunitate istorică de a repune România pe harta Europei așa cum într-adevăr Sibiul a reușit în 2007. În același timp, exemplul Sibiului ne arată și că la fel de important ca și anul în sine este moștenirea care rămâne. Acest titlu va trebui să fie doar un un nou impuls pentru cultură ca motor de dezvoltare și aici am și eu personal, dar și Timișoara o strategie foarte clară de a vedea cultura ca un motor de dezvoltare.

DW: Pare că acest proiect al Capitalei Culturale merge destul de încet, e cam împotmolit. Nu ați reușit să rezolvați prea multe deocamdată.

Dominic Fritz: Din păcate și banii promiși din partea Ministerului Culturii au venit foarte, foarte încet. Sperăm că asta se va rezolva în următoarele săptămâni. Din partea Primăriei dăm anul acesta peste 116 milioane de lei pentru investiție în cultură pentru programe culturale.

DW: Dincolo de evenimentele pe care le organizați și de eventuala faimă regională pe care o va redobândi Timișoara, ce va rămâne în mod concret după 2023, anul în care Timișoara va fi capitala culturală europeană?

Dominic Fritz: În primul rând, noi am schimbat felul în care se finanțează cultura în Timișoara, am creat un centru de proiecte prin care dăm finanțare nerambursabilă pentru actori culturali din oraș și prin care vrem de fapt să activăm sistemul cultural, un ecosistem care după aceea rămâne inclusiv un ecosistem de operatori culturali de firme din cultură pentru evenimente, pentru spectacole. Și aici trebuie să creștem și capacitatea locală, pentru a nu importa din alte orașe sau din alte țări această expertiză tehnică. În al doilea rând, noi lucrăm foarte mult pe activarea spațiilor culturale, de exemplu o serie de cinematografe vechi care de 30-40 de ani n-au mai fost în funcțiune vor fi reabilitate și le vom activa ca pe niște spații pentru comunitate, unde vor fi filme, dar vor fi și activități culturale și vom pune la dispoziție aceste spații. Nu în ultimul rând această capitală culturală trebuie să aibă o latură europeană și internațională importantă.

DW: De câte mandate aveți nevoie pentru a transforma cu adevărat Timișoara într-un oraș funcțional central european, cum era potrivit tradiției sale din perioada imperială?

Dominic Fritz: Sunt ferm convins că Timișoara are potențialul de a deveni unul dintre cele mai strălucitoare, faimoase, atrăgătoare orașe din toată Europa, nu doar din România. Un primar are nevoie de două mandate pentru a pune orașul pe direcția strategică pentru care a fost votat. Acum mai important este ca în acest mandat să punem lucrurile pe o cale, în așa fel încât să fie ireversibile: să facem niște schimbări reale și structurale, astfel încât administrația locală din Timișoara să fie cu adevărat deschisă, să fie cu profesioniști, nu cu pile de partid, și să fie cu o linie clară anticorupție. Timișoara are destulă energie ca să își îndeplinească propriul potențial. Important e să nu avem o administrație care să pună frâne, ci care să fie un motor de dezvoltare.