In memoriam Kofi Annan: Un negociator sensibil

Kofi Annan - un bărbat de statură mijlocie, cu barbișon gri, zâmbind din spatele biroului său din New York - a declarat odată că prima sa zi ca secretar general al Națiunilor Unite a fost ca prima lui zi de școală.

S-a născut în 1938 în Kumasi, al doilea oraș ca mărime din Ghana. Familia sa a făcut parte din elita țării. Tatăl său era guvernator al provinciei Ashanti sub dominația colonială britanică. Kofi Annan a studiat la școli de top în Ghana, Elveția și, mai târziu, în Statele Unite.

O carieră strălucită

Annan s-a alăturat ONU la vârsta de 24 de ani, ocupând mai întâi o funcție administrativă în Organizația Mondială a Sănătății, devenind apoi șef de personal la misiunea ONU de la Cairo, director adjunct al UNHCR la Geneva și, în cele din urmă, secretar general adjunct al ONU. În 1993, secretarul general al ONU, Boutros Boutros-Ghali, l-a desemnat ca subsecretar general pentru menținerea păcii, responsabil pentru cei 75.000 de pacificatori din întreaga lume.

În calitate de șef al trupelor ONU de menținere a păcii, Annan a trăit prima provocare reală în cariera sa în 1994, când milițiile radicale Hutu au ucis peste 800.000 de Tutsi și Hutu moderați, în ceea ce mai târziu a devenit cunoscut sub numele de genocidul ruandez. Annan a fost acuzat de faptul că nu a oferit sprijin adecvat în această țară din Africa de Est, în ciuda avertismentelor prealabile privind o escaladare violentă în Ruanda. Reticența sa s-a datorat în parte faptului că SUA și Europa păreau a nu avea prea mult interes să se implice în Ruanda.

Annan și-a exprimat regretul în numele ONU, 10 ani mai târziu: "Comunitatea internațională a eșuat în Ruanda, iar acest fapt trebuie să ne lase întotdeauna un sentiment de regret amar și o întristare."

Negociator de pace

Genocidul din Ruanda nu a pus capăt ascensiunii lui Kofi Annan în cadrul ONU. A fost ales secretar general în decembrie 1997, după o oarecare presiune din partea SUA, devenind astfel prima persoană din Africa Subsahariană care a ocupat acest post. În discursul său de inaugurare, el a arătat clar că dorea nu doar să îndeplinească sarcini administrative în fruntea ONU, ci să modeleze politica globală. Agenda sa a inclus lupta împotriva sărăciei la nivel mondial, încălzirea globală și SIDA precum și soluționarea crizelor politice. Mai târziu, el a descris semnarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului în anul 2000 ca un punct culminant al perioadei în care a lucrat. De asemenea, a acționat în calitate de negociator în conflictul din Cipru și cu Iranul în privința programului său nuclear. Annan a fost, de asemenea, un critic deschis al atacurilor miliției sudaneze Janjaweed din regiunea Darfur.

În 2001, comitetul Nobel a recunoscut contribuțiile lui Annan, acordându-i lui și Organizației Națiunilor Unite premiul Nobel pentru pace. Președintele comitetului de la Oslo, Gunnar Berge, a declarat într-un interviu DW că Annan a fost "un excelent reprezentant al Națiunilor Unite și probabil cel mai eficient secretar general în istoria sa".

Încă o dată, modestia pentru care Annan a fost atât de respectat a strălucit în discursul său de acceptare a premiului: "Acest premiu nu-mi aparține doar mie. Eu nu stau aici singur. În numele colegilor mei din fiecare parte a Națiunilor Unite, în fiecare colț al lumii, care și-au dedicat viața - și în multe cazuri și-au riscat sau și-au dat viața pentru cauza păcii - mulțumesc membrilor Comitetului Premiului Nobel pentru această înaltă onoare ".

Reformatorul eșuat

În ciuda acestei aprecieri publice, Kofi Annan a început să piardă sprijinul membrilor Națiunilor Unite. De-a lungul mandatului său de secretar general, a încercat în zadar să reformeze organizația, spunând în fața Adunării Generale: "De asemenea, trebuie să adaptăm instituțiile internaționale, prin care statele guvernează împreună, la realitățile noii ere. Trebuie să formăm coaliții pentru schimbare, adesea cu parteneri mult dincolo de legăturile oficiale." În cele din urmă, un plan de a oferi altor țări, în special celor din Africa, Asia și America de Sud, locuri în Consiliul de Securitate, a eșuat în mare parte din cauza rezistenței din partea membrilor permanenți ai acestui organism.

Annan a fost, de asemenea, pus sub presiune pentru poziția sa împotriva invaziei americane în Irak sub președintele George W. Bush în 2003, despre care a spus că a încălcat Carta ONU. A încercat să împiedice intervenția militară printr-o serie de negocieri.

În 2004, secretarul general al ONU s-a văzut confruntat cu cereri de demisie din cauza unui scandal privind deturnarea de fonduri în legătură cu programul ONU ”Petrol contra hrană”. S-a descoperit că fiul lui Annan, Kojo, a acceptat plăți de la o companie elvețiană pe care ONU o desemnase să monitorizeze livrările de bunuri în Irak ca parte a programului. O comisie de anchetă l-a absolvit pe Kofi Annan în 2005 de orice vină.

Reprezentant special în războiul sirian

Annan a coborât de pe scena politică mondială la sfârșitul celui de-al doilea mandat de secretar general al ONU, dar nu s-a retras complet din viața publică. Și-a publicat memoriile și a lucrat pentru diferite ONG-uri. A acționat chiar și în calitate de negociator între guvernul și opoziția din Kenya, după ce violențele post-electorale au izbucnit la sfârșitul anului 2007.

În februarie 2013, Annan a fost numit reprezentant special în războiul din Siria. A demisionat șase luni mai târziu după câteva încercări eșuate de a negocia o încetare a focului.

Kofi Annan era însurat cu Nane Maria Annan, născută Lagergren, o artistă și avocată suedeză, cu care trăia la Geneva. Avea doi copii din prima sa căsătorie.