Excesul competitivităţii

Cât de bine le merge copiilor din lumea relativ prosperă şi liberă a emisferei vestice, din care face parte şi România, ca stat membru al UE, s-a aflat dintr-un recent studiu UNICEF.

La capătul nefericit al scalei copiilor fericiţi se găsesc, vai, cei mici din România. La polul opus, copiii din Ţările de Jos, îndeosebi olandezii, precum şi scandinavii. Dar şi unii vest-europeni se freacă, nedumeriţi, la ochi.

Studiul a avut de pildă efectul de a provoca un veritabil şoc în Germania, întrucât relevă că, într-o ţară ca Republica Federală, un stat extrem de avansat, prosper şi foarte bine situat din punct de vedere economic, copiii şi tinerii înşişi îşi evaluează viitorul în termeni surprinzător de sumbri.

Perplexitatea multor comentatori care, în pofida avertismentelor înţelepciunii populare continuă, pozitivist, să considere că banii aduc totuşi fericirea, e lesne de imaginat.

Realitatea tristă şi amară e că mulţi copii germani sunt deprimaţi, deznădăjduiţi şi prea puţin încrezători în propriul lor viitor. La capitolul condiţii de trai, prospera Germanie ocupă un meritoriu loc 6. Stă bine la capitolul „sărăcie relativă”, sănătate, securitate, educaţie, locuinţe şi protecţie ecologică.

Progrese importante s-au realizat în Germania şi în domeniul educaţiei, activitate în care, timp îndelungat, nemţii ocupaseră o poziţie mediocră şi riscaseră să ajungă codaşi, precum şi în combaterea violenţei ori a fumatului şi a consumului de droguri şi alcool.

În schimb, întrebaţi cât de satisfăcuţi sunt, copiii germani s-au arătat profund nemulţumiţi. Retrogradaţi cu 10 poziţii faţă de studiul anterior şi plasaţi, în competiţia naţiunilor avansate, pe un jenant loc 22, germanii au toate motivele să fie nedumeriţi de discrepanţa dintre condiţiile lor materiale bune şi precara lor fructificare spirituală.

În mod semnificativ, percepţia subiectivă a gradului de mulţumire a copiilor corespunde, potrivit cercetătorilor, datelor obiective referitoare la situaţia, bună sau rea, a tinerilor studiaţi.

Unii ar putea să creadă, spontan, că supărarea micilor germani ar ţine de vremea rea din nordul Europei, de absenţa, prea îndelungată, a soarelui, de lipsa vitaminei D, sau, cine ştie, de efectele penuriei de lumină şi căldură asupra echilibrului hormonal al junilor. Eroare. Copii cei mai fericiţi sunt vecinii lor din nord şi vest, care suferă de aceiaşi meteorologie defavorabilă ca şi germanii.

Spre a-i ajuta pe compatrioţii săi să înţeleagă neîmpăcarea, aparent stranie, a tinerilor nemţi, profesorul berlinez Hans Bertram, de la UNICEF, a ţinut să pună degetul pe rană. Potrivit lui, societatea germană a eşuat în tentativa de a-i scuti pe elevi de presiunea excesivă a performanţei, competitivităţii şi succesului.

Altfel spus, spre nenorocirea lor, se aşteaptă prea mult de la copiii germani. „Concentrarea exclusivă pe succes formal şi performanţă a generat în rândul multor copii sentimentul excluderii”. În pofida abundenţei de resurse, prea multor copii germani, instruiţi de mici să se dea de ceasul morţii spre a ţine piept tot mai acerbei concurenţe, li s-au răpit speranţele şi perspectivele de viitor.

Ca atare, în pofida bunăstării generale, prea mulţi dintre cei mici se văd, în Germania, osândiţi de ambiţiile exagerate ale părinţilor, de exigenţele enorme ale prea severilor profesori, de vanităţile nelimitate ale unei societăţi care vrea cu tot dinadinsul să fie prima în toate cele. Astfel li s-a furat copiilor seninătatea, dreptul de a creşte fără griji, dreptul la copilărie.