Nouă politică de extindere sau doar vorbe goale?

La 5 februarie, Comisia Europeană și-a prezentat propunerile de reformare a politicii de extindere, mai exact metodologia negocierilor de aderare pentru țările Balcanilor de Vest. "Reforma" era necesară din cauza blocadei totale impuse de președintele Franței, Emmanuel Macron, la summitul comunitar din octombrie 2019, în cazul demarării negocierilor de aderare cu Albania și Macedonia de Nord. Dacă e să ne luăm după afirmațiile reprezentanților guvernamentali de la Paris, am putea fi ușor optimiști în ceea ce privește disponibilitatea Franței de a accepta în acest început de an pornirea negocierilor cu cele două țări amintite.

Ofensivă de comunicare

Documentul prezentat de CE conține surprinzător de multe aspecte pozitive, care ar putea duce la o revitalizare serioasă a politicii de extindere: propunerea Comisiei este cel mai puternic și mai bine argumentat din punct de vedere politic angajament de extindere a UE cu Balcanii de Vest de mulți ani încoace. Documentul insistă că politica de extindere a UE este un instrument puternic de sprijinire a democrației în țările candidate. De asemenea, se precizează condiția aplicării de reforme ca mijloc central al acestei politici. Se face în premieră referire la posibilitatea utilizării de sancțiuni în cazul regresului în procesul de reformă în țările candidate.

Comisia propune introducerea unor așa-numite "decizii luate prin majoritate calificată inversă" în privința sancțiunilor. Aceasta înseamnă că va fi nevoie de vot majoritar al statelor UE pentru a evita impunerea de sancțiuni - până acum, în politica de extindere era valabil doar votul unanim. Comisia se referă de asemenea în premieră la o comunicare mai directă cu cetățenii țărilor candidate, aceștia fiind până la urmă cei care sprijină cu adevărat procesul de integrare. Simultan, Comisia îi obligă pe guvernanții țărilor candidate să le comunice propriilor cetățeni obiectivul strategic al aderării la UE. Această comunicare ar fi una din premisele procesului de aderare.

Dar nu este cazul de prea multă euforie în privința acestor planuri și a efectelor lor pe termen lung. Până la urmă, propunerea de reformă este o reacție forțată la o problemă inexistentă sau fals abordată: blocada totală impusă de Macron a fost un act de iresponsabilitate în politica europeană. Iresponsabil a fost momentul ales pentru a cere reformarea politicii de extindere - după două amânări, forțate de Macron, ale deciziei privind Macedonia de Nord și Albania.

În plus, prin condiționarea procesului de extindere de reformarea internă a UE. Iresponsabilă a fost în cele din urmă și critica falsă adusă de Macron politicii de extindere anterioare, urmare a ignoranței tipice franceze față de extinderea cu Balcanii de Vest, proces din care Parisul s-a retras practic politic de peste un deceniu. O ignoranță care a stat și la baza susținerii periculoase de către Macron a tratatului de schimburi teritoriale negociat la Bruxelles de Serbia și Kosovo în 2018/19. Administrația franceză a încercat apoi în zadar să aducă niște conținut politic pentru a justifica oarecum atacul unilateral al lui Macron asupra politicii de extindere a Uniunii.

Mai multă democrație decât reforme economice

Propunerea de acum a CE este o încercare clară de a reversa elementele problematice din solicitarea Franței sau de a le slăbi. Comisia vrea să evite astfel pagube de imagine în Balcanii de Vest, permițându-i simultan și lui Macron să scape basma curată. În acest sens, propunerea Parisului de concentrare pe reforme economice este înlocuită de focusul pe democrație - o noțiune care nici măcar nu făcea parte din documentul francez. Rezumarea tematică propusă a capitolelor de negociere ar urma să nu se mai bazeze de acum pe deschiderea etapizată a grupelor de capitole de negociere.

Aceasta ar fi însemnat o restructurare majoră a procesului de aderare. Introducerea de stimulente economice suplimentare a fost redusă semnificativ. Experiențele de până acum au arătat că oferirea de fonduri suplimentare guvernelor din vestul Balcanilor nu este un mijloc eficient, deoarece în țările din regiune economia se află încă în mare parte sub controlul elitelor de partid și de stat. Dominante sunt interesele de putere corupte și pe termen scurt și nu nevoile populației. Nici documentul francez, nici propunerea CE nu fac vreo analiză a cauzelor ineficienței ample de până acum a politicii de extindere.

Renunță Macron la blocarea extinderii?

Documentul Comisiei pare să ignore problema de bază a politicii de extindere în Balcanii de Vest. Aceasta nu constă în metodologia existentă a procesului de extindere și nici în instrumentele disponibile. Soluția, prin urmare, nu este o schimbare a metodelor. Problema este lipsa voinței politice în UE, în rândul instituțiilor comunitare și în statele membre de a utiliza consecvent instrumentele disponibile. În ciuda ignoranței amintite, Macron a identificat corect această problemă politică, dar ea a rămas neabordată.

Noua propunere de la Bruxelles creează condițiile pentru ca Macron să renunțe la blocarea demarării negocierilor de aderare cu Macedonia de Nord și Albania. Întrebarea decisivă este însă dacă planurile CE vor reprezenta cu adevărat un punct de cotitură în politica de extindere a Uniunii Europene. Nerezolvat rămâne mai ales conflictul din spatele acestei chestiuni, unul mult mai fundamental, mai ales dintre Franța și Germania cu privire la viitorul UE. Fără răspuns rămân întrebări majore: ce fel de UE ne dorim - o uniune politică sau o comunitate economică? De asemenea: unde se termină Europa (UE)?

Bodo Weber este Senior Associate al Democratization Policy Council (DPC), un think-tank transatlantic cu sediul la Berlin.