Este Germania o ţară rasistă?

Membrii "Subteranei Naţional-Socialiste" (NSU), grupare neonazistă considerată responsabilă de mai multe crime, au fost oficial puşi sub acuzare pentru "îndeplinirea scopurilor lor rasiste, adică uciderea unor oameni doar pentru faptul că nu au origini germane".

Este deja ştiut că, după uciderea a opt bărbaţi de origine turcă şi a unui grec, anchetatorilor le-a fost dificil să ia în considerare vreo motivaţie de ordin rasial în elucidarea oribilelor fapte. Cel puţin asta reiese din declaraţiile rudelor victimelor, care au scos la lumină inclusiv grave erori ale autorităţilor.

De altfel, Carsten Ilius, unul dintre avocaţii acuzaţiei în procesul împotriva NSU este de părere că "anchetele au fost realizate într-un mod unilateral", motivaţia rasială fiind luată foarte târziu în considerare şi într-un mod "extrem de superficial".

Erori şi semne de "rasism structural"

Teza centrală a poliţiei, spune Ilius, a fost că "victimele ar fi putut fi implicate în grupări criminale", cu toate că nu exista niciun indiciu în acest sens. Anchetele care au vizat familiile victimelor au fost realizate minuţios, dorindu-se a se descoperi, printre altele, dacă în locuinţa uneia dintre familiile victimelor nu ar exista droguri.  Modul în care anchetele au fost gândite, plecându-se de la premisa "experienţelor anterioare" despre imigranţi, este, spun mulţi specialişti, un semn de "rasism structural".

Într-o analiză poliţienească privind "seria de delicte soldate cu uciderea unor mici întreprinzători de origine străină", care viza întreaga Germanie, se argumentează astfel: "În contextul în care uciderea unor oameni în spaţiul nostru cultural este un tabu, se poate deduce că, dat fiind comportamentul acestuia, suspectul se află în afara normelor şi a sistemului de valori locale". Cu alte cuvinte: "Germanii nu pot săvârşi astfel de fapte brutale", de vreme ce autorităţile suspectau "grupări din spaţiul est, respectiv sud-est european (nu din spaţiul vestic)", după cum afirmă, textual, autorii analizei.

Unii dintre imigranţi au încă vie memoria evenimentelor din anii '90, când, în contextul discuţiior privind dreptul de azil în Germania, mai multe locuinţe ale unor familii de cetăţeni turci din oraşele Mölln şi Solingen au fost incendiate. "Crimele grupării NSU au confirmat multora ceea ce deja bănuiau", spune Esin Erman, psihoterapeută de origine turcă, ai cărei pacienţi sunt în cea mai mare parte turci. "A-ţi baza ancheta referindu-te la experienţe anterioare cu străinii înseamnă să ai o abordare rasistă faţă de ceilalţi". 

Discriminarea zilnică

Însă discriminările motivate rasial nu sunt mereu soldate cu violenţă. Ele se manifestă mai ales în viaţa cotidiană a multor imigranţi. "La şcoală sau la serviciu, când vrei să închiriezi un apartament sau când ai de-a face cu autorităţile", spune Esin Erman.

Ea însăşi trăieşte în Germania încă de la vârsta de trei ani. La şcoală, deşi a fost un elev eminent, nu a fost recomandată niciunui liceu. De altfel, ar exista chiar şi studii sociologice conform cărora "copiii provenind din familii de străini sunt în mod sistematic creditaţi cu un nivel mai scăzut de inteligenţă în raport cu elevii şi elevele de origine germană".

Chiar şi aşa, Erman a reuşit să îşi încheie studiile universitare cu note excelente. La ce bun, s-ar putea întreba unii, de vreme ce, atunci când a dorit să închierieze o locuinţă, proprietara apartamentului i-a cerut să semneze o clauză conform căreia membrii familiei ei nu aveau voie să rămână peste noapte sau să gătească în apartament.

"Cel mai probabil, proprietara crede că turcii trăiesc exclusiv în familii mari, în cadrul unui clan şi că, după ce gătesc, toata casa miroase a usturoi şi a carne de miel", spune Esin, care a refuzat să semneze o astfel de clauză, pe care o consideră "pur şi simplu rasism".

"Dar nu sunt un rasist!"

O trăsătură a rasismului cotidian este aceea că cei care îl practică adesea nu realizează acest lucru, în timp ce imigrantul îl resimte imediat ca atare, mai spune psihoterapeuta. În opinia ei, folosirea cuvântului "rasism" în Germania aproape că le taie multora respiraţia. "Nu sunt un rasist" spun, în replică, cei mai mulţi germani.

Nici Esin Erman, nici avocatul Carsten Ilius nu vor să insinueze că anchetatorii "ar fi rasişti din proprie convingere". Ambii vor să atragă însă atenţia asupra structurilor care determină analizarea oamenilor într-un mod unilateral, doar pentru că aceştia sunt percepuţi ca parte dintr-un grup străin. În Germania au existat numeroase plângeri la adresa poliţiştilor, care ar fi legitimat şi controlat străini doar pentru că aveau o altă culoare a pielii sau doar din cauza înfăţişării. Or, acest lucru încalcă însăşi Constituţia, după cum a stabilit Tribunalul Superior Administrativ din Koblenz în 2012.

Nici nu poate exista "duşmănie la adresa străinilor", în contextul în care multe dintre victime sunt, practic, germani. Printre ele şi Mehmet Kubasik şi Halit Yozgat.  De altfel, 15 milioane de oameni care locuiesc în Germania au rădăcini străine.

Cazul Sarrazin - Germania nu protejează suficient împotriva rasismului

În aprilie 2013, Comisia Antirasism a ONU a deplâns faptul că Republica Federală nu previne mai eficient declaraţiile rasiste în spaţiul public. Vizat era cu precădere interviul acordat de politicianul social-democrat Thilo Sarrazin, fost director al Băncii Federale, în care acesta şi-a exprimat "mai multe păreri depreciative la adresa oamenilor de origine turcă şi arabă."

Cei mai mulţi dintre ei, opina la acea vreme Sarrazin, "nu produc nimic, fiind buni doar pentru comerţul cu fructe şi legume". În plus, bancherul german atrăgea atenţia asupra "înmulţirii tinerelor domnişoare purtătoare de văl pe cap". Justiţia a considerat însă că declaraţiile lui Sarrazin au făcut parte din dezbaterea politică, motiv pentru care acesta nu a fost în niciun fel sancţionat.

Rasism necombătut

Din perspectiva Comisiei Antirasism a ONU, declaraţiile lui Sarrazin au fost vădit rasiste. Siegfried Kauder, politician creştin-democrat, şeful comisiei pentru afaceri juridice din Bundestag, vrea să propună înăsprirea legii de combatere a rasismului. Ieşiri la rampă precum cele ale lui Sarrazin nu ar trebui permise, a spus Kauder în cadrul unui interviu acordat DW. De asemenea, juristul consideră că "oamenii nu pot fi trataţi în acest fel".

"Când statul nu combate decisiv rasismul, există un mare pericol ca la marginea societăţii să apară mişcări şi forţe pe care nu le putem tolera. La acesta se adaugă şi faptul că anumite grupuri din populaţie sunt nu doar hulite, ci atacate la propriu", a mai spus Siegrfried Kauder.