Era energiei ieftine s-a încheiat. Cum va face față România

Asta înseamnă tulburări sociale, pierderi de locuri de muncă chiar, un buton pe care Rusia lui Vladimir Putin abia așteaptă să apese.

În România avem aceste depozite umplute până la 80%, dar ele nu pot face față unei cereri bruște pe o scurtă perioadă de timp. Și atunci va fi această perioadă, acest scenariu în care s-ar putea ca lucrurile să devină extrem de complicate, inclusiv pentru România. Ele vor fi deja complicate pentru țările vest-europene, țările baltice și alte țări dependente total de importurile din Rusia, spune europarlamentarul Cristian Bușoi (PNL/PPE), președintele Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (ITRE) din Parlamentul European, într-un interviu pentru rubrica Spot On Europe.

 

Știu că sunteți în Grecia acum, unde este o reuniune a popularilor europeni. Haideți să începem așa: cum se vede din Grecia criza energetică din Europa?

Ca peste tot în Uniunea Europeană, și Grecia se confruntă cu creșterea prețurilor la energie, la electricitate. Aseară am avut o dezbatere cu premierul Greciei în legătură cu situația economică, inflația, situația politică din Europa, dar evident accentele au fost puse pe criza energetică și pe criza prețurilor mari la energie.

Am avut o intervenție în care l-am întrebat dacă este de acord că în vremuri excepționale avem nevoie de măsuri excepționale și, fără a abdica radical de la principiile competitivității pieței libere, ce am construit în Uniunea Europeană în ultimele decade, și mai ales în ultimii ani, cel puțin pentru o perioadă de 6 luni - un an ar trebui să ne uităm mult mai atent la piața de electricitate și să introducem unele măsuri temporare mai radicale, inclusiv să ne gândim la prețuri reglementate, pentru o perioadă, la electricitate.

Și sigur, nu e deloc o idee rea să vedem în ce măsură ar fi posibilă soluția de a avea prețuri reglementate la importurile de gaz, indiferent de unde vin aceste importuri.

Premierul Greciei a spus că, și în opinia lui, deși este un puternic apărător al pieței libere, se vede că totuși piața noastră de gaz nu a funcționat foarte bine, că sunt disfuncționalități și, în vremuri de criză, anumite mecanisme vin împotriva cetățenilor europeni.

Dar chiar dacă unele țări sunt mai afectate decât altele - România are poate mai puține posibilități financiare decât alte țări europene de a susține măsuri extinse de plafonare și compensare - totuși, îngrijorarea este în toate țările Uniunii Europene. Sper ca, după întâlnirea de vineri a miniștrilor Energiei și în urma discuțiilor care au loc peste tot, să vedem măsuri puțin mai hotărâte decât cele luate până acum.

Asta era și și următoarea întrebare. Am văzut că unele state merg pe această variantă a intervenției în piață - e cazul Franței, o variantă mai etatistă. Alte state, cum e Germania, bunăoară, mai degrabă merg înspre consumator și ajută direct cetățeanul decât să intervină în piață. Ce i s-ar potrivit României, mai bine?

România a venit cu soluții înaintea multor state europene, chiar la începuturile crizei creșterii prețurilor, care, vă aduceți aminte, s-a întâmplat la sfârșitul anului trecut, octombrie-noiembrie și, evident, această criză a fost exacerbată și permanentizată după invazia ilegală a Ucrainei de către Rusia.

România a venit cu o schemă de compensare și plafonare, care a fost revizuită cu ordonanța 119.

Principiile sunt unele corecte, anume acelea de a sprijini cetățenii și întreprinderile mici și mijlocii, - pentru marii consumatori a fost o schemă de sprijin separată.

Pe de altă parte, având o parte din resursele pentru acest sprijin din suprataxarea producătorilor, au fost unele disfuncționalități la nivel tehnic, mai ales la ANRE, la Ministerul Energiei, pe lanțul de decontare a facturilor către companiile de utilități, către furnizori.

Faptul că marii producători din România vânduseră deja o bună parte din energia anului 2022 pe contracte forward - și s-a dovedit că taxarea 80%, cea de până la 119, nu a adus atât de multe venituri precum se credea inițial, pentru că diferența față de 450 de lei, vânzându-se dinainte pe forward, a fost destul de mică.

S-a descoperit ulterior că marile profituri au fost la traderi, acum s-a mers cu 98%.

Prin urmare, principiile sunt unele corecte, în schimb, sunt anumite detalii care merită a fi rediscutate și revizuite.

În opinia mea, avem două soluții.

Una în care, evident, dacă vedem că există un trend și la nivel european, să mergem către o reglementare totală temporară, 6 luni de zile - maxim un an așa cum era înainte de liberalizare, cu reglementări de prețuri pe tot lanțul.

De ce spun că trebuie totuși să ne adaptăm contextului european? Pentru că, dacă toate celelalte țări resping această idee, va fi destul de complicat să oprim exporturile și atunci o parte din energia cu preț reglementat mic din România poate pleca în alte țări unde prețul rămâne mare, nereglementat.

Dacă această soluție se consideră de către coaliția de guvernare, de către colegii mei din Guvern, a fi imposibil de implementat în actualul context european, atunci trebuie îmbunătățită actuala schemă.

În primul și în primul rând, trebuie rapid făcute acele contracte bilaterale, n-aș spune pe 5 ani de zile, aș spune pe un an sau 2 ani, cu un preț discutat, dar care să nu depășească 1.000 de lei, între marii producători - care sunt companiile de stat - și marii consumatori și furnizori, furnizorii care au în spate milioane de clienți casnici sau industriali.

Trebuie făcută această platformă, nu neapărat să revenim la contractele bilaterale din perioada băieților deștepți, dar să facem aceste bilaterale într-un mod transparent și toată lumea să vadă pe această platformă cum, de exemplu, între Hidroelectrica și Electrica, ca să dau exemplu două companii de stat, să nu zic Enel, ENGIE sau EON.

Între Hidroelectrica și Electrica este acest contract, de exemplu pe 2 ani de zile, cu acest preț, pe aceste cantități și să lăsăm pe piața de a doua zi doar mici ajustări și cantități care să întregească sau care să meargă către anumiți consumatori care nu doresc să-și asume de acum contracte pe 2 ani, mai ales în zona industrială.

Doi: decontarea facturilor, pe mecanismul de plafonare și compensare, să fie obligatoriu făcută mult mai repede.

Știți că sunt acele 60 de zile, dar dacă, de exemplu, într-un tabel cu foarte multe facturi există una singură greșită, se trimite tot înapoi, să reface tot circuitul.

Odată ce un furnizor a depus o situație, să i se dea un 50% plată în avans, sau 70%, urmând ca apoi să se ajusteze pentru corecturile care sunt extrem de mici. Altfel riscăm să-i lăsăm pe furnizori fără lichidități și deja pe noile schimbări legislative, pe faptul că sunt extrem de expuși la credite, din discuțiile pe care le-am avut cu toți furnizorii din România, sunt foarte îngrijorați că băncile comerciale nu mai sunt dispuse să le ofere credite pentru a acoperi acele luni de zile - că nu sunt 60 de zile - între momentul în care ei fac efectiv compensarea și plafonarea, și o suportă, și momentul în care își primesc banii înapoi de la stat.

Apoi, evident, foarte rapid, în opinia mea, trebuie îmbunătățite și simplificate regulile privind panourile solare pe case, pe micile fabrici, pe micile centre comerciale.

Durează astăzi foarte mult să poți intra în sistem și durează indecent de mult să devii prosumator.

Eu cred că aceste mecanisme ar trebui să se facă printr-un fel automat sau să se aloce resurse ca lucrurile să se schimbe mult mai repede.

Bine, dar asta va dura.

Să știți că există o foarte mare apetență. E adevărat, vorbim de clasa medie, vorbim de un hotel, o pensiune, o mică fabrică, care deja și-au făcut calculul că nu pot să se înscrie în consumul acela maximal pe care îl acoperă plafonarea și compensarea.

Inclusiv case private, mai măricele decât un apartament de bloc de 2-3 camere și care dintr-un calcul foarte simplu pe care l-au făcut în cadrul familiei - sau în cadrul micii întreprinderi despre care vă spuneam -, au văzut că o investiție de 20.000-40.000 de euro pentru panouri solare le-ar asigura rentabilizarea acestei investiții foarte repede.

Plus că ar fi scutiți de riscul unui blackout, al unor probleme de sistem sau al unor întreruperi parțiale sau mai lungi a curentului electric. Însă toți spun că durează săptămâni, luni, până când se pot conecta la sistem, până când primesc anumite avize necesare. Ceea ce, în opinia mea, trebuie să se schimbe foarte repede.

Citiți interviul integral pe Spotmedia.ro.