1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

După a doua și a treia seară

Horațiu Pepine
13 august 2018

Au fost multe manifestații împotriva guvernului de la alegeri încoace și totuși niciuna nu a prilejuit atâta violență precum cea din ziua de 10 august.

https://p.dw.com/p/334kk
București, 11 august 2018
București, 11 august 2018Imagine: Reuters/O. Dragan

A trecut și a doua seară de proteste fără violențele din prima zi. E greu de spus ce anume s-a schimbat de vineri până duminică. Ce-i drept se crease înainte de sfârșitul săptămânii o tensiune destul de mare chiar dacă greu comparabilă cu cea din iarna anului 2017. Dar probabil că a existat de data aceasta un ingredient diferit.

O sugestie utilă ne oferă un studiu publicat în luna iunie în revista ”Nature” care găsește o corelație între mesajele publicate pe rețelele de socializare și incidența scenelor de violență. E un studiu laborios, care a examinat nu mai puțin de 18 milioane de mesaje publicate pe Twitter în timpul protestelor violente din Baltimore, în 2015. Ipoteza autorilor este că ar exista doi factori principali care contribuie la apariția violențelor: ”1. gradul în care oamenii văd protestele ca pe o chestiune de natură morală; 2. proporția de convergență morală, adică gradul în care participanții sunt convinși că ceilalți le împărtășesc atitudinile morale” (”Moralization in social networks and the emergence of violence during protests”, Nature, iunie 2018).

Ipoteza de lucru ”se bazează pe observația că protestele sunt adesea precedate de discuții intense pe Facebook și Twitter pe teme cum ar fi nedreptatea socială și injustiția. ”Când atitudinile cu privire la o problemă politică sunt privite ca o reflectare a convingerilor morale – mai spun autorii – oamenii sunt mai înclinați să recurgă la violență pentru a-și atinge scopurile”. Dar nici asta nu ar fi suficient. Pentru ca violența să se producă ar fi nevoie în prealabil ca cei predispuși să întâlnească alți oameni predispuși, care să le confirme înclinațiile și, astfel, împreună, să se radicalizeze.

Studiul se referă la violențele la care se dedau manifestanții și la cele polițienești care nu pot fi întotdeauna separate de primele. O violență atrage alta, într-un lanț cauzal care cu greu mai poate fi analizat retrospectiv. Este instructiv să vedem, în prealabil, cât de mult seamănă reacțiile de astăzi ale presei din România sau ale publicului în general cu cele din alte părți. De exemplu, cu ocazia reformei privind codul muncii în Franța s-au produs în 2016 multe proteste cu bilanț dramatic: sute de manifestanți au fost internați în spital, 300 de polițiști și jandarmi răniți, un student și-a pierdut un ochi în cursul manifestațiilor din Rennes. Procuratura a declanșat o anchetă pentru a analiza circumstanțele în care s-a produs accidentul.

Dar izbitor este mai ales faptul că reproșurile adresate forțelor de ordine sunt identice. Se repetă - și nu fără motiv - că polițiștii nu își aleg țintele cu precizie, că acționează disproporționat și indistinct împotriva tuturor și că sunt mereu prea aproape de manifestanți și prea vizibili (”Violences pendant les manifestations: la stratégie de maintien de l'ordre est-elle la bonne?”, francesoir.fr). Exact în același ton s-a petrecut conferința de presă din dimineața de sâmbătă pe care au ținut-o purtătorii de cuvânt ai jandarmeriei române; aceleași reproșuri din partea presei și aceleași justificări ale jandarmilor, care au acuzat la rândul lor prezența unor grupuri rebele acționând premeditat la adăpostul manifestanților pașnici.

Dacă luăm în serios toate aceste recurențe, ar trebui să admitem că situațiile de acest tip sunt cu adevărat greu de stăpânit cu atât mai mult cu cât nimeni nu știe exact ce va face cel din fața sa. Teama, impulsivitatea sau dimpotrivă stăpânirea de sine sunt hotărâtoare. Totuși cei care au avut de suferit în seara de vineri nu se pot mulțumi cu aceste considerații teoretice și ca urmare mai multe organizații (Platforma România100 plus alte 16) au depus astăzi un denunț împotriva prefectului Capitalei, Speranța Clișeru, și a ministrului de Interne, Carmen Dan, pe care le acuză de abuz în serviciu laolaltă cu toată conducerea Jandarmeriei.

Revenind însă la ce spuneam la început, violențele de vineri par legate de ambianța generală și datorează ceva modului în care s-a vorbit insistent pe Facebook despre mitingul diasporei și despre caracterul său ”decisiv”. Dar ce s-a întâmplat în zilele următoare, sâmbătă și duminică? Cum de a fost atâta calm? Acceptând premisele studiului din revista ”Nature”, participanții trebuie să aibă și sentimentul că propriile judecăți sunt împărtășite integral de ceilalți, ceea ce pe rețelele de socializare se petrece ușor. Sau cum se spune în studiul citat: Omogenitatea ”morală” (termenul e folosit într-o accepție relativistă) poate părea pe rețelele de socializare, ”care acționează din punct de vedere ideologic ca o cameră cu ecou”, mai mare decât este ea în realitate. Or, încă din seara de vineri și apoi în zilele următoare s-a văzut că nu doar cei care au asistat pasivi la evenimente, dar și o parte covârșitoare din participanții la miting au dezavuat sincer violențele. Facebook a putut provoca unora senzația că trăiesc într-un spațiu social uniform, de consens, ceea ce s-a vădit o iluzie periculoasă.