Dominoul sirian

Întreg Orientul Apropiat seamănă la ora actuală cu un depozit de muniţii gata să sară în aer, după ce deja într-una din hale, incendiul pare ieşit de sub control.

A fost doar o chestiune de timp pînă cînd şi Libanul să fie atins de vîlvătaia conflictului din Siria, nu în ultimă instanţă şi fiindcă destinul Ţării Cedrilor este strîns legat de cel al Damascului. Acesta a deţinut decenii la rînd hegemonia în Liban. Soldaţii sirieni nu au părăsit Libanul nici după terminarea celor 15 ani de cumplit război civil, încearcă să explice NEUE OSNABRUCKER ZEITUNG, complicata situaţie. Ziarul aminteşte că abia în 2005, după asasinarea premierului Rafik Hariri, un duşman declarat al Siriei, Libanul s-a putut descotorosi de militarii din ţara vecină.

Dar după atentatul de vineri, împotriva puternicului şef al serviciilor secrete libaneze, Wissam al Hassan, riscul ca Libanul să recadă în război civil şi haos s-a concretizat ameninţător. Astfel războiul din Siria se apropie cu paşi repezi de vecinul din sud al Libanului: Israelul, notează FINANCIAL TIMES DEUTSCHLAND. Ziarul presupune că occidentul va fi nevoit să se implice mai mult decît şi-ar dori, în războiul civil din Siria tocmai pentru că statul evreu este din ce în ce mai periclitat.

In schimb, FRANKFURTER RUNDSCHAU estimează puţin probabilă eventualitatea ca şi Libanul să devină scena unui nou război civil. Mulţi libanezi au devenit conştienţi de faptul că Siria încearcă în mod vădit să le destabilizeze ţara. La aceasta se adaugă amintirea încă vie a cumplitului război civil. Rămîne de sperat ca aceşti factori psihologici să poată feri Libanul de o recidivă.

Ca şi Libanul, Siria este un puzzle etnic şi religios – atrage atenţia ziarul francez LIBERATION. Numai că, în pofida manipulărilor şi agresiunilor de tot felul la care a recurs clanul alavit al lui Assad, pînă acum între diversele minorităţi nu au izbucnit conflicte notabile. În frenezia sa devastatoare, Assad, din dorinţa de a rămîne la putere, ia în calcul şi riscul de a destabiliza întreaga regiune.

Ceea ce deja s-a întîmplat. Iordania şi Turcia oftează sub povara maselor de refugiaţi sirieni, Ankara revendică instituirea unei zone tampon, temîndu-se că tocmai kurzii vor profita de situaţie revendicînd un teritoriu propriu, pe care nu l-au putut obţine la finele primului război mondial iar acum şi Libanul este pe cale de a fi antrenat în vîrtejul conflictului sirian, se teme LA FIGARO.

Există aşadar suficiente motive spre a lua foarte în serios toate gravele semnale care indică iminenţa extinderii conflicutlui sirian la scara întregului Orient Apropiat, avertizează LA REPUBBLICA.

Regiunea constituie şi unul din merele discordiei în duelurile electorale dintre candidatul republican la preşedinţia Americii Mitt Romney şi actualul şef al Casei Albe, Barack Obama. Cotidianul olandez DE TELEGRAAF focalizează poziţiile celor doi adversari şi scrie: Mitt Romney îi reproşează lui Obama demult o politică mult prea laxă în Orientul Apropiat, mai cu seamă în raport cu Iranul. Romney, care de 35 de ani este prieten cu Benjamin Netanyahu crede, ca şi acesta din urmă, că vremea negocierilor diplomatice cu Iranul a trecut demult şi că a sosit momentul trecerii la acţiuni mai dure împotriva aiatollahilor. Obama are un avans de patru ani de experienţă în materie de politică externă faţă de Romney dar acesta s-a pregătit temeinic şi s-ar putea să cîştige puncte.