Doina Cornea - "un exemplu pentru noile generații"

Expoziția a fost organizată de Fundația Doina Cornea, în parteneriat cu Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, Centrul de Excelență al Academiei Mondiale de Artă și Știință, fondat de fostul președinte Emil Constantinescu în anul 2017. În cadrul aceleiași serii de evenimente, a fost lansat în această lună romanul "Păturica roz" (Editura Litera, 2024), în prezența autorului, Marius Balo, profesorul universitar clujean care a petrecut opt ani de detenție în China. 

Tot la Muzeul de Istorie, Emil Constantinescu a susținut conferința "Pedagogia suferinței și practica reconcilierii într-un moment de ruptură a istoriei (1989 - 2000)", inspirată din experiența sa de lider civic și om de stat, iar scriitorul și istoricul Marius Oprea de la Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România a vorbit despre activitățile echipei sale dedicate căutării și identificării victimelor comunismului.

Opoziție politică și refugiu în pictură

Expoziția "Doina Cornea - Doamna din spatele ferestrei" conține multe fotografii, pagini din presa vremii, scrisorile de protest ale disidentei trimise la Radio Europa Liberă, exponate despre susținerea acordată de Doina Cornea revoltei muncitorilor din Brașov din noiembrie 1987, dar și desene ale Doinei Cornea, care a fost foarte pasionată de artele plastice.

Evenimentul a fost deschis de Leontin Horațiu Iuhas, fiul faimoasei disidente: "Doina Cornea este percepută mai mult ca opozant politic al regimului Ceaușescu, însă personalitatea sa este mult mai vastă, și de aceea am dorit prin această expoziție să cunoașteți toate laturile activității sale de om politic, profesor, artist, scriitor. Eu sunt inginer, nu om de litere, cum ar fi dorit mama mea, și de aceea încerc să îndeplinesc și rolul regretatei mele surori, Ariadna Combes, care și-ar fi dorit mult să fie alături de noi."   

Olga Andranovici, directorul-adjunct al Muzeului de Istorie, a declarat: "Suntem onorați să găzduim această frumoasă expoziție și să o facem cunoscută pe Doina Cornea, această femeie demnă și curajoasă, pentru publicul din Republica Moldova."

"Încercăm să arătăm prin biografia Doinei Cornea, pe care o ilustrăm prin mici fragmente, simboluri, crâmpeie din viața ei, că această femeie a știut să meargă împotriva valului, împotriva celor care îți spuneau ce trebuie să faci", a explicat Ileana Cornea, critic de artă de la Paris, curatorul expoziției. "Ea a înțeles că România trebuie să fie liberă și a luptat pentru asta. Sper ca expoziția să fie un exemplu pentru noile generații."    

Profesorul Marius Balo își amintește că "de fiecare dată, la Cluj, când urcam și coboram o anumită stradă, în copilăria mea, mama îmi spunea 'Aceasta este casa doamnei Doina Cornea.' Toți clujenii făceau așa. Era un reper al onoarei. Am vrut să răscumpăr fiecare zi petrecută în închisorile din China printr-un pelerinaj la închisorile și lagărele unde au stat foștii deținuți politici. A fost un pelerinaj de șase luni de zile. Un popor renaște atunci când din prigoana pe care o îndură se nasc eroi: Gandhi, Martin Luther King, Nelson Mandela. Doina Cornea este eroul pe care l-a născut neamul românesc.”

Marius Oprea, fondatorul Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului din România, a declarat în acest context: "Cunosc din dosarul de urmărire informativă al Doinei Cornea, care măsoară cam un metru și jumătate grosime, că Securitatea era la curent cu absolut totul. Infiltra informatori în casa ei, care-i aduceau câte un pachet de cafea, pentru că numai Securitatea știa că doamna Doina Cornea era o mare cafegioaică... Spre deosebire de manifestele ei politice, pânzele doamnei Cornea, pe care le vedem aici în expoziție, nu aveau nimic subversiv, dar Securitatea nu putea să-și imagineze starea noastră de spirit, a românilor: când toate porțile ne erau închise, toate drumurile oprite, majoritatea ne-am refugiat în lecturi și în creație. Într-o dictatură, toate oportunitățile legate de viața ta personală sunt zăvorâte. Ceea ce nu-ți poate lua însă regimul este libertatea interioară, care se manifesta în diverse feluri. Doina Cornea s-a refugiat în pictură, în pagini de jurnal, inaccesibile Securității. Securitatea putea să-i ia orice, putea să-i ia casa, putea să-i ia libertatea, dar nu-i putea lua această putere de a picta."

"Dictaturile cad atunci când oamenii simpli spun că regele e gol. Nu e neapărat un curaj, ci un bun-simț comun. Când se adună o masă critică de asemenea oameni buni și normali, dictaturile pică", a mai spus Marius Oprea. "Doina Cornea a avut un curaj care totuși depășește limitele bunului-simț comun. Și-a asumat asta. Și-a asumat și pierderile. Dar i-a fost mult mai ușor, avându-l alături pe fiul ei, Leontin, care a ales un destin de opozant deschis. Nu a fost o alegere ușoară, eu însumi am trecut prin așa ceva și știu ce zbucium interior implică această opțiune. Când nu-ți poți imagina că regimul căruia i te opui se va prăbuși, alegerea e una grea și riscantă, și implică chiar și un pic de nebunie."

Picătura de credință și curaj

"Nimic nu e inutil. Toate lucrurile, toate actele noastre au consecințe, cât de mici. Eu am această credință că n-am luptat degeaba. Și când mi-am pornit lupta împotriva acestei distrugeri a oamenilor în comunism, mi-am zis așa: dacă cinci oameni (…) o să-i aduc să gândească corect, este un lucru câștigat pentru ei. Binele, gândirea corectă sunt minoritare în lumea noastră", spunea Doina Cornea într-un interviu pentru TVR.

Doina Cornea era cunoscută și admirată și în Basarabia. Ascultam la Radio Europa Liberă scrisorile în care condamna abuzurile comuniste, știri despre șicanele la care era supusă, supravegherea constantă din partea Securității, și ne miram că o femeie, o simplă profesoară de franceză, cum sublinia în diverse comentarii, avea un curaj care a lipsit multor bărbați. 

Nu vreau să formulez conjecturi pe această temă, pentru că n-am fost în pielea unui ins urmărit zi și noapte, sechestrat în propriul apartament, supus diverselor mijloace de presiune și șantaj. Nu am făcut gesturi radicale în anii studenției mele sovietice, n-am depășit cadrul unei rezistențe "prin cultură", prin înverșunarea de a mă considera intelectual român, de a mă forma împotriva modelului ideologic dominant în epocă. La fel au făcut mulți dintre colegii și confrații mei de aceeași vârstă sau nițel mai "copți", mai "căliți" de viață. 

Aș îndrăzni să afirm că poate fragilitatea fizică a doamnei Doina Cornea, dublată de un caracter de neclintit, au făcut-o invulnerabilă, au intimidat forțele de represiune comunistă, cărora o asemenea împotrivire li se părea ireală, neverosimilă, de pe altă lume.

Expoziția de la Muzeul Național de Istorie din Chișinău poate fi vizitată până pe 4 august. Veți afla multe lucruri despre dictatura comunistă din România și veți înțelege că oricât de mare și insurmontabil ar fi Răul, el poate fi învins, fisurat, prin picătura de credință și curaj a fiecăruia dintre noi.