Dialogul germano-britanic, între vechile animozităţi şi provocările prezentului

Dimpotrivă, Londra s-a arătat şi mai puţin cooperantă decît i-a stat în obicei.Ceea ce întăreşte impresia că uneori criza sporeşte şi animozităţile. Există totuşi speranţa ca vizita premierului britanic David Cameron la Berlin şi dialogul cu Angela Merkel să atenueze, dincolo de declaraţiile oficiale, dezinteresul insularilor faţă de problemele comunităţii din care fac parte, deşi nu au aderat la uniunea monetară.

Nu numai editorialiştilor şi analiştilor politici trebuie să li se fi părut foarte ciudat, inexplicabil chiar, fluxul de opinii critice şi dojeni emise de la Washington şi Londra la adresa felului în care liderii europeni de la Bruxelles şi din cancelariile occidentale administrează actuala criză a datoriilor.

Ca şi cum America, unde a izbucnit criza, ca şi cum falimentul unor mari bănci în 2008, în ajutorul cărora au trebuit să sară guvernele unor state europene, nu ar fi contribuit cîtuşi de puţin la dramatica situaţie din care continentul se zbate să iasă.

Europa trece printr-unul din cele mai dificile momente din istoria sa postbelică, dacă nu cumva prin cel mai dificil moment. Euro este mai mult decît o monedă, este simbolul unei jumătăţi de secol de pace, de libertate şi de bunăstare socială . Cuvintele rostite de Angela Merkel au fost reţinute şi citate de jurnaliştii francezi în aşa numitele declaraţii memorabile ale săptămînii.

În spatele uşilor închise însă, în cursul summitului de la Cannes, riposta dată de Sarkozy, preşedintele Franţei, premierului britanic Cameron, cînd acesta a criticat din nou dur Europa, a rămas nu mai puţin antologică. Aţi ratat o bună ocazie, domnule Cameron, de a fi tăcut.

În faţa camerelor de televiziune, premierul britanic şi-a rectificat radical poziţia, vorbind despre solidaritate şi răspundere. Şi totuşi, întrebat dacă se simte frustrat că Marea Britanie nu participă activ la managementul crizei, Cameron a răspuns din nou în bine cunoscutul stil : nu este deloc frustrat, fiindcă Regatul Unit nu face şi nici nu vrea să facă parte din grupul Euro. În plus, premierului i se pare că această abstinenţă este chiar prielnică economiei britanice. Căreia, de altfel, nu-i merge deloc bine la ora actuală.

Ceea ce nu împiedică Londra să continue să dea lecţii Europei. George Osborne, ministrul britanic de finanţe, a găsit de cuviinţă să le comunice partenerilor că acum ar fi sosit momentul să arate lumii că susţin cu trup şi suflet proiectul Euro, să-i avertizeze că timpul presează, că a rămîne în expectativă, privitor la ce se întîmplă la Roma şi Atena, este contraproductiv, că Bruxelles-ul trebuie să facă paşi înainte şi că dacă nimic nu se va întîmpla, consecinţele vor fi nefaste inclusiv pentru economia britanică.

Suficient pentru ca Marii Britanii să i se reproşeze din nou, de astă dată din cercurile conservatorilor germani că nu-şi apără decît propriile interese.

Impresie nu foarte departe de adevăr, căci altminteri de ce ideea introducerii unei taxe pe tranzacţiile financiare, susţinută de Berlin cu vehemenţă şi argumente, ar fi fost resimţită la Londra ca un atac în chiar inima economiei britanice, pentru care prea puternicul centru bancar din capitală deţine un rol vital.

Deşi de altă natură decît cele ale europenilor, anxietăţile britanicilor nu sunt mai puţin întemeiate. Premierul se teme de o Europă a celor două viteze, din al cărei nucleu dur Marea Britanie nu va face parte.

În avanpremiera vizitei lui Cameron în Germania, care la dorinţa sa ar fi trebuit să fie discretă, fără nici o conferinţă de presă, ziarele nu au ezitat să apese pe pedala vechilor şi notoriilor animozităţi. Tabloidul BILD lansa provocator retorica întrebare: Ce treabă mai are Anglia cu Uniunea Europeană?

Constatînd rolul major pe care-l deţine Berlinul în managementul crizei, DAILY MAIL mărturisea că britanicii nu au a se teme de cizmele germane, ci de încălţările autoritare ale nemţilor. Din nou BILD, în loc de a-i adresa un bun venit premierului britanic,îl informa că „Europa vorbeşte acum limba germană”.

SÜDDEUTSCHE ZEITUNG, în schimb, deplîngea aceste derapaje retorice, menite doar să învenineze atmosfera.

Pe drept cuvînt, de vreme ce deja unele poziţii par ireconciliabile. Germania vrea mai multă Europă, Marea Britanie mai puţină, Berlinul vrea o disciplină fiscală şi financiară, pe care Londra o resimte ca prea rigidă. Deloc întîmplător, înaintea deplasării sale pe continent, David Cameron afirma că Europa are nevoie de flexibilitatea unei reţele şi nu de rigiditatea unui bloc de piatră.

Autor: Rodica Binder/Leon Stebe
Redactor: Ovidiu Suciu