Demisia lui Iohannis: cine pierde și cine câștigă

DW: Domnule Cristian Preda, ce credeți că l-a determinat pe președintele Klaus Iohannissă demisioneze? A fost o decizie care a luat prin surprindere clasa politică, presa, opinia publică? De ce nu a demisionat imediat după ce și-a încheiet mandatul?

Cristian Preda: Președintele a demisionat pentru că nu era deloc sigur de votul din Parlament care era cerut de procedura de suspendare. Parlamentul acceptase declanșarea procedurii după ce majoritatea a căutat s-o evite în urmă cu câteva zile, și majoritatea fiind fragilă, nu e deloc exclus ca Iohannis să fi primit un vot majoritar pentru suspendare.

În aceste condiții, președintele, care își încheiase de fapt al doilea mandat în 21 decembrie, s-a hotărât să demisioneze, deși până acum se agățase de acel capăt de frază din justificarea deciziei Curții Constituționale de anulare a alegerilor care preciza că el ar putea sta până la depunerea jurământului de președintele nou ales. El a sugerat însă până acum că ar fi fost o constrângere pusă de Curtea Constituțională asupra sorții lui. Bineînțeles că nu era nici un fel de constrângere.

Va limpezi cât de cât apele pe scena politică gestul președintelui?

Eu cred că da, pentru că tema celui de-al treilea mandat a devenit tot mai importantă și evident că asta afecta în primul rând tabăra guvernamentală, tabăra partidelor care n-au criticat până acum decizia lui Iohannis de a „rămâne în mandat“, cum a spus el. Acuma văd că după anunțul demisiei tabăra lui laudă înțelepciunea președintelui de a-și da demisia. Așa e-n politică la noi.

Vor capitaliza partidele extremiste voturi în urma deciziei președintelui de a pleca de la Cotroceni?

E posibil să câștige ceva, e posibil să capete un plus de energie, pentru că au insistat foarte mult pe tema suspendării președintelui. Nu au ajuns la scopul dorit al suspendării, dar și demisia și-o vor trece ca pe o victorie a acestor partide extremiste.

Cum explicați jocul USR în acest demers al partidelor extremiste? Parlamentarii acestui partid ar fi putut să nu semneze inițiativa de suspendare, iar în situația în care s-ar fi ajuns la vot, să voteze împotrivă sau măcar să se abțină.

USR s-a lipit de inițiativă și a dat un impuls important pentru acest demers, asta după ce într-un prim moment exclusese posibilitatea de a semna inițiativa partidelor extremiste, anunțând în schimb că ar vota pentru suspendare. Gestul USR sper să nu aibă soarta tristă pe care a avut-o pactul de neagresiune electorală inițiat de PNȚ în 1937 cu legionarii, care pe urmă a dus la o condamnare a țărăniștilor pentru legionarism.

Revenind la Iohannis, el nu trebuia să treacă de termenul de 21 decembrie. Criza de fapt a creat-o el, nefăcând gestul demisiei. A insistat să rămână, a creat criza, iar acum pare să fi înțeles că n-ar fi făcut decât să agraveze lucrurile rămânând la Cotroceni.

Interimatul lui Ilie Bolojan ca președinte va folosi în vreun fel candidatului din partea coaliției Crin Antonescu?

E posibil să nu-i folosească direct lui Antonescu, e clar că rămânerea lui Iohannis la Cotroceni i-ar fi afectat parcursul acestuia, dar asta nu înseamnă că trecerea lui Bolojan în poziția de interimar îl ajută pe Antonescu. Sunt două personaje foarte diferite, și nu transferă simpatie de la unul la altul, oricât ar zice liberalii.

PNL are o uriașă problemă din alăturarea cu PSD. Am văzut imediat după anunțul președintelui că cei care îl flancau pe Crin Antonescu erau Emil Boc și Olguța Vasilescu. Nimic mai diferit în politica noastră postdecembristă decât parcursul lui Emil Boc și al Olguței Vasilescu. Alăturarea braț la braț a unui reformator care a bătut naționaliștii din Cluj, gașca Funar, de Olguța Vasilescu, care a venit din PRM și a fost întotdeauna o voce mai aproape de naționalismul extremist decât de social-democrație, ne arată limitele acestei cooperări între PNL și PSD. E șocant să-l vezi pe Emil Boc, e șocant să-l vezi pe Valeriu Stoica alături de Crin Antonescu. Mie nu-mi vine să cred că oamenii aceștia au șters cu buretele ceea ce însemna pentru ei Crin Antonescu în 2012.

E posibil ca Bolojan să candideze la președinție? Ar fi un candidat al coaliției cu mai multe șanse decât Antonescu?

Bolojan ar avea un culoar extraordinar dacă ar decide el să candideze. Asta ar destabiliza puternic și tabăra izolaționistă și tabăra useristă. O candidatură a lui Bolojan ar reamenaja toată scena politică. Rearanjarea scenei politice prin intrarea lui Bolojan în cursa pentru Cotroceni ar șterge toate aceste episoade triste petrecute din 6 decembrie până astăzi.

Inițiativa de suspendare a președintelui Iohannis aparține partidelor extremiste AUR, SOS și POT, cărora li s-a alăturat, iată, și USR. Din această combinație Călin Georgescu a lipsit, chiar dacă POT se identifică cu el. În această situație nu se înclină balanța dinspre Georgescu spre Simion la alegerile din mai?

Eu cred că acești lideri din această zonă, atât Georgescu cât și Simion, sunt foarte departe de o candidatură. În opinia mea, dacă judecătorii Curții Constituționale își vor menține filosofia, doctrina democrației militante pe care au îmbrățișat-o atunci când au respins-o pe Diana Șoșoacă din cursa prezidențială, toți acești lideri izolaționiști vor fi excluși din competiția pentru Cotroceni, și nu mă aștept ca judecătorii Curții să abandoneze această doctrină. Sunt unii care cred că eliminarea tuturor izolaționiștilor care și-ar depune candidatura ar crea bulversări sociale. Eu personal nu cred acest lucru, și în aceste condiții nu văd ce calculează cei care își propun să-l copieze pe Georgescu sau cei care recită versetele Dianei Șoșoacă. Toți sunt în afara jocului democratic și dacă acuma suntem într-un impas al ordinii constituționale creat de cineva care a furat voturi, nu văd o altă persoană de același profil care ar fi acceptată în cursa pentru președinție, pentru că atunci într-adevăr am asista la o prăbușire a regimului, cum s-a întâmplat în decembrie 1989, și nu m-aștept ca la Curtea Constituțională sau în alte instituții care influențează deciziile politice din România să fie acceptat un asemenea scenariu. De-asta demisia lui Iohannis nu cred că va aranja socotelile taberei izolaționiste. Cred că această tabără este într-un impas major, se și vede de altfel că de la o zi la alta nu știi cine și cum se angajează în competiție. De pildă, Georgescu n-a spus că va mai candida la alegerile din mai.

Spuneți că rolul Curții Constituționale e decisiv și la alegerile din mai.

Dacă vor exista contestații la Curtea Constituțională pe numele celor care au profilul Șoșoacă sau Georgescu, sunt sigur că judecătorii Curții vor transcrie decizia pe care au luat-o în cazul Șoșoacă. Pentru că încălcările articolelor constituționale menționate în decizia Șoșoacă de către candidații extremiști sunt flagrante.

Curtea Constituțională va putea întotdeauna să spună că nu l-a descalificat pe Georgescu pentru că nu a avut o asemenea cerere la alegerile din 24 noiembrie. Dacă atunci cineva l-ar fi luat în serios și ar fi căutat în trecutul lui declarații care sunt mai grave decât cele făcute de Șoșoacă, n-ar mai fi fost în cursă și n-am mai fi avut această hărmălaie făcută de un semidoct, care ne ocupă toată agenda publică.

Cristian Preda este profesor universitar la Facultatea de Științe Politice din cadrul Universității din București. A exercitat două mandate de deputat în Parlamentul European. Dintre cărțile publicate: „Contribuții la istoria intelectuală a politicii românești“; „Partide și alegeri în România postcomunistă“; „Regimul, partidele și sistemul politic din România“.