Moldova - armată

Noul ministru al Apărării, Viorel Cibotaru, mizează pe sprijin extern și crede că în condițiile regionale complicate, partenerii occidentali ai Republicii Moldova ar putea fi interesați să ajute Moldova să-și dezvolte o armată operaţională, combativă, care să poată îndeplini misiunile eficient. Ministrul Viorel Cibotaru are în vedere în primul rând modernizarea tehnică a armatei, dar spune că e nevoie inclusiv „de un salt” care ar permite consolidarea efectivului militar - a celui în bază de contract, a celui în baza serviciului în termen și e nevoie de pregătirea unei rezerve „gata să se încadreze gradual în îndeplinirea misiunilor, dacă va fi nevoie…”.

Moldova așteaptă sprijin din partea NATO

Recent, Republica Moldova a transmis Bruxelles-ului un pachet de propuneri privind participarea sa la inițiativa NATO „Sporirea capabilităților de apărare”. „Este o expresie a dorinţei de a soluţiona problemele rezultate din condiţiile geopolitice noi. Şi Republica Moldova a fost selectată pentru acest program împreună cu Georgia, Ucraina şi Iordania”, susține Viorel Cibotaru. Este vorba de sprijin în instruirea militarilor, dar și sprijin cu tehnică militară. „Va fi şi sprijin, şi activităţi comune, şi asistenţă, şi schimb de experienţă în reformarea legislaţiei, în adaptarea documentelor strategice – Concepţia Securităţii Naţionale, Doctrina Militară – programe noi, capabilităţi noi de instruire, capabilităţi tehnice…”, a spus ministrul Cibotaru.

Nu toți la Chișinău sunt, însă, încântați de ideea intensificării cooperării cu NATO. Nici chiar forțele politice care au învestit actualul Guvern din care face parte și ministrul Cibotaru nu privesc cu ochi buni intențiile acestuia de a intra în combinații cu NATO și în general de a moderniza Armata Națională. Aceasta pentru a nu irita cumva Rusia. Așa că ministrul Cibotaru deja a fost amenințat de comuniști cu retragerea votului de încredere. În perioada când deținea puterea (2001-2009), Partidul Comuniștilor (deputații căruia au votat în februarie 2015 pentru învestirea actualului Guvern) a lansat chiar inițiativa desființării Armatei Naționale, sperând că astfel va fi demontat mitul inoculat de forțele separatiste de la Tiraspol că Moldova ar pândi momentul oportun ca să atace militar Transnistria, iar în 2007, la ordinul președintelui comunist Vladimir Voronin, efectivul Armatei Naționale a Moldovei a fost redus de la 8 500 de militari la 6 500.

Ion Manole: „Avem nevoie de armată ca să rezistăm până vin ajutoare”

Expertul organizației „Promo-Lex” (specializată în monitorizarea situației din regiunea transnistreană), Ion Manole, susține că „Moldova este o țară mică și nu ar putea face față de una singură unor agresiuni din exterior. Din aceste considerente, o relație apropiată cu NATO este unica garanție de securitate pentru Moldova. Problema e cu atât mai actuală pentru Moldova dacă ținem cont de faptul că pe teritoriul țării noastre avem tocmai trei armate: Armata Națională a Republicii Moldova; un contingent al armatei ruse și structura paramilitară ilegală a regimului de la Tiraspol”. Potrivit lui Manole, Moldova trebuie să aibă capacitatea de a-și apăra securitatea și stabilitatea, „iar în cazul unei agresiuni externe - să aibă capacitatea de a rezista până la un eventual suport din partea partenerilor. Țările mici precum Lituania, Letonia, Estonia, Moldova sau Georgia se înarmează nu ca să atace Rusia. Nici chiar Ucraina nu cred că ar urmări acest scop. Dar o fac de nevoie, pentru a se apăra de imixtiune și agresiune”.

Deși susține necesitatea modernizării Armatei Naționale, ex-ministrul Apărării din perioada guvernării comuniste, Victor Gaiciuk (ministru în perioada 19 aprilie 2001 - 15 octombrie 2004), îl critică pe actualul ministru Viorel Cibotaru, pentru opțiunile sale pro-NATO. Mai mult, Gaiciuk consideră necesară elaborarea unui document prin care statutul de neutralitate al Moldovei ar fi garantat la nivel internațional de ONU, OSCE, SUA, Rusia și UE: „Aceasta ar face Moldova atractivă atât pentru Est, cât și pentru Vest, ar contribui la soluționarea diferendului transnistrean și ar conduce la reintegrarea țării”, consideră Victor Gaiciuk. Potrivit lui, în acest caz, „Federația Rusă nu va mai avea nici un fel de argumente pentru a-și menține armata pe teritoriul Moldovei”.

O idee „absurdă și dăunătoare – o intoxicație”, a reacționat Ion Manole. „Daca e să facem o paralelă cu garanțiile de la Budapesta obținute de Ucraina în 1994 și ce s-a întâmplat cu această țară în 2014, cred că ideea unor garanții externe nu mai poate fi luată în calcul. Ucraina regretă cedarea armelor nucleare, care într-un final a costat-o foarte scump. Și încă nu se știe care va fi prețul final”, a menționat Ion Manole.

În ceea ce privește recenta declarație a ministrului Apărării, Viorel Cibotaru, „de a rediscuta subiectul privind statutul de neutralitate al Moldovei”, Ion Manole crede că „readucerea acestui subiect în actualitate acum este inutilă din simplul motiv că nu există o majoritate parlamentară, nu există voință politică pentru renunțarea la neutralitate”.

Dotări moștenite de la defuncta URSS

Din efectivul armatei Republicii Moldova fac parte 5 300 de persoane, inclusiv forțe terestre, aeriene și paramilitare. Conform unor estimări, în caz de conflict armat, aproximativ 700 de mii de moldoveni apți din punct de vedere militar ar putea fi chemați la arme. Armata Națională a Moldovei are dotare peste 200 de mașini de luptă, atât pe roți, cât și pe șenile. Cele mai multe, 89 la număr, sunt de model TAB-71. Acestea mai sunt numite blindate amfibiu, deoarece pot înainta prin apă. Tehnica poate fi dotată cu mitraliere grele. Alte 55 de blindate sunt de model MT-LB, dezvoltate la sfârșitul anilor ‘60. Acestea au la bord obuziere. Încă 44 de blindate de infanterie sunt de model BMD-1, care pot fi parașutate de avioane. Mașinile erau dotate din uzină cu tunuri care pot fi manevrate din interior și cu instalații de lansare a rachetelor antitanc. Forțele aeriene ale Republicii Moldova au în dotare doar șase avioane ușoare și tot atâtea elicoptere de transport. De temut ar fi două avioane An-72 care pot atinge o viteză maximă de 700 km/h. Acestea pot lua la bord bombe de 100 de kilograme și rachete, iar din uzină au fost dotate cu puști de calibrul 23 mm. Un alt avion de model An-26 poate fi utilizat pentru transportarea răniților. La bord pot fi ridicate câte 24 de persoane pe tărgi. Elicopterele pot transporta 24 de soldați pe distanțe de până la 900 de kilometri. Aparatele de zbor pot fi dotate cu grinzi pentru mitraliere și pot lansa bombe de 250 de kilograme.

Pentru luptă, armata mai are în dotare zeci de piese de artilerie, tunuri obuziere, lansatoare multiple de rachete și peste o sută de rachete antitanc. Potrivit caracteristicilor tehnice, obuzierele D-20 pot atinge ținte situate la o distanță de 24 de kilometri și pot efectua cinci lovituri pe minut, iar tunurile pot împușca la zece kilometri.

Așa-numita armată transnistreană are peste 7,5 mii de militari, 20 de tancuri T-64, 122 sisteme de artilerie, 30 de tunuri, 107 blindate și 15 aparate de zbor (elicoptere Mi-8, Mi-2 și avioane An-2, An-26 și Iak -18). În dotarea militarilor transnistreni ar mai fi complexe mobile „Igla”, rachete anti-tanc și aruncătoare de grenade.

Pentru comparație, România ar avea 46 de avioane de luptă, 437 de tancuri și 889 de vehicule de artilerie. Ucraina dispune de 1 500 de mașini de luptă, 500 de blindate și peste 100 de avioane și elicoptere militare. Armata rusă este dotată cu 1 600 de vehicule de artilerie, 1 200 de tancuri și aproximativ 700 de avioane de luptă. Plus zeci de nave maritime și submarine militare.